Balcic, acum si la Bucuresti

Dap, am dat lovitura si azi. A fost una usor de anticipat, pentru ca stim deja de multi ani ca la Balcic (statiunea) se maninca excelent. Asa ca imediat am presupus ca si la Balcic (restaurantul de pe Dorobanti) se maninca cel putin bine. Si n-am fost foarte departe de adevar.
Se ajunge usor: intri in gangul de la Perla si fix acolo pe stinga e ditamai usa de lemn. Inauntru, o terasa interioara (adica e o terasa care nu e afara, e tot inauntru, dar are un copac care o traverseaza impertinent, si niste geamuri larg deschise), un interior cu mult lemn, nimic fabulos, dar placut. Aduce a Balcic (statiunea).
Meniul e destul de stufos, are specialitati bulgaresti, turcesti, grecesti si romanesti, la preturi moderate. Daca insa esti pofticios si vrei sa gusti din mai multe, se aduna usor 100 de lei pe nota de plata. Ceea ce e rezonabil pentru o nota de pofticiosi, mai ales ca portiile nu-s mici. Noi am ales lucrusoare fara carne, ca ne era cald. Lucrusoare purtatoare de nostalgii. Va explic imediat.
Am debutat cu o supa tarator, adicatelea o zeama de iaurt cu usturoi, bucati de castravete crud, marat tocat si nuca pisata. E multa, curge repede pe git si e foarte usoara.

Se maninca rece si merge excelent cu pita bulgareasca, calduta, presarata cu brinza de capra.

La felul doi, am ales un soi de omleta de bulgari cu care ne-am intilnit prima oara acum un an jumatate, in prima noastra iesire impreuna. Eram intr-un restaurant pe linga Veliko Tornovo si continutul farfuriei a facut cumva parte din procesul nostru rapid de indragostire.
Asadar, Mish-Mash. Rosii decojite, bucatite si perpelite in tigaie cu putin ulei si ceapa tocata, ardei copti taiati bucati mici, caliti si ei nitel. Peste amestecul leguminos aromat vin doua oua care se amesteca in sos si se coc, rezultind asa, ca un dres in ciorba. La final se pun si bucati de brinza de capra, care nu se topesc, ca nu au vreme, in schimb se amesteca numai bine cu oul si legumele. Satios, moale, bun. Un gust anume, pe care de un an jumatate il rememorez cu papilele gustative, si pe care astazi, iata, l-am regasit. Bun! Duceti-va acolo oamenii care va sint dragi si inaccesibili, eu cred ca mish-mashul asta face magie! 😉

Am renuntat la desert (fapt nemaintilnit, va jur, dar nu prea aveam ce alege, au clatite, inghetata, un tort cu ciocolata care imi parea destul de greu, nimic special bulgaresc) pentru o portie de chiftele de dovlecei cu sos de iaurt cu marar. Si bine-am facut, c-au fost buni (desi deloc usori, ca deh, e prajeala, e faina). Ei fierbinti, crocanti pe dinafara si molcuti pe dinauntru, iaurtul rece pe deasupra… Ar fi mers un dram de usturoi in plus, recunosc.

Oricum, bun, aproape ca la bulgari de bun. Ceva mai scump, evident, dar nah, si daca ma duc pina la Balcic (statiunea) tre sa platesc benzina si taxa de pod, asa ca ma declar multumita. Mai merg la Balcic (restaurantul + statiunea).
Pin It

6 Comments

  • VertAnge spune:

    Suna bine. Eu nu am fost nici la Balcic-ul adevarat, dar am de gand, asa ca nu strica un mic preview in Bucuresti 🙂
    Mersi pentru pont!

  • Ionouka spune:

    Muuusai sa mergi la Balcic. La ambele. Incepe cu cel bulgaresc. Diferenta fata de litoralul romanesc este uriasa!

  • Salon Ema Stil - Brasov spune:

    Imi plac postarile tale – te am in blog roll 🙂 si, in ciuda unor articole unde descrii fapte mai putin placute, stilul in care scrii ma incarca cu buna dispozitie.
    Ema, Brasov

  • Oana spune:

    am fost cand eram insarcinata si aproape am lesinat acolo, deci amintiri prea placute nu am, din toata masa am mancat doar..apa:), dar lumea din jur insista ca mancarea e buna, parca imi amintesc si eu ca arata bine totusi!

  • M. spune:

    Vazut Balcic, priveliste superba, gradini asemenea, smochini imensi.. mai trebuie „verificat” si restaurantul 😀

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *