Azi m-am trezit umbrela


Prima umbrela mi-am cumparat-o anul trecut din cora, pentru ca era foarte portocalie si ieftina. Am mai avut umbrele, majoritatea primite cadou pe la promotii, citeva uitate de clienti la mine-n birou. Din plastic sau fis, transparente, cu inimioare si elefanti, cu sigle mari si urite, cu miner de plastic sau de lemn, cu buton sau cu clapa, pe toate le-am avut. Si pe toate le-am pierdut in maxim o saptamina. Pentru ca eu nu-s genul de om cu umbrela. Si-atunci uit c-o am si-o las peste tot. Odata am pus umbrela in mapa de cursuri, ca sa fiu sigura ca n-o pierd (era una frumoasa, imita un cocostirc, o gasisem in tramvai). Fireste ca am pierdut mapa cu totul, am uitat-o in catina si n-am mai gasit-o.

Eu cred ca exista un circuit al umbrelelor in natura. Cineva o cumpara si-o uita la un amic in hol. Amicul nu mai stie cine-a uitat-o, dar o ia cu el la prima ploaie si-o uita in metrou. De-acolo o culege o bunica stringatoare, care o uita linga taraba cu verdeturi in piata obor. De-acolo o ia o studenta, care-o uita in tramvai, apoi o gasesc eu si a doua zi o pierd, ca s-o gaseasca altcineva si tot asa.

Eu cred ca e misto sa fii umbrela. Cunosti o multime de oameni, ai sanse mari sa vezi europa, ba chiar si jungla amazoniana, esti mereu curata, cu fatza spre cer, oamenii au nevoie de tine, vorbesc des despre tine cu cei apropiati, apari des in tot felul de poze misto, ai propria ta husa cocheta. Asta daca nu cumva ai ghinion la asamblare si te pricopsesti cu un miner mic de plastic si-un buton defect, iar dupa aia te cumpara din cora un plicticos zgircit care nu-si pierde niciodata umbrela. De care nu mai scapi niciodata, pentru ca te tine intr-un suport special de umbrele din care nu poti evada, iar cind te ia cu el la plimbare, te tine legata de incheietura cu un snur negru.


De citeva zile, la mine e aglomeratie nori. Nu nori d-aia in forma de oite albe. Nori fara forma si culoare, care tot apasa si intuneca. De-aia m-am gindit ca azi o sa fiu umbrela, sa-mi apar regatul de ploaia de afara. O umbrela subtire, roz pe dedesubt, cu imprimeu de nori albi in forma de oite grase.


Va doresc sa va fie cald si soare.

Pin It

10 Comments

  • Merat spune:

    Atunci cand ploua, singura chestie care ma face sa mai ies afara e umbrela mea mare si galbena (portocalie nu am gasit, culoarea mea preferata). Imi place ca lumina care trece prin ea e mai vesela, ca isi intinde bratele sa-mi apare parul de ploaie si ca, sub ea si cu un mp3 in urechi, parca nu mai e ziua asa mohorata. Mama nu suporta umbrela mea mare si galbena. Spune ca nu e practica pt ca nu pot sa o tin in geanta. Since when does fun have to be practical?!
    Aici sunt cateva raze de soare. Iti trimit si tie si lui 007 din ele 😀

  • Anonymous spune:

    Stai linistita,norii au o mare viteza de deplasare,nu stationeaza prea mult.

  • Mekone spune:

    Să-ți fie de bine, ca ce vrei tu!!!!
    Sau, cum spunea Alexandru Andrieș: Am două umbrele/Fac ce vreau cu ele/În orice situație-mi dau satisfacție…

  • Mauricia spune:

    Bloch, un personaj din „Du côté de chez Swann”, a nemultumit multa lume pentru ca, intarziind la un dejun o ora si jumatate si ajugand acolo plin de noroi, in loc sa roage sa fie iertat, a zis ca nu se lasa influentat de perturbatiile atmosferice si nici de diviziunile conventionale de timp si ca ar reabilita pipa cu opoi, dar nu ar recurge la instrumentele infinit mai periculoase si de altfel specifice platitudinii burgheze, ceasul si umbrela!
    Acum patru secole, umbrela se folosea numai pentru umbra şi oamenii au inceput s-o folosească tot mai mult să se apere de ploaie. La Paris, la inceputurile folosirii umbrelei, se inchiriau umbrele pentru traversarea pietelor si podurilor. Ulterior au devenit accesorii socotite de unii absolut necesare.
    Daca accepti sa treci prin oras sub umbrela unui barbat e ca si cum ai devenit a lui. E nevoie sa ai deci umbrela ta proprie, caci contopirea umbrelor sub umbra unica a unei singure umbrele…

  • Ionouka spune:

    Haha, ce misto sint referintele voastre!:)))) I like you!
    Parca imi vine sa ma dau jos din pat cit sa maninc un mar copt cu scortisoara!

  • Volunteer's Princess spune:

    circuitul asta de umbrele in natura e ca circuitul pixurilor, numai ca la un nivel mult mai inalt.

    Mauricia, si la Paris pe vremea cand erau folosite contra sorelui si a podurilor :), umbrelele astea se numeau parapluies ?

  • Simona spune:

    Well nashica, bine ca nu sunt singura care pierd umbrele la greu. Ti pup di la Moldova:)

  • Mauricia spune:

    Din parasol si ombrelle, in frantuzeste, s-a ajuns la parapluie. Altminteri, in Franta, obiectului in discutie i s-a zis si, pe alocuri, i se mai zice si pébroque, pépin, riflard, en-cas şi cine mai stie cum.

  • Volunteer's Princess spune:

    Recunosc ca se doveste a fi un accesoriu interesant si ca stii destule de multe despre el :).

  • kmyk spune:

    Si eu vreau sa fiu umbrela……….:):):)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *