Iarna singura

Cand ninge asa, ca acum, cu fulgi mari si desi, ca in povestile cu ingeri de zapada, imi doresc sa nu fiu singura. Sa am cui arata cu degetul pe fereastra, sa am in fata cui sa dansez in zapada, sa am alaturi de cine sa fac urme de tractor pe nametii neatinsi, sa aiba cine ma ameninta cu un bulgare pufos.
Stau ascunsa sub o patura, infasurata in halatul meu alb si gros, cu un ceai fierbinte de tei la capul patului si imi aleg de pe noptiera cartea cu care o sa adorm la noapte. Mi-e bine, nu zic nu, dar mi-ar fi si mai bine daca n-ar mai ninge afara. Din cand in cand mai primesc cate-un sms de la un prieten bun. Asa nu uit cat sunt de norocoasa, chiar daca iarna de una singura nu e anotimpul meu preferat.

Pin It

5 Comments

  • ina bixade spune:

    Eu nu suport iarna nici cind sint solo, nici cind sint attached:)

  • Buciuman spune:

    Eu arat degetul pe fereastra vecinului care mi-a luat locul de parcare.

  • Dragos spune:

    Stii care e intrebarea care ma chinuie? Nu ca ai fi tu la fel ca toate femeile, dar… Postul asta, si urmatorul imi par asemenatoare cu ale altora. Nu te supara pe mine, sunt trairi si ganduri comune, doar atat, nu ca ai fi „comuna”. Ma intriga „comunul” din gandire… O multime de femei incredibil de sensibilie in scris, nemaipomenit de deschise, groaznic de mari la suflet, care isi ridica steagul spiritului pe un catarg. Dar asta se intampla in scris. Face to face, foarte, foarte rar. Live infiorator de rar. De fapt in viata de zi cu zi aproape deloc. Masti, masti si iar masti… De trait, mai traim? Si de simtit mai simtim?
    P.S.
    Ca sa punctez, viata bate visul, daca stim ce sa nu visam…

  • Ionouka spune:

    Hei, daca incetezi sa mai dai sanse celor din jur, incetezi sa-ti mai dai tie sanse. As putea sa ma simt ofensata. Nu ma cunosti si cu toate astea ma categorisesti relaxat, de parca am fi stat la plaja pe sezlonguri alaturate toata viata. Nu e fair. Majoritatea barbatilor nu sunt fair. Si da, subscriu la partea cu visul.

  • d_ruxandra spune:

    paradoxal, ii dau dreptate lui dragos. eu m-am simtit in categoria descrisa de el. adica super sensibila in interior, dar a dracu de insensibila la o adica 😀

    si, da, descrierile sunt comune… pe blogul meu m-am ferit sa intru in descrieri ale starilor interioare, pentru ca talentul meu literar e momentan 😀 zero, asa ca prefer sa citesc la altii si sa ma calibrez prin asemanare sau contrast.

    m-am trezit in situatia in care ceream foarte multa sensibilitate de la un barbat, dar eu autentic nu ofeream nici a 10-a parte din cat ceream. si asta nu insemna ca eram nesincera in relatia pe care o aveam… doar ca ceea ce ceream cu atata emfaza de la celalalt, eu nu ofeream si, mai grav ;), nici nu am realizat decat foarte tarziu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *