Deci se poate!

Asadar, imi propusesem de ceva vreme ca aseara sa caut o circa mai putin aglomerata (cea de pe grivitei e criminala, mai putin de 5 ore n-am stat niciodata acolo) si sa iau autorizatia de reparatie pentru masina. Pe dupa-amiaza ma suna un prieten sa imi spuna ca in cinstea summitului, inca de marti s-au inchis toate circile pentru accidente, cu exceptia a vreo patru. In prima faza ma gandesc c-ar fi mai bine sa aman incursiunea pentru autorizatie, dar apoi ma gandesc ca meciul Romania-Rusia, care abia incepuse de cateva minute, mi-ar putea fi de folos. 

Asa ca ma urc in masinutza botita si ma indrept spre una dintre cele 4 sectii deschise, respectiv cea din vitan. Parchez peste drum si intru in sectie, unde erau inghesuiti vreo 10 barbati de varste si culori variate asteptand sa iasa politistul sa constate avariile la masini. Nici n-apuc sa identific bine usa pe care urma sa intru sa iau declaratia, ca iese un politist tanar care ma intreaba direct daca mi s-au constatat avariile. Presupun ca se refera la avariile masinii, desi nici eu nu aratam prea bine (10 ore de munca tind sa-ti faca asta). Ii zic ca nici n-am foaie, zice ca are el. Iesim val vartej pe usa, cu cei 10 barbati strans lipiti de noi. „Unde ti-e masina si ce s-a intamplat?” Imi cer scuze din priviri domnilor din spatele meu, ca pana la urma ma cam bagasem in fata, ce-i drept, fara vina mea. Traversam impreuna, el foarte protector sa nu cumva sa ma calce vreun autobuz. Ii spun ca am gasit-o infipta intr-un copac si lovita si in aripa, el ma crede si completeaza acolo caligrafic multiplele avarii. Apoi se intoarce la gloata masculina care il astepta fluturand declaratiile, eu intru in sectie. Din nou, nu apuc sa ma asez bine la masa sa completez declaratia, ca acelasi politist tanar si amabil se intoarce de la constatari si ma invita inauntru. „Dar sunt toti domnii acestia inaintea mea”, zic, de teama sa nu ma atace vreunul. „Lasa ca domnii nu se supara sa fie galanti cu asa o domnisoara dragutza”. Si ma impinge delicat inauntru, unde in 2 minute imi scrie autorizatia de reparatie, povestestindu-mi in acelasi timp despre masinile lui si despre dobanzile la creditele auto. Ma expediaza subtil cu invitatia „Daca mai ai necazuri d-astea, sa vii la mine, ca vezi ce repede merge…” si-mi face cu ochiul. Ma uit la ceas. Trecusera fix 24 de minute de cand intrasem in sectia de politie. Stateam pe scari si ma uitam cand la autorizatia de reparatie din mana stanga, cand la masina parcata peste drum. Jur ca e cea mai placuta surpriza pe care mi-a facut-o politia romana pana acum. Precizez ca aveam in poseta 2 senvisuri, un mar si-o para, o sticla de apa, o carte de Kundera si iPodul, kit de supravietuire pentru cele minim 8 ore pe care ma asteptam sa le petrec alaturi de soferi obositi si nervosi. Dar uite ca faptul ca am fost singura femeie pe o raza de 200 de metri a ajutat. Fara sa ma simt obligata sa zambesc macar o data. Fiindca eram prea uimita de ce mi se intampla.
De-ar merge la fel de bine si la Omniasig… 
Pin It

7 Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *