Si le merge….

Unii oameni sunt asa… de nu ma pot dumiri cum pot ei vietui pe planeta asta… Sa va povestesc. Acum vreo 7 luni, m-a contactat un domn evreu, graphic designer cu experienta de peste 25 de ani in creatie de campanii publicitare. Avea nevoie de un copywriter sa-l ajute sa gaseasca un concept, un nume si un logo pentru un pitch organizat de o mare companie de real estate din Israel care urma sa preia Planorama. Bun, m-am bagat, mi-a placut mult omul, mi-a placut si proiectul. Am lucrat cateva nopti bune, la mine acasa, cu el si cu nevasta-sa (fiinta lipsita de orice talent creativ), pe banii mei, pe cafelele si pizzele mele. Au iesit cate idei geniale. M-au rugat apoi sa merg cu ei sa le si tin prezentarea in pitch, dat fiind ca, nu-i asa, clientul nu vorbeste romaneste, iar eu ma descurc atat de bine in engleza. Ok, am facut si asta (mi-am luat o zi libera de la munca, mi-am scos sacoul de la naftalina si am povestit o ora unor evrei intepati de ce am ales denumirea X pe culoarea mov si de ce unghiul ascutit din sigla se potriveste perfect ideii de lux pe care il ofera complexul rezidential construit de ei etc etc). Am pierdut pitchul, evident n-am primit niciun ban pentru zecile de ore muncite. Dar nu-i nimic, pentru ca prietenii mei evrei au fost atat de incantati de prestatia mea incat m-au cooptat intr-un alt proiect foarte drag lor, cel al unei reviste locale de recomandari. Din nou, mi-a placut ideea. Noi intalniri si nopti pierdute le mine acasa, din nou pe sucurile si cafelele mele. Ore furate la serviciu, framantari creatoare. O luna mai tarziu, am reusit sa pun pe hartie un concept editorial, un plan de rubrici si articole, am facut chiar si un media kit complet. Materiale bune, facute ca la carte, cu concept de imagini, de coperta, dimensiuni, recomandari de hartie de tipar, in fine, tot pachetul de care avea nevoie clientul meu evreu sa scoata o revista de succes. Incantati evreii mei, da, super, sa cautam oferte de tipar… cand aduc insa vorba de bani (ca deja imi alergam neuronii pentru ei de vreo 2 luni pe gratis), a inceput circul. Le-am cerut 300 de euro (desi sunt absolut convinsa ca munca mea facea cel putin triplu). Li s-a parut exagerat, au incercat sa ma convinga sa las la mai putin, pentru ca in cele din urma sa-mi spuna ca proiectul meu nu e deloc ce si-au dorit, motiv pentru care nu ma vor mai plati deloc. Au luat ideile mele si le-au dus mai departe la o alta specialista in publishing, careia inteleg ca i-au aplicat acelasi procedeu: au muncit-o bine, apoi au refuzat s-o plateasca…

M-am suparat, i-am blestemat, apoi mi-am zis ca deh, asta e piata, mai dai si peste d-astia. Peste vreo 2 saptamani insa, ma cauta din nou. Ca au niste machete de la un client si ar fi grozav daca i-as ajuta cu niste sloganuri. Ok, sunt o fire iertatoare, ii invit la mine, le zic pretul, ei sunt de acord, lucram, definitivam, reluam discutia despre bani. Le repet: „Va costa 70 de euro”. „Caat? 70? Pentru atata munca? Hai sa lasam la 50, ca parca nici n-a fost asa dificil proiectul… ” Ne-am tiganit vreo ora, n-am cedat nici macar un euro. Ca sa aflu cateva zile mai tarziu cat au cerut ei mai departe clientulul lor pentru munca mea: 500 de euro. Adica, ea urma sa primeasca 500 de euro pentru a da un forward cu textele mele, si totusi i se parea mult sa imi dea mie 70 pentru ce-am muncit. Ar fi vrut sa las la 50…
Au trecut doua luni in care i-am sunat aproape zilnic pentru banii astia… Recapitulez. Am lucrat cu ei 3 luni, nopti la rand, la mine acasa, pe lumina, gazul, apa mea curenta, pentru 70 de euro. Pe care cu greu mi i-au platit undeva prin februarie.
Nu se opreste aici. Imediat dupa ce mi-au pus banii pe card, au inceput din nou sa ma sune. De data asta sa ma roage sa ma duc la ei acasa (vila in Pipera) si sa ma prefac ca sunt directorul lor de creatie/copywriter, ca le vine un mare client din Israel, client care stie despre ei ca au agentie. Iar ei n-au decat niste oameni ca mine care muncesc ca sclavii pentru cateva zeci de euro. Ca deh, oamenii sunt smecheri… Urma deci sa imi iau o zi libera de la munca, sa invat un discurs pe de rost, sa ma imbrac frumos, sa ma asez la un birou improvizat din vila evreilor si sa zambesc blond la musafirii din israel. Toate astea fiindca bunii mei prieteni evreii, care la fiecare telefon insistau sa-mi aminteasca ce dor le e de mine, ma rugau frumos.
Am refuzat.
Peste o saptamana, au sunat din nou, cu aceeasi rugaminte, de data asta veneau alti clienti, si mai mari, tot din Israel. I-am refuzat din nou si i-am rugat sa nu ma mai sune. Peste o alta saptamana, o noua propunere: o revista a unui mall. Le-am zis ca n-am timp.
Ieri, alt telefon. Ca e urgent, niste machete, ma roaga frumos, sunt disperati. Da? Boon. Le dau tarifele mele fixe de copywriting, le zic ca nu-s negociabile si ca lucrez cu ei numai cu contract scris si semnat, cu penalizari ptr fiecare zi de intarziere la plata.
Evident, primesc raspuns cu o multime de scuze si aberatii, ca sunt mari tarifele, ca totusi poate se poate mai putin, ca noi suntem prieteni ce naiba, ca ei sunt oameni de incredere si au sa imi dea mult de lucru, putem construi impreuna o colaborare fructuoasa pentru ambele parti…
Am ras singura minute bune. Apoi le-am dat un mail scurt in care i-am rugat sa nu ma mai caute niciodata. Evident, am primit un mail luung si plictisitor despre relatiile de munca si despre cum se lucreaza corect, iar in final sunt rugata sa le comunic totusi un pret corect si sa ma apuc de treaba.
Nici nu ma mai obosesc sa le raspund. Chiar daca ma tot suna de pe tot felul de numere necunoscute.
Oamenii astia traiesc cu nesimtire de pe spatele altora. Nu produc mare lucru, nu fac altceva decat sa intermedieze, sa fure idei pe care apoi sa nu le plateasca, sa insele clienti din strainatate. Mici gainarii zi de zi. Si uite-asa avem vila in pipera, implanti de sani in israel, masini si motoare in garaje, dar n-avem 70 de euro sa platim un om in casa caruia am petrecut nopti la rand fara sa aducem macar o sticla de apa plata.
Astfel de oameni ar trebui ignorati. Ar trebui ca noi toti furnizorii lor sa nu le mai livram nimic, astfel ei nu ar mai avea ce vinde mai departe si poate ar invata o lectie. Stiu, sunt naiva.
Pentru ca le merge. Au clienti multi si mari, fraieri care sunt convinsi ca evreii mei au ditamai agentia de creatie. Cand de fapt ei apeleaza disperati cand la unii cand la altii sa le mai carpeasca ceva pe o macheta, pentru o suma derizorie.
Mi-as dori sa li se infunde odata. Sa fie demascati, ca intr-o piesa de moliere. si atunci m-as tavali pe jos de ras si de bucurie. Deh, satisfactia omului pacalit care vrea razbunare.
Dar imi promit mie ca aseara a fost ultima oara cand le raspund. Gata.
Daca vreti sa va spun cum se numesc, va dau numele lor in privat, sa stiti de cine sa va feriti. Daca va ies vreodata in cale, fugiti. Nu-i lasati sa va faca propuneri, or sa va intre in casa, or sa va goleasca frigiderul si mintea si apoi or sa pretinda senini ca toate ideile voastre au fost de fapt ale lor.
Update: Am uitat sa va povestesc ceva… La un moment dat, am fost la ziua lui de nastere, la vila lor din Pipera. Implinea 50 de ani, m-au anuntat ca e petrecere mare, invitati… Mi-am pus cea mai buna rochie neagra si m-am dus. In casa eram cu totul 9 persoane: El, ea,  fiica lor de 11-12 ani, profesorul de photoshop al fetei, dentista evreicei, dentistul evreului, cu iubita, si eu cu prietenul meu. Iata deci care sunt „prietenii” acestor oameni. Ma intreb la ziua ei cine-o fi venit… Probabil manichiurista si mecanicul auto… 
Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4183

28 comentarii

  1. Da, comentariile sunt de prisos cand vb de natia asta. Stiu poate suna un pic prea nationalist si poate antisemit, sunt oameni intre oameni, dar chestia asta se generalizeaza de la an la an. Cred ca ar fi frumos cand mai ai probleme cu ei sa le aduci aminte ca acum ceva ani, un prieten de-al lor deschisese „un parc de distractii” numai pentru ei…si era gratis intrarea, asa cum le place lor…

  2. Comentariile sunt de prisos cand vine vorba de natia asta. Poate suna un pic nationalist si antisemit, sunt oameni intre oameni, dar lucrurile vad ca tind sa se generalizeze. Cand mai ai probleme eu zic sa le aduci aminte ca acum ceva timp, un prieten de -al lor le-a facut in Polonia un „parc de distractii”; si era asa cum le place lor, totul gratis…

  3. Mi-e rau. Da’ de fapt america e exact la fel. Asteapta marea cu sarea si abia dau un deget inapoi noua, furnizorilor de inteligenta. Exodul creierelor e sclavie moderna. De fapt, daca stau sa ma gandesc, aici e plin de evrei. Hmmmm…

  4. In primul rand, de smecherit poate sa te smechereasca oricine fara diferenta.
    In al doilea rand: m-ai pacalit o data, shame on you, m-ai pacalit a doua oara, shame on me. Nu intrii intr-o chestie fara o discutie clara cine ce si cat face, cine ce si cat castiga.
    Dar iti inteleg frustrarea, atata timp cat nu ai o scoala unde sa inveti toate astea le inveti pe propria piele, si eu am trecut prin ele.

  5. Pe langa lipsa de experienta, cred ca de vina e si lipsa de fermitate… Iti propui sa ii scoti din viata ta, faci asta, dar la primul semn ca poate s-au schimbat, le faci iara loc, sa te mai loveasca odata…

  6. Ionuka, ce ai zis ultima oara e story of my life. Not anymore. Sa sune…sa scrie emailuri…pana nu mai pot. Suntem mult prea dragute cu astfel de oameni.

  7. mi s-a intimplat si mie cind eram art director, si inca urit de tot. De exemplu am luat o suta de euro pe un proiect pe care l-am cistigat la un pitch, iar ulterior am aflat ca individul cistigase 15.ooo de euro cu toate materiale promotionale pe care le inscriptionase cu ce-i dadusem. Iar copywriterul meu luase si el tot o suta. Lucram in echipa, independenti. El avusese o banuiala ca sintem trasi pe sfoara.

    Si am mai patit-o o data, am lucrat o luna de zile iar la sfirsit n-am primit niciun ban, ba imi dadusem si demisia de la locul meu de munca in urma presiunilor si promisiunilor acestor oameni. Copy-writerul meu, mai cu cap, inca nu isi daduse demisia de unde lucra.

    frumoase povesti

    🙂

  8. Lasa, Simona draga, ca acum suntem mai intelepte. Plus ca eu, in adancul sufletului meu, inca mai sper ca totul se plateste pe lumea asta…

  9. mie mi s-a intamplat ceva la fel d tare….
    un „cunoscut” de genu „frate…..esti cel mai tare….” ma roaga sa ii fac niste mese pt un restaurant….ii spun tarif…..material = X =>manopera=Xx2..ok …mergem le facem ..uite bani de avans…..mai ia niste bani si imi mai faci inca 20…..banii de manopera…nu problem…SAMD”…mergem la CRAIOVA!!(din constanta)…le montam…..”stii nu mai am dekat euro…..iti dau maine k acum e 2 dimineata….bla bla”
    au trecut 2 luni si inca nu mi-a dat restul de aproximativ 200euro……m-am saturat sa tot dau telefoane…..”frate mi-a murit pisica….soricelul sobolanu ….s.a.m.d..”..singura diferenta e k el este conational…..deci …si noi ii avem pe ai nostrii..PS:RESTAURANTUL era al unui prieten si de unde…pt k il amenajase primise aprox 3000euro MANOPERA!!!!FARA MATERIALE…..

  10. Da, asta vroiam sa zic si eu, ca oameni de genul asta exista in toate nationalitatile. Si smecheri si fraieri,ambele categorii. Cei despre care ti-am spus erau romani, iar eu sint in parte evreica.

    Deci…

    🙂

  11. Nici n-am vrut sa sugerez ca evreii ar fi toti asta, doamne fere… doar ca cei care m-au chinuit profesional in ultimele luni sunt, intamplator, evrei. fiecare popor are uscaturile lui… si mi-e teama ca romanii au dintre cele mai multe…

  12. pfoai, nu pot sa cred ca inca incearca!!! oare cat de brutala tre’ sa fii cu oamenii astia ca sa renunte? f bine ai facut la faza cu tarifele. mama lor, poate li se infunda odata si-odata. bine, tu esti prea salon. in locul tau, eu as fi luat parte la vizita marelui director din israel si as fi profitat de ocazie ca sa-i arunc doua-trei vorbe despre agentia pe care ei nu o iau si despre cat de zero barat sunt cei doi. asa, din sadism. 🙂

  13. 300 de euro? Pentru atata munca doar 300 de euro. Nu pot sa cred. Din cauza asta se imbogatesc unii pe ideile altora. 300 de euro, inca nu imi vine sa cred….

  14. Si evident si atat li s-a parut exagerat, din moment ce au decis sa nu ma plateasca deloc… :). Crezi ca daca le ceream 1.000, mi-i dadeau?

  15. Nu iti dadeau, dar macar poate era bine pentru tine psihic, ziceai ei poate am cerut eu prea mult :). Ar trebuii facuta o lista cu astfel de omani si pusa pe net, particip si eu cu cativa din astia care platesc dupa ani de zile sau niciodata. Sunt prea multi teparii astia.

  16. Hai sa facem asta, ar fi o resursa foarte utila, mai ales ptr free lanceri ca mine… Dar o dam anonima, mie una mi-e cam frica de avocatii lor… Desi daca si pe ei ii platesc ca si pe noi, putem sta linistiti… 🙂

  17. am ajuns la blogul tau de la irene si am citit insemnarea asta, iar acuma imi fierbe sangele de nervi. oamenii astia ar trebui demascati, si pentru ca nu poti (cred) sa le scrii numele, te sfatuiesc sa spui la cat mai multi oameni din domeniu si nu numai cine sunt acesti escroci, sa incerci sa le spui inclusiv la oamenii cu care fac ei afaceri, daca ai contactele lor. cred ca in lipsa unei legislatii ferme si a unui bun-simt in relatiile de business, deocamdata asta e singura solutie.

  18. Nici nu m-as fi simtit jignita oricum daca ai fi sugerat asta. Eu ma simt jignita cam greu. Traiesc prea putin. 🙂 Iar eu sunt un cocktail de nationalitati, asa ca mi-e greu pentru care sa ma simt jignita mai intii. O patrime sau asa de singe romanesc am de asemenea, asa ca acum o sa ma apuc sa apar romanii de acuza pe acre ai adus-o.

    hihihi

  19. draga ioana
    eu stiu ca e un post vechi dar pe care eu abia acum l-am descoperit. nu pot sa spun ca sunt dezamagit pentru ca ar fi mult prea putin fata de dezgustul total fata de lipsa TA de profesionalism "jurnalier" (pentru ca jurnalistic ar fi prea mult spus). hai sa lamurim cateva lucruri de cultura generala. experienta ta nefericita a fost datorata unor israelieni (care pot fi evrei, musulmani, crestini… etc). din pacate, pe tot parcursul postului tau ai recurs la niste clisee si prejudecati, legand in permanenta lipsa de corectitudine a partenerilor tai de afaceri cu originea etnica si religioasa. tot acest post nu este cu nimic mai presus decat unele dintre cele mai violent antisemite si rasiste articole publicate in fituici extremiste de la noi din tara. este dureros pentru mine sa descopar tocmai la tine asemenea formulari care nu fac decat sa instige (in mod aberant) la propagarea prejudecatilor stupide. m-as fi asteptat ca un om cu pregatirea si deschiderea ta intelectuala sa poata sa discearna intre o mana de nesimtiti care te-au inselat evident (care ar putea fi de absolut orice nationalitate) si un intreg popor pe care evident il blamezi prin generalizarile tale.
    draga mea ioana… imi pare rau.. dar chiar acum .. la doi ani dupa data acestui post.. am simtit acut nevoia sa iti spun aceste lucruri
    erwin (prietenul tau evreu)
    p.s. sper ca vei aproba acest comment pentru ca ar merita sa vada si altii ca exista totusi si reactii.

  20. Erwin, daca tu, la cum si cit ma cunosti pe mine de mai bine de 15 ani, ma poti banui pret de macar o secunda ca sint antisemita, eu ma declar fara replica.
    Sper insa sa iei in calcul (macar 2 secunde) varianta ca postul sa fie despre doi oameni nesimtiti (care absolut intimplator sint evrei) si nu despre toti evreii. Am recitit textul acum, la 2 ani dupa ce l-am scris. La rece simt ce simteam si atunci: suparare pe niste oameni fara mindrie si suflet, nu pe niste evrei.
    Despre consideratiile tale despre profesionalismul jurnalier nici macar nu am o opinie.

  21. Ioana, exact!!!! Ai perfecta dreptate!!! Postul este despre "doi oameni nesimtiti care absolut intamplator sunt evrei"!!! Nici eu nu puteam sa o spun mai bine.
    Exact din acest motiv te intreb: de ce ai simtit nevoie sa faci referire din doua in doua propozitii la originea etnica?? Este cel mai periculos mod de instigare la resentimente rasiale. Imagineaza-ti urmatorul fragment intr-un articol: "Doi catolici au spart o casa de schimb valutar. Catolicii au incercat sa o violeze pe casierita…" Ioana, ce legatura are originea etnica si religia cu nesimtirea si cu nerespectarea eticii in business? Comentariul meu referitor la profesionalism exact la asta se referea: un jurnalist de valoare stie exact cat de daunatoare si periculoase sunt generalizarile. Nu Ioana, in nici un caz nu te banuiesc de antisemitism… dar nu pot sa stau indiferent si sa nu iti atrag atentia cand cred ca esti pe o panta fundamental gresita. Cel mai bun mod de a-ti dovedi ca am dreptate… citeste comentariile celelalte la acest post… prietenii tai sunt imediat gata sa izoleze o intreaga etnie si sa o blameze. postul tau le-a intins o binevenita mana de ajutor.

  22. Buna Ioana, eu am mai comentat din cand in cand pe blogul tau, dar de citit te citesc in mod constant. Imi place mult cum scrii si ma regasesc deseori in posturile tale. De aceea am fost de-a dreptul socata cand am citit postul asta. Este scris intr-o maniera asa de tendentioasa incat sare in ochii oricui ideea pe care, probabil involuntar (asa cum sustii), ai transmis-o. Spui apoi ca etnia nu e ceea ce ii reprezinta pe respectivii (intr-adevar total nesimtiti si de ultima speta) si nu e ea de vina ca se comporta asa cum au facut-o. Perfect adevarat. Dar atunci de ce ii identifici in mod constant (am numarat, de 10 (zece) ori chiar!) cu religia (sau etnie, in cazul de fata fiind aceeasi)? De ce nu zici de 10 ori nesimtitul, escrocii, oamenii fara caracter, etc? nu asta e ce conteaza in acest context? Spune-mi te rog, ce a adus bun faptul ca ai mentionat ca sunt evrei? Spui ca nu are relevanta etnia. Pentru ca daca ar avea, ar insemna o generalizare, deci ideea ca toti cei care fac parte din aceeasi etnie fac la fel, lucru pe care sustii ca nu il afirmi. Atunci esti de acord cu mine ca la fel, nu are relevanta daca ai fi spus "omul cu numarul 40 la pantof"(un exemplu)? Sau de ce nu ai repetat de 10 ori ca barbatul cu ochi caprui te-a inselat si te-a pus sa muncesti degeaba? Are la fel de multa legatura cu subiectul. Dar nu creaza polemici.
    Si mai e ceva, poate si mai deranjant. Apreciez intotdeauna pe blogul tau ca raspunzi punctual tuturor comentariilor facute. Mi se pare un respect la adresa cititorilor tai si de obicei pe bloguri nu intalnesti asta. De aceea sunt surprinsa ca nu ai contrat reactia debilului care a comentat primul. Nu poti sa imi spui ca nu ai inteles la ce s-a referit. Raspunsuri de genul asta nu pot fii acceptate ba din contra ar fi trebuit chiar semnalate organelor abilitate. Si tu nu ai zis nimic…
    Nu te cunosc personal. Nu stiu daca ai in tine porniri antisemite sau nu, dar prefer sa cred ca nu si ca esti o persoana draguta, cu mintea deschisa, asa cum te-am cunoscut prin intermediul blogului. Si am incredere in prietenii pe care si-i alege Erwin. De aceea sper ca intelegi pozitia noastra (si nu, nu ne-am coalizat, doar suntem amandoi intrigati si am citit amandoi acum postul) si faptul ca ne-am simtit datori sa avem o reactie.

  23. Sunt total de acord cu Dandush si Erwin referitor la acest post, draga Ioana. Iti citesc blogul acum retroactiv si pana la acest articol am fost amuzata si am citit cu placere cam tot ce ai scris.
    Dar acestui articol nu-i pot gasi nici-o scuza. E urat, suna gresit, instiga toti ‘nechematii’ sa faca tot felul de comentarii grotesti… in conditii normale primele 2 comentari nu ar fi trebuit aprobate, nu au ce sa caute pe blogul tau. Cenzura nu ar trebui sa se aplice numai cunvintelor de factura licentioasa ci si ideilor oribile. Groaznic! Toti stim ca astfel de oameni exista dar nu trebuiesc incurajati si mediatizati, nici macar prin sansa de a cometa pe un blog.
    Din pacate aceste fenomene sunt inca intalnite si acceptate masiv in Romania. Sta mult in puterea oamenilor ca tine, care au acces la comunicare sa educe si sa dezcurajeze aceste manifestari. Orice forma de discriminare este gresita si naste violenta si multa suferinta si dezastre.
    Nu uita ca orice forma de popularitate mai mare sau mai mica vine cu responsabilitati….

    • Dap, perfect de acord si eu cu ce spui, Ana. Recitind acum imi dau seama ca postul meu suna aiurea si ca primele comentarii nu trebuiau aprobate… Mea culpa.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *