Exista un motiv pentru care exista parchetari

Sa recapitulam un pic: stau in chirie intr-un apartament cu 2 camere aproape de Piata Muncii. Cind am gasit apartamentul asta, eram aproape de disperare: garsonierele pe care le gaseam libere erau fie prea scumpe, fie infecte. Si-apoi a aparut el, Apartamentul 174. Micut, nedecomandat, lipit de casa liftului, cu igrasie, geamurile de la balcon sparte, linoleum patat (nici nu vreau sa ma gindesc cu ce) si erect pe la colturi, mobila strimba si crapata, geamuri nespalate de decenii bune. Daaaaar: chiria e doar 300 euro/luna, bucataria e imensa, debaralele sint in numar de doua, geamurile dau in gradina din spatele blocului, proprietarul sta pe etaj cu mine (ma rog, la momentul acela, acesta parea un avantaj). Bun, in 4 zile m-am mutat. Nu inainte de o varuiala completa si-un schimb de geamuri. Mi-am asezat standul de cercei pe o noptiera subreda si mi-am intins asternutul rosu pe salteaua din care ieseau nu doar arcuri, ci si paie, cirpe, snururi si alte obiecte pe care nici nu vreau sa incerc sa le denumesc, chiar daca mi-au insotit somnul mai bine de un an.

Dupa vreo saptamina de locuit in noul meu cuib, mi-am dat seama ca imi pastram cizmele in picioare peste tot in casa, mai putin in dus si-n pat. Degeaba am spalat pe jos, am parfumat si-am aspirat. Omletele colorate de pe linoleum (care puteau fi orice, de la vopsea la mincare, singe intarit sau alte lichide vitale) imi zimbeau si la capul patului, si-n hol, si la piciorul canapelei. Asa ca am decis sa iau masuri. Am batut timid la usa proprietarului si l-am rugat cu miinile impreunate candid ca vreau, ca e musai, ca nu-mi doresc nimic mai mult decit ceva parchet in casa. El a zis scurt ca n-are nimic impotriva sa pun, numai sa fie de calitate si sa nu ma astept ca el sa contribuie cu vreun ban la asta. Sau sa-mi faca vreo reducere la chirie. Am incercat sa-i explic ca n-am de gind sa iau parchetul cu mine cind ma mut, iar el mi-a zis ca aspectul nu-l intereseaza, ca eu vreau parchet, nu el, motiv pentru care decontarea sta in sarcina mea. Evident ca m-am enervat. Dar a fost suficienta inca o noapte cu omleta la cap si-a doua zi am sunat parchetarul.

Costel. Un moldovean motociclist care m-a botezat din prima „Printziesi” (cu „i” de la imparat in coada) si mi-a pus imediat la picioare tot know-howul lui. Gras, blond, transpirat, cu o chica creatza cum rar mai gasesti in ziua de azi, intr-un costum de piele vechi si peticit, Costel mi-a masurat atent dormitorul si livingul, a calculat metri de plinta, apoi a mers cu mine la Praktiker, a carat fara sa icneasca cele 15 cutii de parchet, apoi 3 seri la rind (omu’ avea si job de zi – paznic la un depozit) si-o simbata a tot batut, taiat, masurat, injurat, pina mi-a facut omletele disparute sub un strat frumos de parchet laminat. Treaba m-a costat 13 milioane: 10 materialele si 3 manopera. A meritat toti banii, pentru ca acum puteam sa stau desculta pe marginea patului, sa-mi fac vint din dormitor in sufragerie, sa-mi las hainele pe jos fara sa ma tem ca se contamineaza.

Holul de la intrare a ramas insa nefacut. Nu mai tin minte de ce, probabil Costel a plecat in Italia la munca. Asa ca cele 2 cutii de parchet ramase au fost parcate in debara, iar holul a ramas asa, cu linoleumul baltzat, pina la noi ordine.
Care au venit ieri, cind am inceput sa aducem si restul lucrurilor lui James Bond in locuinta comuna. „Parchetul asta ne incurca. Ori il aruncam, ori il punem aici in hol”. Instantaneu mi-au venit in cap juliturile si cristosii lui Costel. Simplu n-are cum sa fie, daca ditamai moldoveanu cu ditamai chica s-a luptat atita vreme. Da’ vorba aia, decit sa-l arunc, nu mai bine intii imi rup degetele si nervii, si dup-aia abia il arunc?

Si-am purces la operatiune. Marti seara. Myself and my husband. Doua creiere acoperite cu milioane de circumvolutiuni, patru miini dibace, o masina de taiat, o ruleta performanta. Estimam ca in maxim doua seri sa terminam. 15 rinduri a 1,5 placi. Adica vreo 22 de placi. Doua ore de lucru pe seara. Da, patru ore suna plauzibil pentru 22 de placi. Hai, ne-apucam?

In prima ora am pus o placa. Una. Cu vinatai si taieturi si-njuraturi cum numai la Moldova poti sa inveti. Am auzit cuvinte despre care habar n-aveam ca exista. Am suierat printre dinti cuvinte despre care habar n-aveam ca exista. In urmatoarea ora am mai pus o placa si-un sfert. Aseara, pentru ca Roboparchetarul facea overtime la banca, am incercat sa pun de una singura un rind. A mers bine, in 15 minute mi-am dat cu cheia franceza in unghii de doua ori, mi-am prins degetele intre placi tot de doua ori, si mi-am dat cu plinta in glezna (o singura data) de mi-au clantanit dintii. Apoi mi-am facut o cafea, l-am sunat pe barbatul casei sa ma pling, am tras un sut la vraful de placi care asteapta cuminti sa fie montate si m-am asezat la televizor.

Costel, mi-e tare dor de tine. Cum imbinai tu placile cu degetele tale grasune, cum gemeai cind iti scapai placa peste picior, cum cereai inca un pahar de apa „Pfuoai, da’ tari-i cald, printziesi, uaidiminiiii!” Era februarie. Da’ nah, cum sa fie racoare cind tu pui parchet in costum di pieli, tat mulat?!?

Pin It

12 Comments

  • razvan spune:

    hahaha, genial! zici ca traiesti din scris?

  • Ionouka spune:

    Din pacate, nu din genul asta de scris…. 🙂
    Neatza!

  • Windman spune:

    Daca vrei, ti-oi gasi eu parchetar care sa iti termine de pus alea 21 de placi in hol. Da-mi un semn daca da.

  • Ionouka spune:

    Dap, sigur ca vreau, multumesc. Desi am terminat aseara holul, sint singura ca socotelile mele cu parchetul sint departe de a fi incheiate. Si Costel e long gone…

  • Anonymous spune:

    @anonim :=}}
    uite d'aia draga printziesi,am prins asa drag de tine,si azi printre borcane de castraveti si gogosari (pe care o sa-i umplu,sper)o sa te si citesc.Sunteti 2 nebuni,frumosi,si destepti asa ca o sa mearga si cu parchetu ca doar nu tre sa faci cursuri de parchetari.Cat despre injuraturi tare asi fi vrut sa fiu ceva nus ce sa va vad si aud. PS. Pot sa-ti spun asa: printziesi?

  • camelcutza spune:

    nu-mi vine sa cred cat de norocoasa esti,cunosti un singur parchetar care chiar ti-a pus parchet,eu cunosc vreo 30,unul a venit,a stat o zi,s-a intors beat mort de dimineata,altul venea o ora pe zi si ar fi durat operatiunea o luna,altul mai avea 2 lucrari in acelasi timp,altul avea serviciu si scoala la seral si lista continua!

  • Merat spune:

    =)) =)) =)) bine ca ati reusit! dar sa scoti parchetul cand pleci de la minunatul proprietar sau sa-l patezi cu omlete noi 😀 zic eu, desi stiu ca it's bad 😀 Acum… ne apucam de tapetat? ;))

  • Volunteer's Princess spune:

    dupa ce a venit un electrician beat mort in casa sa faca ce facusem si eu si mi-a imputit casa pe urmatoarele 5 zile, nu mai vreau sa vad picior de muncitor in casa. Ce-i drept n-am avut de ales si am chemat alt electrician la un moment dat – ala era fix opus, era aerian si poet de felul lui (de fapt omul picta), faza nashpa e ca a luat un manunchi de fire electrice fara sa inchida si siguranta. Asta a pus capac, ii pun sa semneze ca n-am nici o vina daca mor cu mine-n casa.

    Iar cu proprietarul pe care-l doare-n paispe de apartament si ca tu investesti acolo si eu i-as face o bucurie. Vad negru-n fata ochilor cand oamenii sunt in halul asta de hapsani si nesimtiti, putea macar de ochii lumii sa platesca el 20%.

  • Anne spune:

    e bine ca ati avut curajul de a va apuca voi de treaba, eu cred ca ori as fi cautat alt individ..ori as fi stat mult timp asa 🙂

  • Ionouka spune:

    Uooof, abia acum am revenit la net. Pe rind.
    @Anonim: Sper ca-s gata gogosarii si castrevetii. Ca parchetul nostru e gata si tare sintem mindri!
    Camelcutza, da, Costel chiar a fost de aur, pacat c-a disparut… Stiu ca meseriasii in bransa asta sint putini.
    Merat, asta cu smulsul parchetului n-o sa fac, ca mi-e mila de munca mea. Las' sa se bucure alt chirias amarit. Hm, tapetul nu prea-mi place… Poate lambriu?
    Anne, in doi e mai usor sa te indemni la treaba… fii sigura ca eu de una singura n-as fi facut asta niciodata. in plus, nu cred ca venea nimeni pentru doar 2 metri patrati…
    Princess, uuuf proprietarii astia sint ceva de groaza. Abia astept sa scap de ei si sa-mi vad de casa mea, asta e unul dintre principalele motive pentru care imi doresc atit de mult locul meu. De care sa avem grija noi. Sa ne fereasca dumnezeu de instalatori, electricieni si alti d-astia care daca nu-ti darima si nu se sinucid din accident, te fura sau te-njura… bine nu prea iese aproape niciodata.

  • Anonymous spune:

    @anonim:Castravetii-s gata,sant inca calzi,gogosarii stau in saramura pana maine seara.Am pus si pt voi 2 borcane de bulgaresti si gogosari(if you want),felicitari si voua pt rezultat,am fost ingrijorata ca nu ai aparut si m-am gandit :unde-i fata ,ce face? Acum e k.Stati linistiti si savurati rezultatul muncii. Satisfactiile pt munca depusa sunt imense ;stii cum se zice.Na ca am facut-o si p'asta!Enjoy!

  • Ionouka spune:

    Excelenta veste! De la gogosari si castraveti nu ma dau niciodata inapoi, asa sa stii! Ah, ca bune-s satisfactiile astea… Pacat ca trec repede. 🙂
    Seara buna (cu odihna), noi fugim la film! In seara asta ruleaza Politist, adjectiv. 😉

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *