Bunatati si sperante inalte. Prima casa.

O casa anume din Mogosoaia ne tine treji noaptea. In secunda asta visam la un pervaz lat pentru peretele rotund din geamuri, pe care sa punem perne moi care sa ne acomodeze fundurile in dimineti de duminica, in secunda urmatoare ne alungam entuziasmul ca pe-o musca nedorita si schimbam subiectul, desi gindul ne ramine acolo, la casa cu tencuiala roz (mda, asta nu e unul dintre plusuri, dar e remediabil).

De cind ne-am indragostit de casa asta, am mai descoperit doua locuri cu mincare misto de tot, si-un film cam ponosit pentru gustul meu. The Road, film realizat dupa un mult premiat roman, e cam obositor si pe alocuri subtire ca o guma de mestecat de care trag prea multi oameni. Din patru personaje, trei vomita in repetate rinduri, sufera de tot felul de chinuri, iar baiatul din film, supravietuitor al apocalipsei, tiraste dupa el un ursulet si plinge la orice adiere de vint. Adica nah, ai zice ca daca tot a trecut prin ce-a trecut, s-a calit si el cit de cit. Ei bine, nu. Se vaicareste, se sperie, tresalta, saliveaza si lacrimeaza la fiecare pas, ca sa nu mai zic de caciula aia oribila, din lina laliie, care pe mine una m-a scos din sarite. In cel mai bun caz, o sa adormi la jumate si-o sa visezi ca te-ai imbolnavit de enterocolita. Intr-un caz mediu, te deprimi. In cel mai rau caz, hm… nush, nici nu vreau sa ma gindesc. Multe tonuri de maro, copaci uscati, vint, ploaie, canibali. Pina si singele e maro in filmul asta. Bleah.

Revenind in lumea mai diafana a papilelor gustative, va trimit cu indemn la nou deschisul restaurant al Palatului Ghika, unde e cam frumos (palat, gradina cu mese si scaune din fier forjat, cort cu restaurant fancy, Tracy Chapman la boxe si-o colectie frumusica de vinuri). Meniul e fusion, zic ei. Eu zic ca e bun, portiile nu-s uriase, de fapt sint chiar mici, dar pentru stomacele fine ca al meu, sint mai mult decit suficiente. Preturile nu’s astronomice, cum poate va imaginati cind vedeti decorul si-auziti cuvintul fusion, vedeti mai jos detalii. Dap, mi-as duce acolo un musafir de pe meleaguri straine. Dupa ce intii m-as lauda cu casa mea din Mogosoaia. Mda.

Asa arata locul, ca sa fiti pregatiti.


Inainte de orice, primiti un unt cu menta si-o pasta de masline pe care le intindeti usor pe chiflele care vin fierbinti.


Noi am gustat intii un Foie Gras A la Plancha, adica pe plita, cum ar veni, cu ciuperci salbatice in sos de vin de porto si sos chutney cu mere si ceapa rosie. Suna scump, dar nu e. Festinul din ficat de rata este 29 de lei. Si merge cu piine neagra calduta.


Am continuat elegant cu un file de halibut facut in abur de supa de peste si legume, cu sos de smintina si legume tocate fin, decorat cu rosii coapte la cuptor. 36 de lei portia. Pestele are o consistenta foarte misto, ca o carne de pui, numai ca e muult mai gustos. Te duce cu gindul la mare. Iar sosul e moale, discret cumva, face loc si rosiilor coapte.

Iar la desert ne-am permis un fondue de ciocolata fierbinte cu miez din piure de zmeura proaspata (foarte potrivit, pentru ca zmeura e acrisoara si taie din gravitatia aluatului de ciocolata) si inghetata de vanilie. Touche! Desertul e fost 17 lei.
Am si o optiune mai relaxata pentru voi: La Brace, la intersectia Bd. Carol cu Armeneasca. Un prinz cu amicii, un botez, o zi a bunicii, mergeti cu incredere. Poate ii stiti de la Sinaia, acolo au avut primul restaurant, pina vara trecuta, cind au decis sa se mute in capitala cu oale si cuptoare de pizza. Specialitati italienesti gatite de un bucatar italian care iubeste pastele si rosiile. Au si chestiuni romanesti si internationale, dar daca tot bateti drumul pina aici, va recomand unul dintre zecile de feluri de paste sau pizza. Locuri sint gramada, iar la etaj, acoperisul e vitrat. Multa lumina, decor simplu, cam cum mi-ar placea sa arate bucataria mea. Din casa roz din Mogosoaia. Mda. Asadar, paste.

Aici avem Paccheri alla Pescatore, adica pastele astea ca niste tuburi, facute al dente, cu fructe de mare de toate natiile, gatite in sos de rosii cu usturoi. Bun de tot, gust distinct la fiecare animalut in parte, totul nici prea sarat, nici prea dulce, gamberi si creveti si scoici si midii si caracatita si calamar, un circ complet.


La desert, daca mai e loc, va recomand tortul casei. E cu blat foarte usor din cacao si cu o crema usoara din mouse de ciocolata, taiata cu afine din afinata. Pare greu, dar nu e deloc, nici prea dulce, nici prea aromat, e ca o spuma.

Iar locul arata cam asa, mi-a adus aminte de restaurantele cuminti din Barcelona, unde-am mincat fructe de mare aproape la fel de bune ca astea. Cum ziceam, La Brace.


Miine mergem la Mozart Rocks, la Sala Palatului. Ma astept la ceva galagie clasica. Apoi, de marti, incepe Next, festival de mediu si scurt metraje la care sper sa ajung in macar jumatate dintre seri.

Intre timp, casa roz pe toate planurile. Am si uitat de migrene. Glumesc. De migrene nu uiti, mai ales cind le ai aproape non-stop. Dar gindul la casa asta parca le face suportabile. Casa si cartea, amindoua roz.

Sa incepeti light saptamina asta si sa-mi spuneti ce mincati, vedeti, mirositi bun, sa incerc si eu drept leac de cap dureros si entuziast in privinte de casa roz. Stiti care casa, da? Aia din Mogosoaia. 350 mp teren, 200 mp utili, utilitati, terasa tot tot. N-are lac, da’ nu-i bai, ii desenam noi unul. Are brad insa, inalt si frumos mirositor.

Pin It

14 Comments

  • elena pasima spune:

    A la plancha…, madame. Rectificare usoara.

  • Iulia spune:

    Eu am tot acolo o casuta verde in care ma voi muta cu toata familia la vara. 😀 Fara lac si noi dar cu cires in curte.

  • Ionouka spune:

    Elena, sigur ca plancha, am corectat, multumesc!
    Iulia, deci ne invecinam. Hopefuly! Dau un gratar sub brad. Sau sub cires, cum alegi!

  • pixxie spune:

    Si eu am mancat in weekend fondue de ciocolata, la Daimon daca stii, vis-a-vis de Sala Polivanta; era un fel de briosa umpluta cu ciocolata fierbinte cu inghetata langa…bun bun 😀

  • Ionouka spune:

    Dap, Pixxie, exact asa e un fondue bun, cum povestesti tu. Nu am ajuns inca la Daimon, e pe lista pentru saptaminile viitoare.
    Saptamina frumoasa!

  • raluca spune:

    tin pumnii sa va mutati cat mai repede in casuta voastra draga.
    si tin pumnii si ca mozart rocks-ul de anu' asta sa fie bun. mult mai bun decat cel de anul trecut care mi s-a parut aproape jalnic si care m-a "calmat" definitiv.

  • gee spune:

    si pe cand ar fi mutarea? ati inceput demersurile?sau inca nu ati luat decizia finala? e scumpa?

  • Ionouka spune:

    Raluca, multumim. Eu am asteptari destul de mari de la acest mozart rock, sa vedem…
    Gee, mutarea e inca un plan prea indepartat sa ma pot gindi la asta. Casa e abia la caramida. Miine incepem negocierile. Pretul de start e mare, speram sa scada considerabil. Daca nu, suspinam si-o luam de la capat. But I have a good feeling!

  • dressaddict spune:

    Doamne ajuta sa fie a voastra si la pretul pe care vi-l doriti, of course! Muuuult mai bine la curte, decat la bloc! Iti tin pumnii!

  • orestia spune:

    Aveti grija,daca sentimentul tau e bun atunci se pare ca vom bea ceai in curtea ta curand.Ma bucur tare ,tare.Va tin pumnii strans.Cand stii raspunsul da un semn!

  • evergreen spune:

    Casa asta suna a perfectiune! Tin pumnii stransi sa fie a voastra si sa ne vedem la un gratar gustos la voi in curte

    🙂

    suna a autoinvitatie :)))))), dar nu e. sunt fericita pt tine!

  • ADELA spune:

    Sa dea Dumnezeu sa citesc cat mai curand aici, un post de genul "Cuibusorul nostru". Succes!

  • ADELA spune:

    Dar n-ai pomenit niciodata (sau n-am fost eu atenta) ca vreti in afara Bucurestiului!

  • Irina spune:

    ati fost cu un inginer s-o verificati?(la casa ma refer). Are toate actele pentru ce a construit pana acum, extrasele de betoane, proiectul a fot respectat?mare atentie.

    vezi cat costa acum sa ridici o casa la rosu – cam 300-400 de e, adauga pretul actual al terenului si obtii pretul casei. Doamne ajuta s-o cumparati, daca va place!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *