Cel mai bun an din viata

Toti avem un “cel mai bun din viata”. Un an pe care-l rememoram cu placere si la un deceniu dupa ce-am iesit la pensie, stind pe banca in parc, linga sacosa goala de pinza verde cu minere rotunde de lemn. “Mai tii minte, draga, ce bine-a fost in ‘73? Am stiut inca de pe 2 ianuarie ca o sa fie un an bun, ti-am si zis parca in seara aia cind iesisem pe terasa la unchiu’ sa stabilim unde mergem in concediu, la Amara sau la Venus…” Si-asa incepe povestea despre anul cel mai bun, care-a trecut demult, dar care inca mai reverbereaza in amintiri. Anul in care a cunoscut-o pe ea, anul in care i s-a nascut primul copil, anul in care a primit repartitie in orasul la care visa din studentie, anul in care a cistigat o Dacie de la CEC, anul in care a vazut prima oara Bulgaria….
Eu inca n-am un an cel mai bun. Daca era sa ma iau dupa horoscoape, 2007 ar fi trebuit sa fie cel mai bun ever pentru sagetatori. Adica si pentru mine. Ei bine, anul trecut a fost pentru mine cel mai cumplit din toata viata. Pina la revelionul dinspre 2008, m-am rugat aproape zilnic sa scap cu viata din anul ala “cel mai bun”. Am plecat de-acasa, m-am despartit, am dormit in masina (un Tico alb, vechi si strimb), am avut doua accidente de masina, apoi accidentul din club, care m-a trimis in spital, la operatii si acum la tratamente cu laser sa-mi tratez cicatricea de pe fata, depresii, un lung sir de relatii nefericite, despartiri de prieteni care de fapt nu-mi erau decit straini, primul telefon de la tata, dupa 9 ani de tacere totala, o impacare nefericita, alte luni de relatie umilitoare, incununate de un reveion horror la suficient de mare departare de casa cit sa nu ma pot intoarce in tara de la primul semn ca n-am ce cauta acolo.
Bun, deci 2007 n-a fost deloc pe placul meu. De fapt, sper ca asta sa fi fost cel mai prost an din viata mea. Il astept inca pe cel mai bun. Credeam ca e asta, incepuse nemaipomenit de bine. Intre timp insa, m-am cam dezumflat. Sunt bine, mult mai bine ca anul trecut pe vremea asta, dar cred ca totusi nu e 2008 anul ala de care-o sa vorbesc pe banca in parc, peste jumatate de secol.
Nici nu stiu ce-ar trebui sa se intimple in anul asta cel mai bun. Dar e musai sa fie ceva extraordinar, la care nu ma astept deloc, si care-o sa-mi schimbe viata atit de mult incit o sa ma lase cu gura cascata, cu un deget ridicat intrebator si cu doua riduri de uimire in plus pe frunte. Ceva care nu e accident, nici de masina nici de oameni, nu e reuniune de familie dupa 15 ani de ne-vazut, nu e masina noua, nici concediu peste hotare. D-astea am tot avut. E altceva, si e pe vine, presimt.

Pin It

14 Comments

  • Anda spune:

    Nu stiu ce anume face un an din viata sa fie „cel mai bun”…probabil o combinatie de reusite din diferite domenii sau, pur si simplu, un singur eveniment menit sa iti schimbe viata si sa iti umple sufletul de fericire, asa, dintr-o data…dand un sens la tot ce s-a intamplat pana atunci, chiar si dezamagirilor…

    Obisnuiam sa spun ca anii impari imi aduc lucruri bune: terminarea facultatii, mutarea in Bucuresti, angajarea, cumpararea garsonierei, indragostirile…dar uite ca 2008 m-a contrazis…nu ca ar fi fost neaparat „cel mai bun”, pentru ca au fost si momente tare grele…doar…a fost interesant, sa zicem…

    Iti doresc sa vina cat mai repede si „anul tau”! Dar, pana atunci, vezi ca mai e destul de mult si din acesta, bucura-te de el! 🙂

  • Victor spune:

    Pentru mine, cel mai bun an a fost 2006, cind am divortat. Mi-am recapatat optimismul, speranta intr-o viata noua. Desi unii ar zice ca divortul e un eveniment traumatizant. Pentru mine, a fost o binecuvintare.

  • Tudor spune:

    – 2006 a fost jumatate dezastruos, jumatate foarte bun, over all – cel mai bun din „perioada moderna” (excludem copilaria care a fost minuntata si nu stiu ce ar mai putea-o intrece)
    – 2007 peste 2006
    – 2008 pana acum se anunta a fi peste 2007

  • mimo spune:

    nutz trebuie un an de bunatate. te plictisesti. iti trebuie o zi buna repetata o data la 2 zile sa zicem 🙂 *hug*

  • Ionouka spune:

    Mimo, ai mare dreptate, dar uite, daca as avea o zi buna repetata la 3 zile, nu la 2 cum zici tu, in anul ala clar as trai cel mai bun an din viata mea.
    Tudor, reiese ca de citiva ani buni ai cei mai buni ani. Lucky you, o evolutie spectaculoasa, as zice!
    Victor, un sut in fund e intotdeauna un pas inainte. Las’ ca trece, sunt sigura ca you can do much better!

  • Anonymous spune:

    eu nu stiu care a fost cel mai bun an de pana acum. la fel ca anda, aveam senzatia ca de la anii impari vin cele mai misto reusite. desi liceul si facultatea au inceput/s-au incheiat in ani pari.
    oare chiar stii mereu care a fost cel mai bun? cel mai frumos? cel mai iubit? cel mai…? si nu vorbesc acum numai de ani. 🙂
    cred, in schimb, ca pt tine the best is yet to come. si de-abia astept sa fiu aici si sa-ti fac galerie.

  • o picătură spune:

    eu m-aş mulţumi şi cu câteva luni, nu neapărat un an întreg. la câte au fost în ultimii 2 ani, cred că pe moment m-ar mulţumi şi o lună…dar BUNĂ!

  • schummy spune:

    depeche mode :X si daca faci statistici eu zic k 2005 a fost cel mai bun, the last year i felt young, ah si totusi, depeche mode :X…

  • Ionouka spune:

    Daca ma gindesc la depeche, atunci 2006 a fost un an foarte bun, i-am vazut de 2 ori live… Si totusi, pot doua concerte sa transforme un an mediocru intr-un an foarte bun? Hm… de fapt, fiind vorba de depeche, nothing’s impossible, right?

  • andrei spune:

    Va veni si anul acela mult asteptat,anul cel mai bun cum ii spui tu…dar pana atunci sa nu uiti sa te bucuri de fiecare zi din anii acestia mai putin buni sau chiar rai,fiecare zi are parte ei buna care te poate face sa treci la urmatoarea zi…si tot asa…

  • Rux spune:

    🙂 citesc blogul tau de putin timp (dar cu mare placere) si, pe sarite, ma uit si in urma. Avand in vedere ce-am citit aici (http://www.printesaurbana.ro/2009/11/dovada-ca-se-poate-video.html), atunci ce-ai scris mai sus, adica asta:

    „e musai sa fie ceva extraordinar, la care nu ma astept deloc, si care-o sa-mi schimbe viata atit de mult incit o sa ma lase cu gura cascata, cu un deget ridicat intrebator si cu doua riduri de uimire in plus pe frunte. Ceva care nu e accident, nici de masina nici de oameni, nu e reuniune de familie dupa 15 ani de ne-vazut, nu e masina noua, nici concediu peste hotare. D-astea am tot avut. E altceva, si e pe vine, presimt.”

    – suna chiar profetic. 🙂

    • Printesa Urbana spune:

      Mda. Uite ca a fost. 🙂 Am si uitat de textul asta, de dorinta mea de an remarcabil.
      Multumesc ca mi-ai adus aminte. 2008 a fost un an extraordinar. 2009 a fost extraordinar. 2010 a fost si el peste medie. 2011 cred ca vrea sa ma omoare, insa. 🙂
      Bine-ai venit, Rux, multumesc ca esti p-aici.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *