„Cita frumusete e in lumea asta….”
(asta constata cu un oftat copilul Alex pe vremea cind abia implinise 3 ani)
Il aprob. Multa e. Si eu sint aici s-o observ si sa ma bucur de ea toata, ca e aproape, e gratis, o vad si o miros, e masculina si versatila ca james bond, e galbena ca margaretele pe care le-am avut in par, e dulce si rece ca tortul de fructe pe care l-am gustat cu degetul, e vesela si miscatoare ca dansurile pe care le-am dansat, e limpede ca lacrimile pe care le-am pescuit rapid din colturile ochilor sa nu ma vada nimeni cit sint de fericita, e multa ca lucrurile bune care mi se tot intimpla si pe care le string la piept ca un copil care nu-ntelege ce-a facut sa merite tot sacul asta care da pe-afara de bucurii si surprize la care nici n-a indraznit sa se gindeasca.
Atit azi. Am nevoie de citeva ore sa imi repun ordine in suflet. Am avut o (a doua) nunta mai frumoasa decit cele mai frumoase vise ale mele despre o nunta posibila! Si am atitea sa va povestesc, sa va multumesc, sa va rog, sa va arat…
Norul meu e acum cel mai roz dintre nori.
Bucura-te de toate minunile din viata ta ca noi oricum te asteptam aici sa ne povestesti tot tot tot >:D< Frumosilor, ce ma bucur pt norisorii vostri roz :*:*:*
Bine-ai revenit, roza si proaspata. Pe-aici nimic nou, praf si gri, cum ne-ai lasat, cu serviciu plictisitor si griji banale. Asteptam sa ne inspiri.
Ionouka strange norisorii roz la piept si nu le da drumul niciodata:) Bucurati-va de tot ce vi se intampla pt ca le meritati din plin:)
Merat, Victor imediat vin si povestile, stati sa termin de desfacut bagajele… 🙂
Pifuneata, multumim, of, da, asa-mi zic si eu, ca le meritam, dar uneori parca prea-s multe… Pink is the new black!
Norul tău e ca o vată pe băţ, dulce-dulce şi lipicioasă.
Mă bucur tare prinţeso!
Daca esti din Piatra, atunci e inca o coincidenta :), citesc posturile tale legate de nunta si ma regasesc, pas cu pas…eu am ramas atat de impresionata incat ca un copil egoist nu am vrut sa impartasesc fericirea scriind-o…dar incep sa imi revin…
Gia, e pacat sa pierzi amintirea momentelor cu pricina… Daca le pui rapid in cuvinte, ramin mai mult cu tine. La mine asa a fost si-acum ma bucur ca am atitea pagini care sa-mi aduca aminte cit de frumoase au fost zilele alea…
nu le pierd 🙂