Duminica de noiembrie

Ieri am vazut planse din carton, plansele acelea vechi si decolorate pe care invatam la Biologie. Plansa cu Radacinoase, unde erau desenati un morcov, un cartof, un patrunjel, in culori sterse, cu firisoare subtiri care se intindeau de la o radacina la alta, de parca morcovul incerca sa se ia de mina cu gulia si cartoful cu telina. Plansa cu Animale salbatice, pe care bursucul semana incredibil de bine cu un ursulet, iar caprioara era identica (aproape) cu Bambi. In pauze, cind colegii ieseau pe culoar la lapte gros, eu stateam in dreptul plansei cu gura cascata si ma uitam la animalele astea salbatice gindindu-ma ca mie mi se par foarte blinde si prietenoase. De ce li s-o zice salbatice? Ciinii sint mult mai rai…
Abia astept sa ajung acasa de Craciun, sa ma urc in pod si sa rascolesc dupa lucruri. Sigur inca mai am penarul de metal pe capacul caruia lipisem o poza cu Axl Rose in colanti si alta alb-negru cu o tipa goala ai carei sini imi placeau mult. In penar sigur trebuie sa mai fie stiloul mic chinezesc cu cap de panda si rezerve cu cerneala. Daca as mai scrie acum vreodata (in afara de momentele in care semnez contracte si foi de rate la banci), mi-ar placea sa mai fac pata de cerneala pe degetul mijlociu de la mina dreapta. Inca mai am pielea un pic tocita acolo, din cauza ca stringeam prea tare stiloul. Mereu am fost acuzata ca scriu urit, si faceam eforturi sa pictez literele in speranta ca vreodata o sa-mi spuna cineva ca totusi am facut progrese la caligrafie. Apoi am citit undeva ca oamenii inteligenti scriu urit, fiindca mintea le e strabatuta mereu de multe ginduri care nu-i lasa sa se concentreze asupra caligrafiei. Deci aia era.
Imi place cind afara e urit si frig si eu stau in sufragria mea frumoasa si calda si ma pregatesc sa ies, fara sa stiu prea bine unde. Dar stiu sigur c-o sa-mi fie bine acolo, ca doar merg la o chestie misto cu oameni misto.
Zilele astea am facut lucruri pe care mi le doream de ani de zile. Au trecut ca un fulger. Acum respir, incet, adinc, cu urme de parfum care nu-i al meu. Miine o iau de la capat pe rotita mea de hamster.
Mai sint doua saptamini pina la ziua mea, si ceva mai mult de-o luna pina la Craciun. Se incheie un an straniu. Cel mai bun an de pina acum.

Pin It

11 Comments

  • bogdan spune:

    ce mult astepti tu ziua ta 🙂 intr-adevar, de obicei este o zi draguta, cu cadouri, pupici, multe mesaje, bla bla, dar este si o zi in care unii te dezamagesc grav, in fiecare an trebuie sa fie cineva!

  • Anda spune:

    Doua saptamani pana la ziua ta si mai mult pana la Craciun…deci anul inca nu s-a incheiat…Cel mai bun, nu? Asa cred si eu…

    M-am intors…Dupa cum probabil ai dedus, visul mi s-a implinit. Nu stiu daca in 2008 mai am dreptul sa imi doresc ceva. E grea revenirea. Si mai grea. Te pup si sper sa ne gasim cumva timp sa povestim.

  • Ionouka spune:

    Bogdan, hai sa facem un mic pariu, ma simt curajoasa. De 8 ani, cineva ma dezamageste cumplit si, desi astept ziua mea cu atita nerbdare de fiecare data, de 8 ani sfirsesc plingind in ziua cu pricina. Dar anul asta e altfel, o simt. Asa ca eu zic ca n-o sa ma dezamageasca nimeni. Te prinzi?
    Anda fata frumoasa, welcome back. Sper ca esti tare fericita. Astept sa ma inviti la un ceai sa povestim.

  • Bogdan spune:

    Eu nu as avea curaj sa pun pariul asta (in cazul meu). Dar ma bucur ca simti asta si sper sa fie asa cum iti doresti de data asta! 8 ani de plans de ziua ta … mi se pare incredibil, chiar daca stim ca plansul tau nu este chiar un plans.. sunt „doar” lacrimi. Am o banuiala (citind aproape tot blogul tau vineri) despre persoana la care te referi si-mi pare rau sa stiu asta. Dar sa ne concentram pe anul asta: ziua ta trebuie sa-ti intareasca convingerea ca este cel mai bun an al tau! Deci, 🙂

  • Victor spune:

    Barbatii astia, cum reusesc ei sa-ti strice bucuria… Anul asta sa te inconjori numai de fete, auzi?

  • Ionouka spune:

    Bogdan, nu inteleg ce vrei sa spui cu "doar lacrimi". Si nu e vorba de o persoana, ci de mai multe, diferite, care in ani diferiti mi-au stricat bucuria in tot felul de feluri. Persoana la care te referi n-a existat in viata mea din 98 pina anul trecut. Multumesc ca ti-ai petrecut atita vreme citindu-ma si multumesc de incurajari, fiecare vorba buna in plus pe blogul asta imi intareste convingerea ca anul asta e cu adevarat extraordinar.
    Victor, o sa fac asta, dar nu exclusiv… 🙂 vor fi si exceptii masculine, in momentul asta ma gindesc la cel putin una notabila…
    Thanks, guys! >:D<

  • bogdan spune:

    Mi se pare o diferenta intre plans si lacrimi. Dar daca nu este vorba de aceea persoana, am gresit eu. Exact cum ai zis si tu, lume diferita, ani diferiti, mi s-a intamplat si mie .. si cred ca tuturor ni s-a intamplat, de aceea am scris primul comment. Dar anul asta ma bucur ca simti ca va fi wow! (ziua mea a fost joi si sunt in tema:)) Si… e prea putin o singura exceptie masculina!

  • Ionouka spune:

    Heeei, la multi ani! Sper ca ti-a fost bine, c-ai suflat in luminari si ti-ai pus o dorinta indrazneata!

  • bogdan spune:

    Mersi, a fost binisor, am avut si lumanari, dar visele raman vise!

  • Sahara Penguin spune:

    Aveam si eu stilou cu cap de panda.

    Eu nu mai am asteptari de la zile – de nastere, de aniversare a ceva, de… ceva. M-am convins ca lucrurile frumoase vin intotdeauna neasteptate si ca asteptarile nasc dezamagiri. Anul asta, de exemplu, tocmai faptul ca n-am asteptat absolut nimic a transformat o seara aparent banala in ceva spectaculos. 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *