Am iesit sa-mi cumpar niste fistic de la non-stopul din intersectie. Cand ma intorceam cu mainile ocupate de telefoane, chei, o punga de hartie maro plina ochi cu fistic si niste maruntis, vad ca se repede spre mine un fel de hamster mai mare si cu bot de catel, pipernicit si latrand. Ma uitam amuzata cu se ratoia la balerinii mei mov, in timp ce stapanul dihaniei marunte ma linisteste cu „Nu va speriati domnitza, e doar Zaraza, ea nu musca. Beteala musca, aveti grija ca e undeva pe dupa masina aia verde”. Mai sa scap punga de fistic de frica. Strang telefoanele la piept, o imping discret pe Zaraza cu piciorul drept si pasesc incordata spre masina verde. Ca daca e adevarat ca Beteala musca, macar sa am timp sa ma arunc pe capota masinii sau ceva. Trec de masina cu privirea strecurata printre roti, nici urma de Beteala. Aproape de intrarea in scara (spre care am mers aproape cu spatele, de frica sa nu fiu atacata miseleste de decoratiunea de pom), aud un latrat isteric care nu era al Zarazei. Aha, a iesit Beteala, insetata de sange proaspat. Ma arunc in spatele usii blocului si, de la adapost, ma uit infricosata spre masina verde sa vad monstrul. Evident, o pipernicie de caine, galben, scund si scurt, fara dinti si cu blana rara. Eu stiam ca beteala e ceva stralucitor, frumos si colorat, cu care faci o camera sa arate festiv.
Ce viata trebuie sa aiba si vecinul asta al meu… toata ziua la plimbare cu Beteala cea rea si Zaraza cea galagioasa… Now, that’s something to be looking forward to!
Si fisticul e chiar nasol, neprajit si nesarat. Asa-mi trebuie, daca am tinut musai sa ma abtin de la inghetata de fructe de padure. Hai cu viata aia odata, ca asa m-am plictisit aici…

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4183

3 comentarii

  1. Si eu am intalnit intr-o zi un catel care semana cu Zaraza. il chema Alifie. Atat.
    Hai cu viata aia odata !…

  2. poveste „scurta”:
    ma duc la un client acasa si in curte de 2 ciobanesti germani…MARI…fiorosi…. am zis ca gata….PAMPERS scrie pe mine… la care cristi-clientul”nu te speria …sunt foarte bine crescuti”.eu:”??!!??”….in timp ce il asteptam, faza: danut…fiul de vreo 3-4 ani al lui cristi se juca cu un bat..il arunca si „copilasii” il aduceau inapoi.la care cristi:”danut nu e voie sa te joci cu batu ca iar ne cearta mami ca am stricat florile”…dar danut deh….baietel….. arunca in continuare…la care unul dintre „copilasi” vine..ii fura batul din mana….se duce si il ingropa langa cusca lor….in timp ce celalalt a inceput sa se tavaleasca si sa se scalambaie distragand atentia de la bat… in general imi era FOARTE frica de cainii de talie mare….acum ii respect..
    PS:nu stiu ce legatura are cu subiectul dar …e funny

  3. Ca tot veni vorba de caini…si poate ii mai trece si suparare Ioanei, iata un banc…cu caini:
    „La intrarea intr-o curte, pe poarta era cunoscutul semn cu „Caine RAU”. Individul care vroia sa intre in curte pastreaza o anumita prudenta. Apare stapanul si un catalusi mic mic si dragalas. Individul nu se poate aptine si intreab: „Vreti sa spuneti ca acesta e caina rau?” Stapanul: „Pai, da. Daca nu mananca tot!”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *