Aer tare de munte

E frig aici. Stau pe balcon si ma uit pe o pirtie inalta, inca verde, pustie. Mi-e frig aici. Dar nu mi-e dor de cald.

De dimineata, dupa doua ore de somn, am deschis ochii si-am tras pe nas aerul inchis de hotel comunist. Am plimbat ochii peste veiozele banale, peste eternul covor verde cu buline mici crem, peste mobila tocita pe la colturi. Am ascultat lifturi, carucioare impinse pe holuri, oameni bolborosind a mahmureala.

Am coborit la micul dejun si mi-am aliniat pe farfurie deja traditionalul crenvusti fiert cu un munticel de mustar (la fiecare mic dejun in deplasare maninc crenvusti, dar numai atunci, acasa nu-mi cumpar niciodata), doua felii de piine prajita cu unt la pachet mic de unica folosinta si telemea sfarimicioasa, putin acrisoara. Imi place micul dejun la hotel. Imi place zgomotul de cutite buimace de somn in farfurii doldora de omlete, cirnati, fulgi si iaurt, cu doua briose si-o felie de chec deasupra. Imi place mirosul de cafea proasta tinuta in containere uriase cu robinet.

Imi plac ochii rosii, confuzia si obrajii buhaiti ai oamenilor care s-au simtit bine laolata intr-o piscina de alcool pina cu citeva ore inainte. Unii isi cauta haine ratacite, altii telefoane scumpe scapate prin toalete, altii intreaba ce-au facut si mai ales cu cine, iar unii lipsesc cu totul, grav avariati de combinatii bahice care i-au imbalsamat dincolo de previziuni. Se recalculeaza programe, se fac echipe, oamenii isi muta mahmureala care incotro, unii la piscina, altii la saltea, in poiana sau aiurea.

M-a cuprins asa o liniste mare pe balconul asta unde mi-e frig… Nu-s vesela deloc, nici mahmura, nici flaminda, nu ma doare nimic, nu sper nimic. Mi-e tot mai greu sa mai cred in exceptii. Acum cred in crenvustiul matinal de hotel, in adezivul pentru mustata si-n capacitatea unui pahar de a narui case.

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4182

9 comentarii

  1. Imi place si mie tot ce ai zis tu, dar rar, pt ca vorba ta… un pahar are o putere teribila… Schimba omul cum nici nu ti-ai imagina.

  2. ce frumos scrii, Ioana. ma bucur ca esti bine. ca sa nu fac o confuzie. te rog sa-mi confirmi. iti spune ceva numele Catalin Negreanu?
    iti doresc numai bine.

  3. Oh, draga mea Printesa… Iti trimit o imbratisare ca altceva nu pot sa spun… doar ca si eu ador dejunurile la hotel.

    :*

  4. Oh, draga mea Printesa… Iti trimit o imbratisare ca altceva nu pot sa spun… doar ca si eu ador dejunurile la hotel.

    :*

  5. Mmmmmm, mic dejun la hotel…
    Mi-ai amintit de Austria si Germania…, probabil printre putinele momente cand ma trezeam plina de bucurie la ora 7 dimineata! 😛
    Suc de portocale, croissant, somon, cafea, branzica buna, chifle geniale(asa cum tu mananci crenvusti numai la hotel, asa si eu cu chiflele, iar cele nemtesti merita toata exceptia din lume), un delir in care sa-ti incepi ziua!

    Si e ceva frumos in atmosfera aia lenta, fetele adormite, miscarile atente, conversatiile matinale…
    Numai la Viena ma mai socau cate unii, care la ora 8 erau la micul dejun imbracati si apretati ca pt un concert la Carnegie Hall :))
    Deh, austrieci…

  6. Iulicika, m-ai nimerit bine. Numele imi spune muuulte lucruri pe care insa prefer sa le las acolo in fundul sacului cu amintiri. Intre timp m-am facut mare! Ma bucur c-ai poposit p-aici, sa mai vii, da?

    Zuzu, ah, trebuia tu sa-mi faci fluturi de pofta prin burta… La noi la micul dejun se face parada de treninguri roz si halate de baie. Deh, romani…

  7. Frumoase dimineti, ai dreptate. La Covasna, la Clermont-fac si reclama- m-am simtit asa. Pacat de plasele doldora cu iaurturi si alte cele pe care le carau conationalii in fiecare dimineata. Mereu m-am intrebat oare cat iaurt puteau manca?

  8. Frumoase dimineti, ai dreptate. La Covasna, la Clermont-fac si reclama- m-am simtit asa. Pacat de plasele doldora cu iaurturi si alte cele pe care le carau conationalii in fiecare dimineata. Mereu m-am intrebat oare cat iaurt puteau manca?

  9. Frumoase dimineti, ai dreptate. La Covasna, la Clermont-fac si reclama- m-am simtit asa. Pacat de plasele doldora cu iaurturi si alte cele pe care le carau conationalii in fiecare dimineata. Mereu m-am intrebat oare cat iaurt puteau manca?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *