Ce e de mancat pe Coasta de azur

Daca tot nu pot minca zilele astea, macar sa ma hranesc din amintiri. Cu paiul, fireste, si doar pe partea stinga. Pe partea dreapta e in continuare macel, acum si cu umflatura de rigoare. Daca ma uit in jos, pe stinga vad josul, pe dreapta vad un ghem de piele. 
Asadar, mincare. Intai de toate va astern aici niste meniuri, sa vedeti oferta si preturile.

Salata Nicoise, pe care o gasiti in absolut toate restaurantele si cafenelele, contine salata verde, ton, ou, rosii, e foarte consistenta si banuiesc ca e si gustoasa, eu am mincat prin Romania de cateva ori, n-am fost curioasa s-o gust si acolo.

Mesele sunt fie foarte simple si colorate, fie aranjate mai ceva ca la o nunta romaneasca. O placere sa te asezi si sa comanzi un vin bun bun.

Acestea sint pastele cu sos Nicoise, adica a la Nisa. O bucata de carne de vita, sos de rosii, mult piper, banuiesc ca si ceva faina sa lege afacerea, parmezan. Bun, dar nu nemaipomenit. Interesanta bucata de carne intreaga.

Scoicile le-am luat cu sos pesto, si am regretat, ca nu a ramas mare lucru sub ele. Daca luam sos marinaresc cu vin, sigur aveam la final in ce inmuia piinea crocanta. N-au fost prea bune…. Le gasiti insa peste tot, preparate cu 4-5 sosuri diferite, la preturi intre 9 si 20 de euro, merg foarte bine cu cartofi prajiti (5 euro portia).

Asta e socca, specialitatea lor cea mai speciala. E un fel de mincare a saracului, pe care-o preparau la foc de lemne marinarii inainte sa plece pe mare. Amestecul de apa fierbinte, ulei de masline, sare si faina de naut se toarna in tavi mari, ca cele de paella, si se coace in cuptor de piatra. Rezulta ceva intre o clatita mare, groasa, si o mamaliga mai subtire, care se maninca rapid, cit e inca fierbinte, cu mult piper deasupra. E buna, crocanta, dar si moale, are un gust foarte interesant, va sfatuiesc sa gustati in 2-3 locuri. Costa cam 2,5 euro portia.

Si Macarons sint frantuzesti, desi stiu c-au fost inventate in Italia… le gasiti in cofetariile mai elegante, costa 3 euro bucata. Pe mine nu ma dau pe spate, sint foarte dulci si nu pot inghiti mai mult de 2-3 imbucaturi. Sint formate din doua pricomigdale foarte aromate, crocante ca bezeaua, iar la mijloc vine o crema sau un gem, in functie de aroma. Multi le adora, merita sa gustati.

Am gasit si prajituri de designer. Nu am gustat, desigur, m-am multumit sa ii fac poza acesteia, ca avea un pret aproape de 100 de euro si oricit mi-ar placea mie dulciurile, tot mi se pare mult. Arata bine insa, daca ajungeti s-o gustati, sa imi povestiti si mie.

Asta e langusta, pe care-am mincat-o intr-una dintre cele mai faimoase circiumi de fructe de mare. Puteam s-o luam cruda sau fiarta la abur. Am ales fiarta, ca nu ma simt suficient de sigura pe stomacul meu cit sa bag chestiuni aproape vii in el. Nu prea ne-a placut. Era f atzoasa si avea un gust de mare prea puternic. A costat 33 de euro. Se maninca cu un sos de maioneza si cu omniprezentii cartofi prajiti.

Crabul in schimb mi-a placut. Carnea e foarte dulce si apoasa cumva, light, aromat, a mers f bine cu sos, lamiie si cartofi prajiti, plus vinul alb demi-sec foarte rece. Portia din farfurie a costat vreo 10 euro.

Ei da, la patiserie sint intotdeauna premianta. Si gasiti de toate pe coasta de azur, de la croissante cu unt la briose, placinte, batoane, biscuiti, toate cu unt, toate fragede, o nebunie completa… Bai fratilor, si miros astea… pe toate strazile, prin toate magazinele, in autobuze, un miros de aluat cu unt ceva de speriat….

Deosebit de buna briosa cu stafide, garantat de Robo-devorator.

Tarta asta cu  cirese a fost divina…. Blat de pandispan nu foarte dulce, crema de gris simpla, cirese putin acrisoare…. O nebunie, inca imi ploua in gura dupa ea, chiar si asa cum sint acum, complet faultata pe dinauntru…

La ei, ciorba de peste e supa crema. Amesteca si paseaza totul, cu tot cu oase, si rezulta o pasta verde cu cosistenta de oase pasate, deh. Nu mi-a placut.

Se serveste cu felii mici de piine pe care le ungi cu sosul picant portocaliu, peste care pui cascavalul ras si le scufunzi in supa, apoi astepti sa se inmoaie si infuleci. Probabil ca sa nu mai simti gustul de oase…

Crevetii la gratar au fost deliciosi. Simpli, fragezi, foarte buni.

In concluzie, va recomand ce scrie mai jos, pe punguta de croissante. Un principiu de viata foarte sanatos pe care cumva il practic de multi ani!

Pin It

6 Comments

  • Merat spune:

    Iar creveti, iar imi ploua in gura :))
    Si croissante… of ce dor imi e de ele :)) Stii ca au fost inventate de romanii nostri :)) Ca si la faza cu Macarons, i guess, un popor inventeaza ceva bun, francezul il gateste mai bine :))
    Am mancat un croissant proaspat scos din cuptor cand eram la Dijon. La 3 noaptea cand porneau cuptoarele in patiserii ca sa fie totul gata pana dimineata. Nu stiu daca e peste tot asa, dar m-am bucurat ca acolo era :))
    Si tarta aia cu cirese arata intr-un MARE fel!!!

    • Numai bine spune:

      Fals, croisantele au fost inventante de austrieci cand turcii au incercat sa invadeze imperiul austro-ungar la vremea respectiva. Noaptea brutarii (parca) mergeau la lucru si au vazut sabiile turcilor si steagul in forma de semiluna. Atunci au dat alarma si turcii au fost infranti.
      Au forma unei semilune, ca pe steagul turc, de-acolo si termenul de „Pâtisserie Viennoise ” pt croissante.

  • dressaddict spune:

    Foarte bine arata totul, chiar mi-am propus si eu sa trec macar prin zona anul viitor, ceva, ceva oi lua eu sa gust macar 🙂 Vad ca preturile sunt pentru toate buzunarele, unele mai mici, altele mai mari (bine, comparat cu masa la restaurant in Bulgaria, de exp, sunt mari, dar si de la Varna pan'la Nisa e drum lung 🙂 ). Pozele sunt minunate!

  • Ionouka spune:

    Merat, macarons sint un fel de derivat mai extravagant al pricomigdalelor sau alcazarelor noastre, e foarte corect ce spui.
    Dress, merita diferenta de pret, practic dai bani pe un aer altfel, pe un peisaj, pe un feeling de normalitate… Nu se compara cu bulgaria… Sigur ca merita!

  • Liviu Vacariu spune:

    Am citit cu interes relatarile de la fata locului si am gustat din plin fiecare poza culinara. Aerul altfel, peisajele, feelingul de normalitate cred ca sunt caracteristice Mediteranei in general.
    Probabil ca atunci cind vremea este frumoasa aproape mereu si totul in jur e alb-albastru,totul are gust bun si e de bun gust viata devine roz.
    Sper sa ajungem si noi acolo si sa traim la macar pentru o saptamina, nu de alta dar aici in Nord, vremea este urita aproape mereu si totul in jur este gri-cafeniu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *