Se cere upgrade de stomac (Alioli loveste din nou)

Da, a fost cald. Atit de cald ca de dimineata mi s-a facut rau cu sacosa de rosii in brate si era cit p-aci sa zdrobesc degetul vecinei in usa de la lift. Scuze, vecina, n-a fost pentru ca in fiecare seara prajesti peste si ne muti nasul din loc!

Si ca sa ne razbunam ca n-am plecat la mare si ca sa uitam ca la noi in cei 54 mp inchiriati, intr-o zi ca asta se aduna lejer 35 de grade, iar pisica cea blanoasa se lipeste de noi in cautare de ceva luuuving, ne-am cinstit cu mincare aleasa in loc potrivit. Dap, iar la Alioli. Once again ne-am umplut masa cu tigai si farfurii doldora de lucruri gustoase, iar am stat ore bune batindu-ne pe burta sa mai facem loc. De data asta am lasat sangria cea rece deoparte, ca prea era cald afara si ne-a fost frica sa nu ne ametim inainte sa stergem cu ultimul coltuc de piine ultima picatura de sos din farfurie.

Nici dupa ce-am ajuns inapoi acasa si ne-am aliniat stomacele pe canapea n-am reusit s-o dam la pace cu ce ne-a placut mai mult. Eu dau medalia de aur tocanitei de peste, sotzu’ insista cu cartofii cu jamon. Dar mai bine sa va arat.

Am inceput cu inele de calamar pane, stropite din plin cu lamiie. Crocante, moi, potrivit de sarate, numai bune sa faca intrarea crevetilor.

Care creveti au poposit pe masa intr-un vas de lut strecurat in cuptor cu ulei de masline si bucati de usturoi gras. Ah, ce-am mai muiat piinea cu coaja crocanta in uleiul ala fierbinte cu aroma de crevete roz, si ce bine-a mers carnita gustoasa de crevete copt cu feliile de usturoi bronzat!

Cind sa ne ridicam sa felicitam bucatareasa, am fost opriti de Platoul Barbatesc, cum i-am spus noi. Un pat de cartofi la cuptor, dulci si calzi, deasupra ceapa si ardei rosu calite, si mai deasupra jamon din belsug, iar in virf ditamai oul ochi, toate stropite cu ulei de masline fierbinte. Felicitarile mele Roxanei, femeia buna si priceputa care umple fafuriile la Alioli. Azi am primit in farfurie ceva ce caut de mult in Bucuresti, si n-am gasit inca pentru ca bucatarii romani sint prea timizi: usturoi prajit in coaja. Bai, ce aroma poate sa aiba mixtura din tigaie cind faci asta… Pfiu, bun de tot, magistral de-a dreptul… Galbenusul de ou amestecat cu uleiul prajit, ceapa si usturoiul, cartoful moale… mda.

Si cind tubul digestiv se pregatea sa inchida taraba, a sosit EA. Tocanita de peste si fructe de mare. Mai mincasem eu soi d-asta pe la the Harbour si pe la cherhanale, dar cum a fost asta de azi de la Alioli, eu n-am pomenit. Sa va explic. Pestele e bine patruns, dar nu exagerat, carnea ramine intreaga. Sepia e gustoasa, midiile la fel, iar de sosul in care se scaldau toate, nici nu stiu ce sa spun, o sa credeti ca am luat ceva pastile de ma entuziasmez asa. Dar nu-s pastile, jur, e numai sos  cu vin, rosii, usturoi si ceapa calita, aromat, dar fara sa faca voit concurenta pestelui si fructelor de mare. Am pus furculitele deoparte si ne-am bagat degetele in sos cu piine cu tot, de ne-am umplut amprentele si barbiile de sos d-asta. Tare bun a fost!

Pacat de desertul flan, din care abia am gustat cu virful liguritelor. Da, e crema noastra de zahar ars, numai ca moderat de dulce, cit sa intre fara efort dupa o masa atit de bogata. Voi sa va dramuiti stomacele mai bine, sa fie loc si de dragul de flan, da?

Miine va povestesc despre Marul de Aur, poimiine despre ce-am mincat bun la Nessebar, apoi despre copilul  atomic si cine stie despre ce mi-o mai trece prin cap… Bunica e bine, acasa la casa ei si la omul ei, va multumeste pentru grija si urari si promite sa faca dulceata de cirese amare buna si multa, sa am la ce va pofti in iarna de ziua mea.

Da, a fost frumusel la Faithless, frumusel si la Pink Martini, astept cu mare interes Cranberries si Mika si prima noastra aniversare de sotz si soatza legitima, si inca am mullte sa va spun, da’ uite ca a scazut temperatura si la noi in casa (acum sint vreo 33) si ma duc sa ma angajez in ceva activitati personale, nu va spui ce, ca dupa aia ma invidiati si mai tare.

Aaah, ce buna e mincarea buna!
Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4193

5 comentarii

  1. Mmmm, creveti creveti creveti!!! 😀 Si sosul acela cu vin… Am vazut si eu pozele de pe facebook de la Alioli… si am plans =)) Arata totul foarte bine, iar cu descrierea ta langa, si mai si!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *