Acum

Sunt obosita, cinica si resemnata, e clar. Si intr-un fel straniu, sunt fericita cu toate astea in mine. As vrea sa conserv intr-o cutie ermetica toate lucrurile pe care le simt si le gandesc acum. Si ori de cate ori pierd firul, sa-mi bag nasul in cutia asta si sa inspir si sa ma inspir. Nu m-as simti deloc nedreptatita de viata daca mi-ar fi cum mi-e acum for the rest of my life. 

Imi lipseste doar o bucata de plaja si un strop de mare. Azi mi-a zis o colega draga ca m-am imbracat ca pentru vama. Asa e, desi nu m-am gandit la asta cand am tras pe mine pantalonii largi si o bluza fara bretele. M-am gandit doar ca azi mi-e cald si verde. Acum vad ca am si bratara din vama la mana, nici nu-mi aduc aminte cand am strecurat-o acolo. 
Uf, ce mi-ar placea sa fiu acum acolo, sau oriunde pe o bucata de plaja. Tot mi-ar fi cald, dar as sti ca daca astept o vreme, o sa bata un pic de vant sarat si o sa mai potoleasca din dogoreala asta pe care o simt pe toata pielea si mai ales pe dosul palmelor.
Mi se pare ca ma schimb. Prea repede si prea mult.
Pin It

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *