Artă contemporana pe muzica de Nokia tune

Bai idiotilor, cum ar fi bai sa va aflati compania lui dumnezeu, sa aveti la dispozitie 15 secunde sa ii cereti orice, sa fie ala momentul pentru care v-ati pregatit toata viata, va tremura vocea si v-au transpirat palmele, simtiti ca totul depinde de secundele alea, e important ce aveti de spus, e important ca dumnezeu e acolo si va asculta, si fix cind sa va rostiti durerea, lui dumnezeu ii suna telefonul mobil. eventual cu o manea sau un disco de andreea banica. ia sa aud, cum va simtiti? va mai vine sa va rostiti rugaciunea? sau va simtiti mici si penibili si-ati vrea sa dispareti de pe fata pamintului? 

asa cred eu ca se simt actorii pe scena cind spectatorilor le suna telefoanele mobile in timp ce ei isi pun tot ce au mai bun in cuvinte, mimica si gesturi, ca sa exprime ceva, un adevar mai mult sau mai putin important.
asa ca bai ciobanilor si tarancilor, dati-va dracului telefoanele pe silent dupa ce va asezati pe scaunul plusat. ascultati ce zice mesajul ala sonor de dupa gong. pe silent, bai mitocanilor si spargatorilor de seminte care rontaiti cipsuri la teatru. spectacolul nu e film cu chuck norris (iarta-ma, chuck, am zis-o in sensul bun) pe proteve. la teatru stai cuminte acolo si privesti si asculti si zimbesti sau suspini si la final aplauzi, daca ti-a placut. nu rizi ca boul cind ti-a trecut tie un banc cu capre prin cap, nu casti zgomotos si nu zornai din cercei ca sa remarce toate femeile din sala ce zorzoane performante ai. 
bai grobienilor, daca tot va suna cîcatul de telefon in timpul piesei, nu mai raspundeti bai, ca daca vorbiti in soapta nu inseamna ca nu se aude. ia sa vin eu la voi in dormitor si sa vorbesc in soapta la telefon cu maica-mea in timp ce voi incercati sa va futeti nevestele slinoase, sa vad daca va puteti concentra sa nu va pierdeti jalnica erectie.
bai nespalatilor si ingalatilor, nu mai intirziati la teatru, ca aici nu-s reclame inainte de piesa, ca la film la mol. cind intirziati ca imbecilii 20 de minute la teatru si deranjati 15 oameni ca sa ajungeti la locurile voastre, deranjati si actorii aia de pe scena, care au nevoie de o stare, de o liniste, de un spirit anume ca sa joace rolurile alea la care repeta de luni intregi. 
nu mai vorbiti intre voi, bai agramatilor, ca nu intereseaza pe nimeni ce parere aveti voi despre tzoalele actritelor. aici nu e concurs cu juriu. aici fiecare simte ce vrea si se poate exprima liber la final, cind actorii isi termina rolul. si tzoalele chiar nu-s asa importante.
nu mai faceti baloane de guma in timpul spectacolelor, ca vi se aud clefaielile si spartul de bule pline cu saliva, aici nu e meci de fotbal, oamenii aia isi dau sufletul acolo pentru ca voi sa intelegeti ceva frumos despre voi, despre ei, despre viata. si nu mai lipiti gumele stoarse de vlaga pe minerele scaunelor, sala de teatru nu e trenul personal cu care va duceti voi la munte sa va imbatati ca porcii pe pirtie la predeal si sa va laudati c-ati mai facut un revelion tare la munte.
bah, daca nu sinteti in stare sa fiti decenti, stati in pana mea acasa, ca nu va obliga nimeni sa veniti la teatru. stati la voi acasa, in scara, pe banca in fata blocului, duceti-va la mol, la coltul strazii, intirziati acolo, vorbiti la mobil acolo, roadeti chipsuri ieftine acolo si lasati-ma dracului sa ma bucur linistita de o piesa de teatru buna.
sint suparata. vineri seara am mers la piesa „Niste fete”, la nou renovata sala Arcub. Un spectacol care mi-ar fi placut foarte mult daca cele doua vaci cu cercei din dreapta mea, respectiv din stinga sotzului, nu si-ar fi dat sms-uri una alteia vreme de doua ore, asta dupa ce-au intirziat 30 de minute, ca de altfel alti 20 de imbecili care-au ridicat pe rind toata sala in picioare ca sa-si insereze sacourile putind a naftalina pe locurile lor, daca n-ar fi sunat de 15 ori diferite telefoane mobile in sala (la un moment dat, actorii au incetat sa mai dea replici, ultra enervati de nesimtirea publicului), daca doua retardate din spatele meu n-ar fi comentat cu voce tare tot spectacolul si daca la toaleta proaspat renovata as fi gasit si hirtie igienica pentru un pipi de cent.
numai artist sa nu fii in tara asta jegoasa. mi-e rusine.
Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4183

15 comentarii

  1. Am asistat candva la o scena de toata jena,la TNB, cand marele Rebengiuc a fost nevoit sa se opreasca din interpretarea rolului pentru a le face mustrari unor dobitoci intarziati care, in plus au resuit sa declanseze si o ditamai rumoarea printre randuri. Penibil…

  2. ohoho, nu cred ca am citit niciodata la tine un articol atat de dur si de pasional :))) Sa ne fereasca doamne doamne de momentul in care lucrurile placute de zi cu zi devin o moda printre pitziponci! Acum vreo cativa ani cand mergeam eu cu bicicleta sau cu rolele din drumul taberei pana la facultate radeau de mine toti idiotii ca deh, n-am masina…dar acum a devenit o chestie "green", cool si trendy. Nu am mai fost de muuuuult la teatru, dar din ce spui tu presupun ca acum asta e in voga – o fi cul sa te duci in bambu si sa discuti ce piesa belea ai mai vazut tu :))))

  3. @anonim, eu as da o lege: actorii sa poarte arme d-alea de paintball. si cind ii suna telefonul unuia, sa se opreasca din jucat, sa ii traga o bulina d-aia in frunte, sa ii vedem cu totii la final pe ciobanii insemnati.
    celine, prea trist.
    moldoveanca mea, inca mai clocotesc de furie. nu pricep. pina la urma te poti da mare c-ai fost la teatru si daca n-ai fost, nu? nu tre sa chinuiesti alte 200 de persoane doar ca sa fii tu cool. sau trebuie?

  4. Stiu ce spui pentru ca mi s-a intamplat de nenumarate ori. Mi se pare strigator la cer si nu pot sa inteleg pentru nimic in lume ce cauta astfel de oameni in salile de teatru.

  5. Excelent spus! Bravo!
    Pacat ca, desi se duc la teatru, nu inteleg nimic de-acolo si din privirile care li se arunca.
    Pacat ca nu o sa vada post-ul tau pt ca folosesc netul 99% sa asculte manele.
    Pacat ca nu o sa se imbunatateasca situatia niciodata ci o sa ne afundam tot mai tare.
    Pacat ca nu mai exista respect pt nimic… Intr-o tara in care nu ne respectam parintii, bolnavii, nu respectam pe cei care vor sa munceasca cinstit sau pe cei care invata, nu respectam nici macar holul blocului pt ca vecinii mei, dupa ce isi citesc facturile, arunca plicurile pe jos, intr-o asemenea tara ai vrea sa fie respectata o sala de teatru?!
    Vise!
    Cosmarul continua :))

  6. Dar stii ca daca le zici aici n-are absolut nici un sens, nu?
    In general, sunt imuni la orice, dar reactioneaza cat de cat daca le spui acolo, fata in fata. Atfel, oricum ar fi, e degeaba… Cred ca si daca ar fi pus un banner mare cu "imbecilule, inchide-ti telefonul", ei tot ei raman.
    Imi petresc multe seri pe luna in salile de teatru, dar in ultima vreme nu mi s-au mai prea intamplat din astea. Sau poate am inceput eu sa ma obisnuiesc atat de tare ca reusesc sa-i ignor.
    Oricum, e pacat ca o piesa de teatru e distrusa tocmai de cei care au platit bilet ca s-o vada. Ca nu cred ca in cazul asta e implicata pasiunea sau iubirea sau respectul..

  7. Citesc de mult blogul tau dar nu am comentat. Acum, insa, prea ai spus ceea ce gandesc si eu de multa vreme. Si sunt de acord cu toate comentariile de dinainte!
    Sper sa ai parte de cat mai putine situatii de genul asta in viitor, iar daca totusi mai intalnesti o piti de-aia cioflaitoare de guma, cu cercei zornaitori, telefon mobil etc, zi-le si din partea mea!

  8. aoleu,pai m-ai descurajat total. voiam sa merg cu fiica mea week-end-ul asta la Teatrul Act. deci risc sa ma enervez…hmmm…

  9. Corina, mergi la teatru, n-o fi peste tot la fel de rau…
    Diana, promit s-o trag la raspundere in public, cu voce tare!
    Marius, corect. Trist si corect.
    Maria, atunci o s-o fac mai des, uneori se cere!
    Raluca, din pacate ne obisnuim noi cu mirlania si nu asta e solutia!

  10. In aceeasi idee cu scenele dure imaginate de tine, oare cum ar fi reactionat publicul daca unuia dintre actori i-ar fi sunat telefonul intr-un moment cheie al spectacolului , ar fi raspuns apoi putin iritat, s-ar fi intors cu spatele la audienta si ar fi vorbit in soapta dar suficient de tare cit sa se auda in sala – Scuza-ma, sunt pe scena acum, poti sa ma suni intr-o ora? – Hai, ne auzim, te-am pupat, papapa!, iar la sfirsit s-ar fi scuzat timid. Dupa care piesa ar continua ca si cum nimic nu s-ar fi intimplat.
    Toata scena fiind, evident, regizata din dorinta de a educa publicul sau macar de a-l sensibiliza. La sfirsit, actorul in cauza si-ar fi explicat gestul.
    Marea majoritate a celor prezenti s-ar fi simtit lezati de aceasta lectie, dar poate ca o mica parte din cei vizati ar fi invatat lectia acolo, la locul faptei.
    Stiu, asa ceva nu se face, nu la teatru oricum, iar genul asta de lectie risca sa stirneasca doar risete in sala, critici usturatoare dupa, iar mesajul/lectia risca sa se piarda in derizoriu.
    Poate ca pina la urma solutia e aceea de a le vorbi intr-un limbaj violent pe care ei sa-l poata pricepe, asa cum ai facut in acest post.
    Omul needucat/necivilizat trebuie sanctionat pe loc, imediat cum a gresit, doar asa invata. Pentru a duce gluma mai departe cel mai bun tratament pentru nesimtitii din sala este amenda + bataie. Pe scena.
    "Tara asta jegoasa" suna jignitor, poate ca "tara asta cu oameni jegosi" lasa putin loc de buna ziua si de nuante. Da, ne este rusine, dar lor nu le este rusine de rusinea noastra.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *