Comision pe nesimtire

Operatiunea „garsoniera” continua. Azi dupa-amiaza am inregistrat un nou esec, sper ca printre ultimele. Inteligenta mi-a fost din nou insultata, de data asta la modul grosolan. Sa va explic. Un bun prieten, Ronin Man (multumesc, sa nu te simti vinovat, stiu tu ai avut cele mai bune intentii din lume), mi-a dat un frumos anunt privind o „superba” garsoniera in parcul Cismigiu. Toata viata mi-am dorit sa stau intr-o casa cu vedere la parc. 400 de euro zicea acolo, mobilata. Sun rapid la agentia imobiliara, fug de la munca si ma repede s-o vizionez. La parter intr-un bloc mare, chiar la intrarea in Cismigiu. Pana aici e bine. Usa noua, de metal, hol mare, camera si mai mare, baie si bucatarie maricele si curate. Canapele de piele, sifonier cu 4 usi si oglinzi mari, pat imens, parchet, frigider, totul functional. Cel mai mult mi-au placut geamurile imense, cu vedere spre parc, si jaluzelele alea de lemn, pe care cand le lasi in jos, fac in camera intuneric ca noaptea. Bun. Imi place, e mai bine decat ma asteptam. Pretul e 400 de euro pe luna, cu contract pe un an, proprietarul vrea 3 luni in avans si una garantie. Ok, deci 1.600 de euro, daca imprumut 1.000 e numai bine, deci gata, batem palma, poimaine vreau sa ma mut. Stiti ca urmeaza ceva nasol, nu? Din pacate, da, ca doar traim in Romania.
Cand sa plec fericita ca deh, dau un ban in plus, da’ stau in cismigiu, unde mi-am dorit dintotdeauna, agentu imobiliarul zice cam in soapta asa… „Stiti, ar mai fi ceva marunt de discutat… Comisionu…” Da, sigur, stiam ca trebuie sa va dau si dvs ceva, cat sa fie? intreb fericita. La ce afacere am facut, 50 de euro sa bea si el o bere mi se pare corect. „Pai ar cam fi… 400 de euro”. Zic „Da, chiria, am retinut asta”. „Nu, zice, comisionu…” PATRU SUTE DE EURO. Pai f…. si m….. si p………. tale de nenorocit. Ca ai vorbit cu mine 10 minute si mi-ai inchiriat o nenorocita de casa oricum scumpa, vrei dublul salariului mediu pe economie??? Dupa ce ca tre sa scot treaba mea de unde 1.600 de euro, mai voia si el nenorocitu’ 400. Ca cica asa se practica. S-o practica nene, da’ nu cu mine. De ce naiba nu luati de la proprietar? Ii dau eu acum 1.600, are de unde… „A, pai pe dumnealui il cunoastem, nu putem sa-i cerem bani”. M-a umflat rasul. Pentru ca e al naibii de amuzant, nu-i asa?
Mama lor de nenorociti. Imi doresc sa cumpar toate casele din Bucuresti, ca sa vina toti agentii imobliari la mine sa ma implore sa le inchiriez si lor ceva, ca n-au unde sa doarma. Si atunci sa le explic eu lor de ce e comisionu mare si cum eu pe ei nu-i cunosc, asa ca sa faca bine sa-mi dea si pielea de pe ei.
Cum puneti capu’ pe perna seara, nenorocitilor?

Pin It

9 Comments

  • ina bixade spune:

    Jaf la drumu’ mare!!! Ce sa mai, ma apuca dracii numai cind citesc despre asa mizerii umane. Uritii si hotii!!! Mi-amintesc de perioada mea fara glorie:) cind tot asa, imi cautam locuinta dupa facultate si realizam ca am mari sanse sa nu supravietuiesc acolo, deoarece, aia iti iau pielea de pe tine si alta nu. Ma revolta si ma depaseste. Fii puternica si cauta in continuare!!!
    PS: Multumesc frumos ca m-ai inclus in povestile tale preferate, chiar daca nu povestesc prea des:) Eu te-am inclus la my favorites:) Pe curind, my darling!!!

  • Ronin Man spune:

    netza! eu zic sa te mai gandesti! incearaca sa treci peste acest „mic inconvenient” pe care-l faci o data (dupa ce dai comisionul poti sa te faci ca ai uitat de el) pentru long term… privelistea, utilitatea, linistea ta, samd… just take a deep breath and…

  • eu spune:

    De obicei comisionul firmei este de 50% din valoarea chiriei pe 1 luna. Sau asa stiam eu. Intr-adevar, zona este foooarte misto; si eu mi-am dorit sa locuiesc acolo (tot timpul ma uitam la balcoanele acelor blocuri si ma gandeam cum se simte dimineata acolo 🙂 Eu as da banii daca apartamentul chiar merita.. Succes. Matei. (mi-am facut si eu blog si strang ganduri incet incet, asta asa ca sa nu mai fiu anonim 🙂

  • Ionouka spune:

    ina cea frumoasa, ce te admir ca ai avut curajul sa pleci de-aici… pe mine ma leaga inca mii de fire si daca n-am plecat pina acum, nici nu cred s-o mai fac vreodata.
    uite prima oara cand vin la new york, poate ne intalnim pe roosevelt island sa bem o cola de cirese… imi aduc aminte atmosfera de sanatoriu de pe insula aceea micuta. ce bine mi-ar prinde acum!

  • Ionouka spune:

    matei, scrii tare frumos, da-i inainte, suntem cu ochii pe tine. si sa stii ca majoritatea agentiilor ar trebui sa ia 50% din chiria pe o luna de la chirias si 50% de la proprietar, numai ca proprietarii refuza sa plateasca in 99% din cazuri, motiv pentru care chiriasii cad victime cu 100% din comision. din pacate, legea strazii functioneaza mai bine decat regulile scrise. romania, ce sa-i faci…

  • ina bixade spune:

    Da, draga mea, cind mai aterizezi in NYC, negresit da un semn sa ne gasim si sa ne plimbam printre colosii de aici.*** Gindul ca mi-as trai toata viata in Romania ma ingrozea, iar alegerea de a ma muta in US a fost cea mai buna pe care am facut-o vreodata…aici ma simt importanta, valoroasa, respectata ca om, individ, persoana…exista un alt sistem de valori…cind te muti la casa noua, da-mi adresa sa-ti trimit o ilustrata, ador sa scriu scrisori traditionale. Te pup si bafta cu noua locuinta. ciao

  • len.ro spune:

    Pana la urma o sa reusesti, din pacate e o adevarata odisee.

  • Roxie spune:

    Unde iti pot scrie un e-mail? Nu , nu are legatura cu povestea cu „imobiliarele”… Let me know…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *