Fericire pe termen lung

Unii oameni apar in viata ta atit de neasteptat ca nici la citeva zile sau poate saptamini dupa intilnirea cu ei nu intelegi foarte bine ce s-a intimplat. Dar iti fac bine, le faci bine, te fac sa te simti tinut in brate, norocos, curios fata de ziua de miine, dispus sa incerci orice pentru tine si pentru ei.
Saptaminile astea am cunoscut atit de multi oameni fantastici ca nici nu stiu ce sa mai cred despre lume. Am baut ceaiuri moi, am gustat placinte aburinde, am ascultat dileme si mi le-am povestit pe-ale mele, m-am ridicat din canapele zimbind si-am promis de fiecare data sa mai facem. Oare poate deveni asta o ocupatie in sine? Sa cunosc si sa fac schimb de bucati de viata cu oameni fantastici? N-as cere salariu, doar mult timp si multe mese libere in ceainarii.
Mi-e atit de bine ca mi-e si frica sa vorbesc despre asta. Mi-e bine si acasa, unde sint tinuta in brate si sarutata pe cap de-adevaratelea de cel mai fantastic om, si afara, unde ma intersectez cu fiinte si intimplari care ma fac sa ma simt tinuta in brate de viata. Mda, nu suna foarte realist, dar asta simt zilele astea. Sint ca o fetita blonda, iubita si rasfatata, care-si invirte rochita colorata peste tot unde-s oameni s-o priveasca. Si vreau sa impart soiul asta de fericire cu toata lumea, nu mi-e teama deloc c-o sa se termine, pentru ca mi-e clar ca de fapt asta e toata viata, si nu doar o etapa.
Ceea ce va doresc si voua! 🙂

Pin It

4 Comments

  • Adriana Serban spune:

    E foarte frumos ce spui!
    Mi-as pastra si job-ul, dar as vrea ca experientele de genul celei de ieri sa devina un stil de viata.Job-urile le mai schimbi, dar ceea ce primesti si dai in urma intalnirilor cu niste oameni frumosi ramane pentru totdeauna parte din ceea ce esti, din ceea ce ai construit de-a lungul timpului.
    Mi-as dori mult sa realizam un proiect impreuna.Un proiect pentru sufletul nostru 🙂

  • Ionouka spune:

    Adriana, investigam, alegem, facem! Jobul e alta mincare de peste, un rau necesar, sa spunem. 🙂

  • Kirov spune:

    Verushca….
    este intra-adevar foarte frumos ce spui…. sa umbli numai prin cafenele si nu numai… si sa stai si sa asculti si sa vorbesti cu oamenii…..

    dar din pacate nu este chiar posibil… adica ar trebuie sa te gandesti si tu ca tot omu` mare care esti ca tre sa intemeiezi o familie si copiilor (copilului) nu o sa ii potzi spune: … „stai ca mama se duce sa vb cu niste oamenii… asa de placere….”

    trezeste-te si cautatzi job….

    ca se v-a terminat rezerva de banii ai viitorului sot si in curand o sa itzi vinzi si masina si laptopu si Ipodu …. si o sa ramai probabil doar cu sarutarile…

    nu cred ca este momentul la varsta aceasta sa faci acest lucru… poate mai tarziu dupa ce or termina copii facultatea…. atunci o sa potzi vorbi din experienta…

    ai observat ca din momentul in care ai inceput mai mult timp liber iti trec prin cap tot felul de chestii, ganduri, planuri si dorinte…?

    daca am fost prea dur te rog sa ma ierti

  • Ionouka spune:

    🙂 Kirov, daca din tot ce-ai citit aici ai inteles ca eu acum ma plimb si visez pe rezervele financiare ale viitorului meu sot, inseamna ca nu stiu sa ma exprim prea bine…
    Multumesc de gindurile bune!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *