Altfel de fericire

N-am mai stat degeaba atatea zile la rand de cand purtam scutece. De 3 zile, nu fac altceva decat sa stau in pat, sa ma ridic agale sa mananc de doua ori pe zi, sa mai vorbesc la telefon sau sa citesc sms-uri fara sa ridic macar capul dintre perne. Nu-s bolnava, sunt doar… in recuperare dupa un an epuizant. Simt cum mi se goleste mintea de stresuri. Constat cum trec secunde bune fara ca prin creierul meu sa se perinde macar un gand. Nu-mi mai aud vocea din cap, cred ca s-a plictisit de atata inactivitate si a plecat in capul cuiva mai in viata decat mine. Ma simt ca la azil. Ma rog, n-am stat niciodata intr-un azil, dar imi imaginez ca asa trebuie sa fie. Nu speli vase, nu strangi dupa tine, dormi, mananci si stai. Mai mangai pisica, privesti in gol spre cerul care e doar gri si greu. Nu te gandesti in urma, fiindca ca stii ca nu mai are rost. Dar nici in fata nu te uiti, fiindca habar n-ai ce-i acolo. Si nici nu conteaza, conteaza doar ce e acum. Liniste, gol, ca o tabla curata pe care poti asterne ce vrei. Important e sa alegi ce sa pui acolo, apoi sa te ridici din pat, sa te speli pe ochi si sa-ti traiesti viitorul in timp ce-l construiesti singur, cu mintea si cu sufletul. Si numai in momentele astea de claritate la care ajungi dupa multe zile de nimic iti dai seama ca de fapt viata e numai acum, nu ieri, nu maine.
Viata mea e linistita. Moale, un pic gri si un pic prea lenta fata de cum imi imaginam eu ca trebuie sa fie. E o viata pe care n-am mai incercat-o pana acum. E placuta, ca un ceai cald cu gust de tei si rom, intr-o dupa-amiaza de primavara rece la munte. Mi-ar placea sa pot lua cu mine gustul asta si dincolo de cei trei munti care ma inconjoara acum. Si cred ca asta o sa si fac. Sa ma tin departe de zgomot, de dezamagiri, de oameni prea ocupati cu ei insisi.
Fericirea mea continua, doar ca sub alta forma. Mai putin zgomotoasa, mai putin colorata, mai asezata si mai tacuta. Nici nu credeam ca exista fericirea asta, decat poate cand te apropii de moarte, ca un fel de intelepciune finala.
Nu mai stiu cine zicea intr-un comment ca fericirea tine doar cat un orgasm… Acum ii pot spune cu siguranta ca fie se insala, fie sunt cea mai norocoasa femeie din lume, fiindca orgasmul meu a inceput acum vreo 2 saptamani si inca nu e gata.

Pin It

2 Comments

  • ina bixade spune:

    Doamne, oamenii astia ce mai inventeaza, nu stiam comparatia asta a fericirii cu un orgasm… dar daca e asa, tot in orgasme o tin de la o vreme incoace…e vorba de un alt fel de orgasm, o altfel de fericire, nu?:) si nu stiu cum e la tine, dar bucuria de sine e cea mai importanta….dar asta e o alta poveste:) hai te pup si fii fericita…altfel sau in toate felurile, dar fericita sa te vad:)

  • Ionouka spune:

    Mare dreptate ai, fata frumoasa. Ma bucur ca esti fericita, si eu sunt de la o vreme, in tot felul de feluri. Si cine nu ma crede, n-are decat sa ma ignore. Important e ca noi, fetele frumoase si norocoase, am descoperit secretul si ne bucuram de el! 😉

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *