Rochia mea de mireasa (ori doi)

Gata, hai c-au venit. Doua ditamai rochiile inghesuite intr-un colet oval de dimensiunea unei sacose cu doua kile de cartofi.
Sa va explic. Le-am comandat de pe un site al unor croitori chinezi: www.landybridal.com. Cu se ocupa mai excat chinezii ajtia? E simplu: fura modele celebre de la Demetrios, Maggie Sottero si alte branduri pe care le intuiesc faimoase si le produc la comanda, pe dimensiunile clientei. Astfel, poti cumpara o rochie de mireasa de 2.500 de euro cu 200 de euro. OK, stiu ca suna dubios, dar dupa ce-am citit pe forumuri zeci de comentarii ale mireselor care-au riscat si-au comandat rochiile chinezesti, am decis sa risc. Pentru ca singurele modele care mi-au placut de pe la noi costau peste 500 de euro bucata, fara accesorii si crinolina. Sa dau atitia bani pe o rochie (pe care o mai si port o singura data) e un pic extrem pentru mine (am citeva principii de shopping pe care daca le incalc, greu dorm noaptea, de exemplu niciodata nu dau pe o bluza mai mult de 90 de lei, iar pe o pereche de jeansi maaaxim 150 de lei). Nu ca n-ar fi frumoase dragele de ele, rochiile, sint minunate, multe dintre ele imi veneau la fix, corsete mulate, fuste multe si umflate, trene care mai de care mai impresionante… Dar sa dau sute de euro pe niste materiale cusute de-a valma sub forma unei pilnii (ca broderiile si cristalurile au fost excluse din start)… neah, nu e pentru mine.
Bun, am decis sa comand rochiile online. Pentru ca da, sint doua. Una pentru nunta din Bucuresti, alta pentru nunta din Piatra Neamt. Plus ca deh, m-am gindit ca e foarte posibil ca una dintre ele sa nu-mi placa, sa nu-mi vina sau mai stiu eu ce. Asa, cu doua pe lista, am sanse mai mari sa aterizez in picioare.
Doua saptamini am scanat cele citeva sute de modele de pe site-ul chinezilor. Le-am ales pe astea doua:

La un loc cu taxa de transport, 400 de euro. Livrare in 25 de zile lucratoare. Am primit un e-mail de la chinezul numit Ivan, care ma ruga sa completez un tabel cu masuri. Citi cm am intre clavicula si prima coasta, citi mm se intimpla din virful cotului pina-n talie si tot asa. Au urmat 4 saptamini de mailuri amabile in care eu ii intrebam intr-o engleza simpla cum merge treaba (ca am observat ca la formularile mai elaborate, pe care probabil nu le desluseau prea bine, nu-mi raspundeau deloc), apoi inca 4 saptamini de mailuri in care eu ii amenintam cu politia, si ei fie nu-mi raspundeau, fie imi spuneau „We still making dresses. Please be patient”, la care le raspundeam la obiect „Me worried. Wedding in 2 weeks. Please hurry hurry”. Recunosc ca m-am cam dat de ceasul mortii, mai ales ca alte fete care platisera citeva saptamini dupa mine primisera deja rochiile si se faleau cu ele pe forum care mai de care. Pe la sfirsitul lui aprilie i-am sunat. Live interaction. Ocazie cu care am constatat ca Ivan chinezul e de fapt femeie si vorbeste engleza cu accent german. In fine, dupa 3 telefoane m-au anuntat ca rochiile au plecat spre nerabdatoarea de mine. Am primit un nr de tracking pentru DHL si m-am instalat comod pe dhl.ro sa dau refresh la status din 5 in 5 minute. Asa am observat cum rochiile mele au zburat de la Suzhou, Republica Oamenilor China, prin East China Area, apoi Frankfurt, Leipzig si Bergamo in 38 de ore. Luni la prinz au decolat din China, miercuri dimineata au intrat in vama la otopeni. De unde au mai iesit abia simbata dimineata, pentru ca deh, e complicat sa vamuiesti un pachet de dimensiunea unei sacose cu cartofi. Mi-au desfacut pachetul, m-au controlat bine la rochii, m-au pus sa platesc vama suplimentara (nu mult, 121 de lei, dar tot a trebuit sa merg prin ploaie pina la un amarit de sediu DHL, sa stau la coada o ora, sa completez formulare, sa ma rog de-un nene sa trimita dovada platii prin fax in vama, care vama a pierdut hirtiile, si tot asa) si sa ridic singura coletul (desi platisem 60 de euro livrarea la domiciliu) simbata dimineata. Nervi, bani, timp. Dar nimic n-a mai contat din momentul in care am luat in brate sacosa cu rochii inghesuite.
Pentru ca mirele n-are voie sa vada rochiile si pentru ca rochiile sint dificil de imbracat, am dat iama in dressingul prietenei mele, care s-a pus pe tras sireturi si asezat fuste peste fuste.
Prima rochie, pe care o visam perfecta, e…. hm… sa spunem ca e buna pentru altcineva. Ori am mai slabit eu, ori au calculat ei gresit numarul de straturi de materiale, cert e ca in loc de rochia subtire si lunga si mulata pe care-am comandat-o am primit ceva indesat, foarte lung (e drept ca ii lipseste crinolina si ca trebuie calcata), deloc mulat, imposibil de modificat in ceva suplu. Imi venea sa pling. Materialele sint ok, la fel si cusaturile si detaliile, singura problema e forma. As pune poze, dar deh, incerc sa-mi feresc silueta feciorelnica incorsetata de ochii lui Mire. Pun un detaliu doar, si anume trena, ca aia imi vine foaaarte bine. 😀
Prietena mea incerca sa ma consoleze cu chestii gen „Hai mah ca nu e asa rau, cu o croitoreaza buna te faci la fix”, mie imi venea sa ma strecor afara din corset, sa ma bag sub canapeaua ei si sa nu mai ies de-acolo decit la un an dupa nunta.
Dar nu-i nimic, mai e una. Ce bine c-am comandat doua. Si ma strecor in cea de a doua. Mai mica, clar mulata, material mai hotarit sa stea ca lumea pe mine. Daaa, ok, modelul nu e genial, imi placea mai mult celalalt, da’ nu vine rau deloc. Cind ma invirteam eu mai placut surprinsa, o vad pe prietena mea ca se uita un pic contrariata in jos. Ma uit si eu. Mda, e scurta. Mi se vad virfurile pantofilor, la un loc cu ciorapii si gleznele cu totul. Care-i regula? Sa se vada 1 cm din virful sandalei? Eh, la mine se vad 10. Da nu-i bai, ca am glezne frumoase. Si ia uite ce trena de doi metri am… Nu ma uit prea atent la toate perlutzele si broderiile de pe material (pe care-am uitat s-o rog pe Ivan sa nu mi le puna), important e ca e vine bine pe mine, nu? Ramine doar sa am grija sa imi iau niste sandale frumoase, ca daca tot se vad intregi pe sub rochie…
Da’ ia uite ce frumoasa e broderia pe solduri:


Cam asta. Acum o astept pe mama cu fierul de calcat vertical, sa imi niveleze straturile, caut o croitoreasa buna sa mai scoata din ele si sa-mi faca sisteme de prindere a trenelor, sa pot merge si in alta directie decit in fata, sa-mi cumpar crinolina cu un cerc pentru prima rochie, cercei pentru fiecare si voaluri. Plus sandale.
Rochiile le-am atirnat in niste saci pe bara cea mai de sus din debara. Nu vreau sa le vad o vreme, cel putin pina nu ma obisnuiesc cu gindul ca nu-s perfecte. Nu tineam sa fie, ba chiar ma asteptam sa am surprize, ca Surpriza e my middle name. Da’ chiar asa, sa nu fie nici una macar buna, daca nu perfecta?
Ma duc sa-mi trag pe mine-o salopeta de pinza care-vine la marele fix. Pacat ca nu pot s-o port la nunta, ca e kaki.

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4183

24 comentarii

  1. Draga mea,sunt sigura ca ai fi superba si imbracata intr-un sac.Nu intentionez sa-ti minimalizez usoara dezamagire,dar fericirea ta sta in mai mult decat intr-o rochie de mireasa(sau doua).

  2. Hai ma ca din ce vad eu, arata bine pe tine. Eu zic ca esti tu foarte cusurgioaica si ca de fapt rochiile sint chiar misto. Zi, nu-i asa?

  3. Verusca Surpriza, mie-mi pare ca tu ai scris aici intr-un ton oarecum sugubat, nicidecum suprata nevoie mare pe Ivan cel femeie din germania. Si ce daca nu sunt perfecte? Perfectiunea e plictisitoare si neplacuta.

    Pana la urma cat ai de la clavicula pana la prima coasta? 😀

  4. Adriana, esti draguzta, si ai dreptate (nush la faza cu sacul, dar la aia cu fericirea mea, sigur).
    Anonimule, acuma nah, recunosc ca-s mofturoasa din fire, da’ rochia aia chiar e prea scurta…
    Crash dear, centimetri am putini, ca stii ca’s marunta. Si decit sa-mi smulg parul din crestet, nu mai bine fac misto de mine? Macar ne ridem un pic… Ca de plins, poate la nunta… 🙂

  5. Ai avut ceva curaj sa risti cu maestrii chinezi, tre sa recunosc.
    Insa sunt sigura ca in final totul va fi perfect.
    Dar de ce 2?(am pierdut eu ceva informatie pe drum, sigur…)
    Te pup!!

  6. rochiei scurte poate merge sa ii pui o prelungire ca de petticoat fals?
    daca te intereseaza o croitoreasa buna in bucuresti da-mi un e-mail. desi e foarte (FOARTE) ocupata, poate iti face un favor de dragul meu.

    • Buna,

      Imi poti da, te rog, si mie nr de telefon al croitoresei despre care vorbeai din Bucuresti.

      Multumesc

  7. Ooof, n-am avut net pina acum, imi cer iertare ca nu v-am raspuns mai devreme. Asadar:
    Anna draga, am mai zis si mai zic, nu-i bai: am doua rochii pentru ca am doua nunti, una in Bucuresti pentru prieteni si una in Piatra pentru rude si prietenii acestora.
    Quiz, sa nu dramatizam te rog, cel putin nu de-acum.
    Lola, multumesc de idee, cred ca asa voi face, multumesc.
    Bogdan, e de bine sau de rau?

  8. e de bine 🙂 inca nu am avut vreo prietena care sa nu aibe origini in moldova, deci stiu despre ce e vorba! cu depeche, nu e de bine 🙁

  9. avand in vedere faptul ca dai dovada de mult bun gust pt ca ai ales niste modele de rochii superbe, sunt convinsa ca in final totul va fi perfect cu rochitele. gasesti tu solutii. iar cu privire la „bucatelele” din rochii pe care ne-ai permis sa le vedem, arata foarte bine. capul sus 🙂

  10. Multumesc, Merat, saptamina viitoate trec la modificari, va tin la curent. Intre timp m-am mai relaxat…
    Maria, eh, da, nush cit e curaj si cit inconstienta… 🙂

  11. Pentru ca e nunta ta si eu am parintii din Piatra, oras pe care il iubesc din suflet, nu mai scriu comentariul pe care il aveam in gand; doar petrecere frumoasa iti urez si o viata asa cum iti doresti!

  12. ionouka, mereu am zis sa ma mai cenzurez, cam gura prea mare; nu vroiam sa zic ceva urat, dar aproape tot postul tau iti "striga" nemultumirea cu rochia asta buclucasa. Si chiar daca e doar o zi din viata ta, eu, asa am simtit si la mine, este "the day". Ia-ti o rochie care sa te reprezinte, care reprezinta importanta zilei voastre frumoase, si in care sa nu regreti ca te-ai imbracat, vazand peste ani si ani pozele de la nunta. Ai atatea rochii frumoase, tocmai pe asta sa o neglijezi? Sa fie intr-un ceas bun!

  13. Aaa ok, am inteles acum… Pai sa stii ca intre timp am rezolvat problema, am modificat-o, am probat-o de zeci de ori, am si dansat in ea singura… I really love my dress now, mi se potriveste f bine, e simpla, usoara, are si ceva de printesa in ea… Abia astept sa am si ceva poze, sa arat lumii… Multumesc de grija, ai mare dreptate in ce zici!

  14. Stiu ca este urat si dubios dar, pe langa faptul ca iti citesc blogul des, intreb si daca vrei cumva sa te desparti de prima rochie de mireasa comandata de la chinezii care lucreaza repede. Am avut o sclipire cand ai scris ca iti este foarte lunga. Cu umilinta, Maria 🙂

  15. Buna dimineata, Maria, nu e urit nici dubios ca ma intrebi. Cea care initial imi era lunga e cea pe care am purtat-o la toate nuntile, pe ea n-o vind, vreau s-o pastrez si s-o mai port. O vind pe cea pe care n-am purtat-o, respectiv cea din a doua poza de sus.

  16. Eh, intelesesem eu gresit atunci 🙂 Da, cea pe care ai purtat-o a fost cea mai frumoasa. Multumesc pentru lamurire si amabilitate si, chiar daca tarziu, casa de piatra ;;) Tot Maria

    • Buna

      Imi poti spune te rog site ul si feedbackul tau? putem tine legatura i ceea ce priveste subiectul? Si eu vreau sa comand dar ica am retineri. multumesc

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *