Recenzie completa de Citroen DS3 si de Durau

Doamne, ce greu e sa fii om mare… Uitasem asta in weekend, cind am condus o masinutza rosie ca la karturi, am mincat placinte si-am dormit pina tirziu (adica pina la 9) in fiecare dimineata. Pacat ca dupa asta m-am intors la viata mea, care nu e rea, doamne fereste, ba e chiar minunata, dar uneori asa-mi vine sa dau cu lumea de pamint, sa se faca tandari nemernicii care-au piure de pastirnac in loc de creier. Of, m-am enervat asa rau de dimineata c-am crezut ca imi plesneste o vena. Intre timp mi-a trecut, dar ma simt asa, scurtcircuitata cumva… Ma misc ca si cum as fi intr-un borcan cu serbet. Zaharisita, sufocata, in reluare. Hai sa va povestesc despre drumul acasa si despre masina, poate imi recuperez cumva starea de gratie de dimineata, cind am crezut ca e suficient sa-mi pun fusta rosie ca sa fie totul superb. Pe naiba, n-a fost.
Incep prin a va trimite la Durau. Traseul este fabulos, de la Bicaz intrati pe niste serpentine cu priveliste miraculoasa, vai, dealuri, coada lacului, cam ce vedeti in poza de deasupra (in care autoarea a luat-o raristea pe dealuri de bucurie si mai ales de vint).
Statiunea e mititica, dar va promit ca aveti ce face 4 zile acolo. Noi ne-am duce de revelion, da’ nu mai e nici un loc liber. Ia uite ce frumos se vede aici in spate Ceahlaul, cu virful Toaca…
Va recomand hotelul Cascada, unde cunoastem gazdele, locul e curat si calduros, camera costa 80 de lei (cu baie, tv si paturi groase), iar mincarea e proaspata si multa. Noi am dat gata cite-o ciorba radauteana, creier pane (ca in copilarie, numai ca de data asta ne-a si placut, ca  afost dulceag si bine patruns, iar combinatia interzisa cu cartof prajit ne-a bucurat si mai tare grupul, si asa destul de vesel), plus un pastrav fript, cu mamaliga tare si usturoi de-ti sare caciula pina la cer. 
Barbatilor le recomand macar o cinzeaca de Schinduc, palinca imbunatatita cu radacina afrodisiaca, bucuria doamnelor!
Bun, acum despre masina: bai, ne-a dat pe spate. Aseara dupa ce ne-am despartit de ea si-am asteptat o vreme sa ne treaca supararea, ne-am marturisit unul altuia ca a fost cea mai tare experienta de condus din vietisoarele noastre. Nush ce-a mai condus sotul, dar eu una m-am jucat si cu golfuri, cu renaulturi, ba chiar si cu o dubitza interbelica. Acest micutz citroen ds3 mi s-a lipit de talpa piciorului, de spate si de suflet mai ceva ca toate la un loc. Mai intii pentru ca e sprintena. La 180 km/ora, cind ii atingi acceleratia o zbugheste ca din pusca. Frina e ultra eficienta, la viteza mare nu tremura, vijie considerabil mai putin decit Kia si Golful, la viraje se aseaza foarte bine. 
Interiorul e foarte confortabil, asta multumita dotarilor chic sport, adica piele peste tot, incalzire in scaune pentru sofer si pasagerul din dreapta, boxe multe, sunet impecabil, loc suficient in spate. Noi am mers patru si al patrulea a fost un domn destul de prelung, care a avut loc numai bine in spatele soferului, adica al meu. Iata aici echipa de pasageri.

Da, cel mai mult mi-a placut pentru ca e sprintena. Consumul mediu extraurban a fost de 6,4 la suta, iar pe portiunea in care i-am dat forja (viteza medie 130 km/ h, maxima pe la 180) a luat 7.6. la suta. Decent, daca ma intrebati pe mine.

Atrage atentia peste tot, nu doar pentru ca e rosie, cit pentru ca arata foarte cool. Da, si eu zic ca e noul mini. Iata aici cum un fan ii face poze. 🙂

Un motan care simte valoarea. Si un sotz care simte valoarea motanului. Admiratie in lant.

Luminile de zi, un set special de lumini, sint excelente, se vad de departe. Oglinda heliomata e de mare ajutor, mai ales la drum lung. A sasea viteza e mana cereasca la drum intins, mai ales daca vrei sa mergi tare si sa consumi nu foarte mult. 
Bun, acum ce nu mi-a placut: unele portiuni din interior sint cam plasticoase, cam ca de jucarie, asa. Foarte misto chestia cu lumina la picioare (leduri puse sub bord), dar asta face sa ai vizibilitate la firele de sub volan, ceea ce nu mi-a placut. Torpedoul si parasolarele cu oglinda par si ele cam ieftine. De fapt, dupa ce m-am urcat azi in kia mea, m-am simtit ca atunci cind treci din casuta de papusi in casa adevarata. Totul pare mai inchegat in kia, diversele lucruri din bord par mai bine legate unele de altele. 
Daca iti asezi poseta in spate, ca sa n-o lasi pe scaunul din dreapta sa tenteze infractorii, e foarte complicat sa o scoti de-acolo while sitting at the wheel. Bine, asta e un detaliu foarte putin important. 
In concluzie, sint foarte multe lucruri care mi-au placut la micutza Citroen, cel mai important fiind cred felul in care te face sa te simti, sentimentul de zbor si de control pe care ti le sadeste in inimioara. Sigur ca nu mi-o permit, mai ales la nivelul acesta de dotare. But a girl can dream, right? 
Da, si sa mergeti la Durau, sa urcati pe Ceahlau si sa mincati pastrav fript. Si sa nu va enervati, ca vi se ard sigurantele si altele nu primiti.
Pin It

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *