ma intreb de ce…

acum un an, beam fresh de portocale home made, dintr-un pahar imens de sticla groasa, pe iarba cruda de la palatul mogosoaia. pina si crengile care ma intepau in fund ma faceau fericita.

acum ma simt uscata si plina de praf ca o lalea sadita cu forta pe marginea bulevardului kiseleff.

Pin It

10 Comments

  • Lorelai spune:

    Draga mea, lalele sunt minunate tot timpul si…nu uita ca universul a fost inventat sa-ti faca tie pe plac.
    "Everything will be ok in the end, if it's not ok, then it's not the end!":)

  • Annemarie spune:

    Ai nevoie de curaj. Adica, sa fii gata sa faci absolut orice pentru a schimba ceva. Asta nu inseamna sa renunti cu adevarat la tot, ci doar sa fii gata sa renunti la tot.
    Dorintele se schimba in timp, pentru ca si noi ne schimbam… Cred ca cea mai mare bucurie pe lume este sa bei o cana cu apa cand ti-e sete si sa stai la umbra unui copac vara. Restul fericirilor "rafinate" nu sunt atat de pure si sincere, si le adoptam sau le concepem sa fie in ton cu noi, le alimentam si ne convingem ca asta vrem, uneori gresind.
    Nu spun ca nu ti-ai dorit anumite lucruri, insa singura metoda de a reveni la placerea unui fresh de portocale este sa gasesti radacina nemultumirilor tale.

    Sper ca n-am vorbit degeaba, ca mult … sigur a fost! Si sper sa-mi fie cu iertare daca am deranjat cu parerile mele!

    E primul meu comentariu, cu toate ca iti urmaresc blogul de mult, asa ca te rog fii blanda.

    Capul sus!

  • Ionouka spune:

    Lorelai, sint sigura ca e asa cum zici. Stau si astept.
    Annemarie, welcome! Ai dreptate, sigur ca ai, este fix cum spui. Stiu toate lucrurile astea, le predic la rindul meu. Numai ca nu le simt. Si nu cred ca exista o radacina a nemultumirilor mele. Sau, daca exista, ea e fix viata. Si nu vreau sa renunt la asta, nu? Mai scrie-mi.

  • Annemarie spune:

    Sincera sa fiu, nici eu nu sunt momentan intr-o forma de zile mari. Am banuit ca stii toate lucrurile pe care ti le-am spus, dar le-am zis pentru amandoua, de fapt.
    Si eu le predic, dar nu le simt acum…
    Insa, tin sa precizez, radacina nu are cum sa fie viata. Nu am de gand sa dau exemplul celor din Africa [ma refer la cei foarte saraci] pentru a te determina sa apreciezi viata. Stiu ca fiecare om sufera in felul lui. Unii ar rade de problemele mele, si eu poate de ale lor.
    Cand am zis radacina si m-am referit la radacina nemultumirilor, ideea era: de la ce s-a pornit, si cum a degenerat.
    Nu stiu daca sunt suficient de explicita, si nu as vrea sa rapesc prea mult timp nimanui.
    Normal ca nimeni nu-ti cere sa renunti la viata, si asta nu numai pentru ca n-ar avea dreptul, ci pentru ca n-ai avea nici un motiv, si mai ales pentru ca e ceva prea intim, e doar a ta.

  • Mira spune:

    Printeso!
    Nu te cunosc si ti-am descoperit blogul acum putin timp. L-am citit dintr-o suflare, de la un capat la altul, si apoi m-am reintors sa fac recapitulare. Am invatat incredibile lectii de viata, de frumusete, de vointa, de incredere, de optimism. Si de atunci ma tot intorc 🙂
    Crede-ma, o casa nu-i nimic. Esti frumoasa, desteapta, sanatoasa, iubita! Invioreaza-te! Cineva acolo sus te iubeste MULT!

  • Cumpariluzii spune:

    Probabil pentru ca acum un an aveai o viata mai simpla. Nu mai usoara,ci doar mai simpla ….

    Cumpariluzii

  • Nuschu spune:

    Cred ca te-au consumat emotiile, probabil esti obosita psihic. Probabil nu ti-e usor, dar du-te un weekend undeva la tara, unde nu te stie nimeni si nu-ti stie nici viata, gandeste-te la toooaate problemele, plange-ti de mila, mananca gogosi si cartofi prajiti, simte-te vinovata ca ai le-ai mancat… Fii obosita. D-astea, asa, mai pe indelete.
    Eu experimentez intens ''desvrajirea'' in ultima vreme, am si timp pt asta 😛 si nu functioneaza nimic mai bine decat sa consumi o stare, sa treci ''prin'' ea, nu ''peste'' ea. Asa am stricat usa de la baie, trantind-o de perete. Nu zic sa faci la fel, e numa' un exemplu mai extrem, asa.

  • Merat spune:

    Printesa draga, nici NU STIU ce sa-ti zilele acestea. Se vede ca treci printr-o perioada grea… Imi pare tare rau si sper din tot sufletul sa treci cat mai repede peste asta si sa-ti vezi in continuare de visul de a gasi un camin. ORICARE ar fi acela, stiu ca voi il veti transforma in ceva de poveste! Atat zic, pt ca am impresia ca fiecare cuvant legat de acest subiect atinge ceva prea sensibil in tine pentru moment. Sunt aici, u know!
    Si apropo de lectii de gatit, mi-a iesit super checul, am astepat sa-l incerc dupa un examen. Asa ca te pricepi la retete! 🙂
    Big hug for big hearted princess >:D<

  • Ramona spune:

    Buna Ioana,
    Imi asum riscul ca rugamintea me asa pice prost (in contextul intamplarilor din viata ta din ultima vreme…). As avea nevoie de sfatul tau intr-o chestiune ce implica un restaurant si atitudinea patronului acestuia. Daca ai un pic de timp, as dori sa-ti spun "povestea" pe e-mail. Multumesc, Ramona

  • Ionouka spune:

    Ramona, bine-ai venit, scrie-mi te rog pe ioana.macoveiciuc@zilesinopti.ro.
    Merat, bravo pt chec, dont worrry, all is good when we have (a bit of) hope!
    Nuschu, foarte corect ce spui, nici eu nu-s pentru vindecarea prin denial, ba dimpotriva. D-aia nici nu ma zvircolesc prea tare, traiesc si gata. Eu insist sa stric usa de la dormitor, inca doua zile si o infring definitiv, cu tot cu perete… 😀
    Cumpariluzii, e foarte posibil sa fie cum zici. La fel cum e foarte posibil sa nu fie nimic. Eh, cine sintem noi sa avem raspunsuri..
    Mira, multumesc. Uneori simt ce spui. Alteori uit.
    Annemarie, lasa ca ne facem noi mari…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *