Gri ca geamul asta din dreapta mea

Am o matusa batrina care se tot roaga sa moara si se plinge ca o doare pielea. Tu stii cit de rau doare pielea? ma intreaba de doua ori pe an, cind vorbim la telefon. Nu stiu, recunosc. Nu m-a durut pielea niciodata. M-au durut multe lucruri, in multe feluri, dar pielea nu m-a durut. Si cred ca e rau, ca pielea e mare si peste tot, si bine n-are cum sa fie cind te doare tot, nu?

Ma dor insa alte lucruri pe care nu reusesc sa le anticipez si care mi se inghesuie in viata fix cind prind ceva avint.

Mi-e frica sa ma gindesc la durere. Ultima oara cind m-am gindit serios la asta, citisem un articol despre cele mai cumplite dureri pe care le poate resimti un om. Zicea acolo ca la egalitate in virful topului sint durerile provocate de amputarea sau zdrobirea unui deget sau a unui membru si cea de rinichi, care e asemanatoare cu durerile nasterii. A doua zi dupa lectura asta, mi-am zdrobit degetul aratator de la mina dreapta la lift. Doi ani mai tirziu, am facut criza de rinichi si m-am intins pe trotuar pe Calea Victoriei, rugindu-ma sa ma impuste cineva.

Pentru fiecare dintre durerile astea, care-au fost ascutite, prelungi si neasteptat de intense, exista insa injectii, perfuzii, pastile. Te droghezi si-ti trece, uiti, si speri sa nu te mai doara niciodata asa. Eu zic ca durerile cele mai mari nu-s astea. Ci alea care nu pot fi aratate cu degetul. Durerile care-ncep in zona inimii, apoi se reflecta-n ficat si splina, iti invaluie stomacul si ti se face greata, apoi ti se lasa peste ochi si creier si nimic nu mai are sens si rost. Te dor si unghiile si parul te doare, si-ai vrea sa dispara tot ce te doare, sa dispari cu totul.

Durerile astea nu trec nici nu pastile, nici cu alcool, nici cu negare. Durerile provocate de oameni, de lipsa lor, de asteptarile pe care ti le insala. Astea nu trec si gata. Te obisnuiesti cu ele, le accepti si le cari dupa tine in autobuz si la opera, dai muzica tare sa nu le mai auzi in timpane, rizi ca sa para ca esti imun la ele, dar ele exista si le simti seara, cind stingi lumina si e liniste si incep sa-ti joace in fata ochilor.

Uite d-asta ma revolt eu uneori pe oameni, ca-s completi lipsiti de empatie si sapa in ceilalti dureri care nu trec niciodata.

Pin It

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *