Cititorii intreaba si reclama, printesa raspunde (video)

Oameni dragi mie de care nu pot sta departe mai mult de o zi, o sa ma iertati daca ieri n-am fost foarte prezenta in conversatie, sus la Capra in Transfagarasan nu prea e nici semnal vodafone, d-apai transfer de date… In momente de noroc maxim insa, am reusit sa moderez comentariile voastre. Ma sprijineam in placa precum baciul in băţ si apasam Get Mail pina vedeam comentariile voastre penetrind fara mila iconul meu de casuta postala. Si-apoi imi faceam vint pina la vale si ma gindeam rapid, dar intens, la ce mi-ati scris acolo. Cind am ajuns acasa, pe la 9 si ceva seara, am gasit si celelalte casute de email pline de lucruri de la voi, asa ca numai bine-am apucat sa ma simt putin fericita inainte sa cad lata. Nici sa-mi mai numar vinataile n-am mai avut putere. Am dormit ca o foca, fara vise, greu, mormaind din cind in cind a satisfactie ca am voie sa stau la orizontala. Dimineata m-am trezit cu parul maciuca de la atita sucit printre perne, m-am lipit de omul meu tot costumat si încrăvăţit gata sa plece la banca, i-am spus ca i love him nu pentru ca azi e stim-noi-ce-zi-da’-nu-ne-pasa, ci pentru ca e adevarat, i-am inminat niste bomboane rafaello si m-am insurubat inapoi in plapuma calda a-mine-mirositoare.

Si-acum va raspund si dupa aia va pun un film, bine?

Nu sint convinsa ca veganismul raw este ceea ce-mi trebuie, o sa ma sfatuiesc cu nutritionistul dupa ce ma duc la el sa ma masoare si sa ma cintareasca pe toate partile. Stiu sigur ca in ultima vreme am mai slabit putin, de unde si asa nu prea mai aveam decit piele si oase, ca daca sint trista nu-mi vine sa ma bucur nici de mincare. Pe de alta parte, nu prea cred ca-s cine stie ce intoxicata, pentru ca nu maninc grasimi mai deloc, carne foarte rar, gatesc fara zahar si uleiuri, maninc multe fructe si legume, iar la restaurant gust din lucruri, rareori depasesc sase drumuri cu furculita de la farfurie la gura-mi. Nu beau cafea, nu fumez, nu beau sucuri, nu maninc junk si nici dulciuri din comert, alcool ciugulesc destul de rar. Da, sigur ca inspir aer poluat, ca de asta nu stiu sa ma feresc. Dar ma simt bine cu mine, sistemul meu digestiv e fericit… Ma sfatuiesc cu omul in care am incredere si va tin la curent, promit.

Despre articolul anterior, cel in care declamam ca oamenii au dreptul sa stie tot adevarul… e un vis, un idealism de printesa care inca mai crede in ceva ce-a citit la gradi. Stiu ca viata ne bate pe toti la fund, ca uneori nu se poate, ca sint momente in care nu e in interesul nimanui sa rostesti lucruri care dor, sigur ca alb si negru sint exceptii, dar eu cred ca regula ar trebui sa fie asta: cind e vorba de lucruri importante, life-changing, care apar in vietile oamenilor apropiati, sau direct in vietile noastre, ar trebui sa stim adevarul intreg. Fara nuante, fara opinii, fara pronosticuri. Asa.

Despre saw palmetto asta, o gramada de lume mi-l recomanda. Nu stiu foarte multe despre el, o sa mai citesc, ideea e ca nu as risca sa-l iau daca beneficiile lui merg catre persoane cu androginism. Pentru ca eu sufar de exact opusul: hormonii mei masculini sint una cu pamintul, nedectabili in analize. I-am cautat pe toti cu lupa in borcanele de singe lasat prin laboratoare si n-am dat nici de urma de d-astia. Cum ar veni, sint foarte femeie. Ma rog, periculos de prea femeie, daca ma gindesc bine la privirile confuze ale medicilor. Dar hai sa nu mai vorbim despre asta, c-am decis ca nu-s bolnava. SOP nu am. Asa au decis cei sapte medici la care am fost, cu scor de 5 la 2.

Trec repejor (ah, ma simt ca la posta redactiei) la curiozitatile voastre in ceea ce priveste detaliile despre maruntaiele mele. Am doua lucruri sa va repet aici: cind vorbeam despre cum oamenii au dreptul sa stie tot adevarul, ma cam refeream la adevaruri care le pot schimba viata lor sau celor apropiati lor. Acuma deh, eu stiu ca voi v-ati obisnuit sa treceti pe la mine o data pe zi, uneori poate chiar de mai multe ori, ca de multe o4ri rideti si plingeti o data cu mine, si va multumesc pentru asta, va simt ca pe o a doua familie, recunosc. Dar nu cred ca dezechilibrul meu hormonal e in  masura sa va tina treji noptile sau sa va tulbure vietile amoroase…. Imi pare rau daca v-am facut curiosi, recunosc c-am fost egoista. Dar mi-a fost rau, foarte rau zilele trecute si-am avut nevoie sa ma ajut scriind. La voi au ajuns jumatati de lucruri, pentru ca nu pot scrie tot aici, sint lucruri intime care afecteaza oameni care nu-s asa exhibitionisti ca mine, asa ca am preferat sa iau doar o jumatate de pastila, sa spun lucrurile pe bucati, sa tin pentru mine detalii, sa ma joc cu metafore. Imi pare rau daca v-am lasat cu urechea ciulita aiurea. Poate dupa ce o sa treaca o vreme, o sa pot publica intregul fapt. L-am scris deja, cu detalii si nume, cifre de analize, diagnostice probabil si scanuri dupa ecografii. Dar inca nu e gata sa iasa in lume.

Si oricum, adevarul intreg este asta: sint perfect sanatoasa. 🙂

Bun, acum va invit la film si va mai invit sa nu rideti de mine. Sigur ca pirtia e scurta, e o pirtie de scoala de snowboard. Peisajul e insa feeric, va invit sa vizitati locul, drumul e dezapezit exact pina acolo, la Cabana Capra. Nu va luati popcorn, nu dati cep la cola si mai ales nu clipiti, ca s-ar putea sa ratati fabuloasa coborire. Nu, n-am tras mai multe duble si n-am scos cazaturile la montaj. E una dintre mai multele coboriri direct in jos fara emotii, cu limba scoasa de extaz.

Sint departe de a ma da bine, dar ma dau. Nu mi-e frica, nu ma doare cind cad, nu ma supar ca ma invinetesc, nu obosesc daca tre sa urc de 20 de ori pirtia cu placa in picioare, deci nah, cred ca-s pe calea cea buna. Asta apropo de sport, ca era cit p-aci sa ratez momentul. Eu as face mai mult, dar iarna e greu… La sala urasc sa merg, ca imediat mi se umfla muschii si la cit sint de marunta, arat dubios sa merg asa de parca tocmai mi s-a extras ponelul dintre genunchi. Bicicleta stationara ma adoarme. Pilatesul ma plictiseste. Sa inot nu stiu si nici nu ma vad invatind prea curind, plus ca mi-e cam sila de piscine… Voi la ce sporturi mergeti? Da’ sa fie misto, sa nu adorm cu capul pe mingea de antrenament… Ma pot duce de 2-3 ori pe saptamina, seara sau dimineata. Haideti, scoteti-ma din casa, bagati-ma intr-o sala care sa miroasa a calorii arse si-a serotonina femeiasca!

Pin It

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *