11 ani de Bucuresti, nici o secunda de "acasa"

Nu m-am simtit cu adevarat „acasa” mai nicaieri. Adica ok, locuiesc aici de mai bine de 1 an, calc pe parchetul pus de mine, ma ascund de soare dupa draperiile mele rosii, maninc cirese in mai pe covorul meu rosu, dar nu e casa mea si nici n-o sa fie. E doar o alta chirie din care o sa ma mut mai devreme sau mai tarziu, cu mobila, covoare, oale si prafuri de mincare, pisici si zeci de perechi de cercei. Parchetul nu-l iau, ca nu vreau sa mai vad vreodata linoleumul de dedesubt… Ar fi a 14-a oara cind ma mut de cind sint in Bucuresti.
1. Matusa Lentzuca din Bucurestii noi. La ea am stat primele doua luni din toamna lui 1998, in primul an de facultate. Ea era batrina, apartamentul undeva departe de orice, intr-un cartier prafuit si mirosind a naftalina din cauza milioanelor de pensionari care-l populau. Imi amintesc ca nu vedeam cu zilele oameni mai tineri de pensie. In piata mirosea a naftalina si a piele batrina, in tramvai la fel, in parc ce sa mai zic… Ma simteam si eu obosita, ma uitam mult la tv cot la cot cu matusa si ma culcam devreme, ca n-aveam voie sa fac galagie in casa dupa ora 10 seara, cind ea adormea pe canapea cu ochelarii pe nas. Nu-mi placea deloc cum gateste, ba ma mai si obliga sa maninc tot din farfurie. In citeva saptamini am cedat, mi-am luat geanta cu haine si cd-playerul (atit aveam) si m-am mutat temporar in…
2. Apartament dubios la Lujerului. Doua camere (de alea de stai in ele, ca de-alea video de supraveghere sigur erau mai multe), sumar mobilate, genul de apartament probabil folosit pentru intilniri amoroase ilicite… Habar n-am ce-a fost acolo, ce imi amintesc sigur e ca nu aveam nici telefon, nici cablu, ca nu aveam voie sa aduc pe nimeni acolo si ca era gratis. Am rezistat in singuratatea aia crunta alte doua luni. Nu prea aveam bani atunci, asa ca nu mi-am inmultit deloc bagajul. Solutia „gazda” suna tot mai bine, asa ca m-am mutat in..
3. Dormitorul mic al doamnei Lia. Doamna Lia traia cu fiica ei Ana (cu vreo 2 ani mai mica decit mine) intr-un apartament cu 3 camere in Drumul Sarii. Eu ii plateam 800.000 lei pe luna plus cheltuielile de intretinere, ea imi punea la dispozitie dormitorul mic (care, o da, era foarte mic, un pat, un sifonier minuscul si-un scaun pe care sa-mi pun veioza), acces la baie si la bucatarie. N-a mers decit 4 luni, pentru ca doamna Lia imi minca snitelele de pui pe care mi le trimitea mama la tren, fiica Ana imi purta hainele cind eu nu eram acasa, iar dalmatianul familiei imi vomita mereu in papucii de casa. Asa ca am facut un efort si-am facut rost de o camera in…
4. Caminul P1 din Regie. Un amic din Piatra era sef de camin. Am imprumutat nici nu stiu de unde 100 de euro si l-am spaguit pentru un loc in camera 106, 4 paturi cu baie proprie. De la facultate pentru anul 1 dadeau locuri doar la Magurele, undeva la 10 km de bucuresti, in niste camine care aratau mai degraba ca niste spitaluri de campanie… Asadar, Regie. Daaa, aici mi-a placut. Am stat mai bine de doi ani. Am cunoscut lume, am dat snitelele de buna voie, am primit la schimb ciulama ardeleneasca, am jucat carti, am invatat, am baut, am fumat, am citit pe holul modulului pina la 7 dimineata, ne-am certat pe baieti, pe cine face curatenie… A fost frumos. Intre timp ma si angajasesm, asa ca bagajul meu s-a completat cu niste oale, un resou, un PC (la care vedeam filme de groaza simbata noaptea, adunati cite 20 la noi in camera), un lighean si tot felul de maruntisuri. Dar venea licenta, asa ca mi-am facut iar bagajul (vreo 4 genti de data asta) si m-am mutat in..
5. Garsoniera din Berceni, 11 mp cu tot cu baie si bucatarie, 50 dolari pe luna, 3 milioane de gindaci la pachet. Imi amintesc foarte clar cum, la citeva secunde dupa ce stingeam lumina, ieseau gindacii de pe sub tapet si incepeau sa urce pe pereti, le auzeam piciorusele cum se agata si urca si vin spre noi… Daca puneam pe masa un biscuite, intr-un minut era acoperit de o capitza de gindaci, iar in alte 2 minute disparea complet. Am stat acolo un an, fara apa calda. Pentru ca nah, asta era tot ce ne permiteam din bursa si din micul salariu de PR part time pe care-l primeam de la Ziua. Si-am invatat pentru licenta, nopti la rind, si in pauze jucam table si ne uitam la TV cum cad gemenii. N-a trecut un an si mi-am facut din nou bagajele, care acum umpleau deja un portbagaj de Dacie. Am gasit-o pe ea.
6. Garsoniera uriasa in 13 Septembrie, curata, 80 euro. M-am mutat in ea plina de speranta. Era mare, 40 mp, bucatarie imensa cu tot felul de dulapioare si chestii, baie cit toata garsoniera din Berceni. La parter intr-o zona cuminte, pe strada Lacul Plopului. Aveam si butic la apartamentul vecin, gaseam acolo pufuleti si pate de pui… Doua probleme insa: iarna care-a venit rapid dupa mutare a dovedit ca o garsoniera la parter poate atinge noaptea si temperaturi de 10 grade (dormeam cu manusi si caciula, iar daca doamne fereste imi venea sa ma duc la pipi noaptea, imi amorteau degetele de la picioare pina la baie si-napoi, ca deh, cum ziceam, era mare casa…) si proprietarul, care luna de luna marea chiria cu cite 10 euro. Peste alte 3 luni nu-mi mai ajungea salariul (acum norma intreaga la Ziua), si-am gasit un…
7. Apartament cu doua camere in prelungirea Ghencea, 150 de dolari. M-am mutat acolo cu buna mea prietena. Deja aveam lucruri cit pentru o Dacie papuc. Am stat vreo 10 luni intr-o casa foarte dubioasa, despre care inca mai cred ca era bintuita. Proprietarii mai intrau din cind in lipsa mea sa mai „imprumute” cite-un obiect care le placea dintre ale mele. Curind, prietena mea si-a luat casa si m-a lasat singura. Eu m-am indragostit si-am vrut sa plec departe de stafiile care-mi pazeau noptile. Asa ca mi-am adunat iar valizele si oalele si m-am mutat in..
8. Garsoniera minunata din Maior Coravu. Dap, curata, micutza, 150 de dolari. Am stat acolo fix 3 luni, pina ni s-a oferit o garsoniera la fel de frumoasa, la fel de ieftina, in Cringasi. Hai in Cringasi, ca sintem mai aproape de parinti, de prieteni, de lucruri. Si iar am scos hainele din rafturi.
9. Garsoniera din Cringasi, 24 mp. Aici am stat aproape 2 ani. Aproape acasa. Pina a decis proprietara ca vrea s-o cazeze pe fii-sa acolo si tre sa plecam. Am plecat in…
10. Apartament 3 camere Cringasi, la scara vecina cu garsoniera de mai sus, in casa parintilor. Mutarea a fost rapida, au venit 8 oameni care ne-au carat lucrurile de la o scara la alta, in juma de ora am fost instalati. Dar nu pentru mult pentru mine. Peste 6 luni mi-am facut bagajele, mi-am incarcat calabalicul si pisica in Tico si dus-am fost. Am dormit o vreme pe la prieteni, prin masina, apoi prin spital. Cit pe mine ma rezolvau unii in operatii, prietenii m-au mutat in..
11. Apartament 2 camere Tineretului, cu un bun prieten din copilarie, chirie 400 euro. Aici am stat 5 luni, mi-a placut: central, mare, curat, loc pentru toate lucrurile mele. Pina m-am intors in relatia abandonata cu juma de an in urma si ne-am mutat din nou impreuna intr-o…
12. Casutza mica pe pamint, Calea Plevnei, chirie 6 milioane. Am scos geamuri din balamale, am varuit, am pus podea si mochete, am vopsit peretii in rosu si verde si ne-am pus pe trait. A tinut juma de an, dupa care n-a mai fost iubire si m-am trezit data afara. Mi-am luat din nou pisica ciocolatie si (de data asta) camionul de lucruri si m-am mutat aici, in…
13. Muncii, 2 camere, 300 euro. Am pus parchet, geamuri, mobile… Am construit ceva comod, rapid, mi-am asezat frumos toate lucrurile la locul lor. Aici imi place cel mai mult, pentru ca e cel mai al meu loc de pina acum. M-am mutat singura aici, am stat singura aici multa vreme. Si am bucatarie mare si camara sa-mi ascund compoturile. Am balcon care da-n copaci, si am apa calda. Am prieteni si metrou aproape. Dar n-am nicio siguranta ca voi sta aici si miine, poate se vinde sau se dubleaza chiria. Asa ca nu ma simt ca acasa. E doar un loc ca toate celelalte, din care o sa plec mai devreme sau mai tirziu, acum probabil cu 2 camioane de lucruri (daca numarul de pisici s-a dublat, sanse mari sa fie la fel si cu numarul de lucruri).
Sinuos traseu imobiliar, nu? I guess I am a traveler… Uf, am obosit sa tot impachetez… Mi-ar placea sa ma asez undeva unde sa stiu ca pot sa ramin cit vreau, un an sau juma de secol. Sa-mi infig radacinile si sa ma linistesc odata…

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4183

14 comentarii

  1. Ohohooo, te-ai invirtit ceva in orasul asta… Pariu ca stii bine mai toate cartierele… 🙂 Lasa, macar nu te-ai plictisit de oras. Vine ea vremea cind o sa ai casa ta.

  2. Doamne, draga mea…
    (comment scris a treia oara, blogger e ocupat cu vopsitul oualor si se pare ca nu imi accepta comentariul :D)
    Ce curajoasa ai fost!!!!!
    Eu, care nu am plecat din Brasov mai mult de cateva luni (si si atunci in Grecia), eu care am facut facultatea tot aici pentru profesoara pe care o avusesem, eu care dupa 2-3 zile in Bucuresti, alerg insetata inspre my sweet Transilvania si raman obosita si scarbita de asa o capitala, eu…
    EU ma incllin respectuos in fata ta.
    Eu muream sigur in faza cu cele 3 mil de gandaci, as fi dormit pe banca in parc, as fi cerut azil intr-o alta tara…
    Esti o luptatoare!!!

  3. Anna draga mea, acum cind ma uit in urma mi se mare si mie cam horror, dar atunci, nu stiu… a fost frumos. Si cred ca mi s-a potrivit toata aventura… Si n-am fost curajoasa, pur si simplu n-am avut incotro…
    Victor, da, de plictiseala nici vorba. Astept cu interes momentul cind o sa-mi pun numele pe un act de proprietate. If ever.

  4. 2comentari(la comentarii):
    – dintre TOATE persoanele pe care le cunosc..stii CEL MAI BINE harta cu mijloacele de transport din Bucuresti(ms pt ajutor de fiecare data)
    – nu te-am auzit niciodata „m-am plictisit”….sunt nervoasa…urasc…iubesc…plang …de suparare …de fericire…dar NICIODATA „m-am plictisit”
    PS:sunt de peste 6 LUNI!!! in bucuresti(wow –:)–)si ma mut pt a 3-a oara… ma speriasem ca am o problema….nu inca….!

  5. :)) Eu am înţeles că îţi place ciulamaua ardelenească, cea ce ţi-a dat puterea să treci peste toactă că no, dacă e musai… :))

  6. la fel am patit si eu cu gandacii acum vreo 2 ani, stateam in rosetti, inconjurat de gandaci! la inceput mi-era foarte scarba,dar la un moment dat ma obisnuisem cu ei, incat nici nu-i mai omoram, chiar daca asta implica sa dorm cu lumina aprinsa 🙂

  7. No, ma scuzi ca te intreb…stiu ca e un post vechi dar e prea mare ciudatenia si coincidenta: pentru apartamentul din prelungirea ghencea – proprietarii aveau cumva nume de care amintea de…vijelie? :)) In 2003, primul an de facultate, am stat in chirie in apartament de 2 camere prelungirea Ghhencea – aceeasi descriere a casei si a proprietarilor, inlusiv cuantumul chiriei…

  8. Moldoveanca, Daaaa, nu mai stiu exact cum ii chema, dar era pe=acolo… deci am impartit aceeasi casa, cum ar veni, ce misto! Inseamna ca eu am stat dupa tine!

  9. Doamne mai, nu se poate sa fie lumea asta atat de mica!!!! In ce an ai stat? Pe proprietarul nostru il chema Viju (sterge numele, ca sa nu se gaseasca omul pe net), numai ca din cate stiu eu, dupa noi a vandut la cineva, pe aia nu mai stiu cum ii cheama… Si parca blocul se afla pe aleea Potaisa – sau aleea asta era prin jur, nu mai stiu exact..

  10. Nu nu, potaisa era prin apropiere, asta pe care-am stat eu era ceva diferit…. ah am uitat… sigur imi aduc aminte curind… eu m=am mutat acolo in martie 2003 si-am stat un an.

  11. Ah, nu, inseamna ca e doar o coincidenta ciudata! Iubi s-a mutat acolo prin mai 2003 si eu m-am mutat cu el in iulie
    Chiar vis-a-vis de blocul nostru era un bloc cu 2 alimentare la parter…
    Nu-mi vine sa cred ca practic am fost vecine, in aceeasi zona, in acelasi an :)) Si amandoua din Piatra!
    Tare mica mai e lumea asta!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *