Sint posesoare!

Aleluia, tocmai mi-am platit ultima rata la masina! In sfirsit, am si eu un lucru al meu care valoreaza mai mult de 100 de euro. Ah, ce bine e sa fii stapin pe ceva, chiar si un ceva atit de marunt ca o masina care a fost noua acum 3 ani! Pentru ca am intrat asa intr-o stare de sarbatorire, mi-am cumparat rapid o inghetata.

Musai tre sa va povestesc doua faze de-acum zece minute. Ies la banca sa-mi platesc rata. In drum spre bancomat, trece pe linga mine un fel de jeep american verde d-ala de camuflaj. La volan, un chel imbracat si el de camuflaj, de nu i se vedeau decit gitul si chelia. Imi zimbeste gales, cu un dinte lipsa. Ma umfla risul. Merg mai departe, ma opresc la bancomat, cind ma intorc, cavalerul meu pasibil de implant imi zimbeste sprijinit de jeep, cu tot parul de la subrat la vedere. Pasamite omul a luat risul meu drept invitatie la „cafea” si-a facut slalom pe stradute sa-mi iasa in cale. Mi-a facut cu ochiul, eu mi-am facut vint rapid pe linga el. M-a unflat iar risul, dar suficient de departe cit sa nu ma vada.

Platesc rata, ma bucur in mine, ma duc sa-mi cumpar inghetata Snickers, din care rodeam incintata in drum spre birou (apropo, mi se pare mie, sau invelisul oricarei inghetate e mult mai bun decit orice miez de inghetata? de parca in invelisul ala e concentrata toata bunatatea…). La un colt de strada, aud: „E buna inghetata?” Si pentru ca nu vedeam nici o gura in jur, am presupus ca mi se pare (bausem doua guri de vin rose de la un coleg, plus ca eram ultra excitata de faza cu ultima rata), am inginat un „Ihim” in timp ce zdrobeam intre masele o bucata de invelis de ciocolata cu alune prajite. „Nu vorbesti cu mine, ha? Egoista ce esti!” Aici m-am enervat putin, ca se pot spune multe lucruri despre mine, da’ ca-s egoista nu. Si m-am uitat cu atentie in jur. In spatele meu, sprijinit de un jeep negru, un tip cu ochelari. Altul decit camuflatul. Asta avea par si toti dintii. Nu mai stiu ce i-am spus, ceva respingator si elegant in acelasi timp, si mi-am vazut de drum. Cert e ca iata, acum ca am masina toata numai a mea, am lipici la domnii cu jeep. Ceea ce nu ma intereseaza in mod deosebit, dar mi se pare amuzant.

Nu inchei inainte de a va arata ce-am mai mincat bun. Avem asa: restaurantul Cosmopolitan, care e la intersectia Bd. Dacia cu str. Nicolae Iorga. Merge numa’ bine in zilele cind faceti coada la pasapoarte. Intrati acolo si cereti meniul zilei, e bun si pina in 20 de lei. Eu am mincat un platou cu fructe de mare (bun pentru ca a venit simplu, fara sosuri si garnituri) si un carpaccio de vita nemaipomenit, foarte gustos si proaspat, diferit de toate celelalte tipuri de carpaccio pe care le-am mai gustat prin Bucuresti. La desert am luat specialitatea casei, rulada de ciocolata cu frisca si sos de fructe de padure. Bun, racoros, dar nu memorabil.

Si-am mai fost la Evergreen, restaurant in zona Nicolae Grigorescu, la parterul unui bloc. Au terasa umbrita si o parcare maricica, interiorul e elegant, cu niste separeuri frumos luminate. Am mincat un somon la gratar foaaaarte bun, asezat pe pat de cartofi sfarimati si spuma de lamiie. Mi-a placut mult, eu nu ma prea omor dupa cartofi, dar combinatia asta a fost chiar misto.

Desertul m-a incintat si mai mult: un lemon cheese cake foarte usor si moderat de dulce, aromat, cu blat consistent, si ditamai portia, nene! 9 lei. Adica ieftin si bun! Daca sinteti in zona, mergeti cu incredere!

Acum ma intorc la ale mele. Daca aveti idei pentru frumoasa noastra emisiune, aruncati-le catre mine. Am urcat aici editiile trecute. Ma duc sa vad casa in corbeanca, apoi s-o culeg pe mama de la autogara. Incepe mother time, nu inainte de a preda o noua caseta la TVR, miine.

Sa mincati bun, da? Chiar daca e cald! Ah si sa va platiti ratele, e asa misto cind se termina!

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4195

4 comentarii

  1. As merge pana intr-acolo incat sa sustin ca esti proprietara! 😛 Posesoare erai oricum. Dezmembraminte, alea…:)))
    Eh, uite ca am ramas si io cu ceva din facultatea aia blestemata… 😀

    Deci…felicitari, coana propritareasa!

  2. Haaaa… au deschis restaurnat pentru mine.

    O printesa lipicioasa, vad. Pai se citesta fericirea pe chipul tau si oamenii sunt atrasi de lumina aia…

    ce mă bucur pentru tine!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *