Dumnezeule, esti?

Voi credeti in Dumnezeu? Si daca da, cum va ajuta asta? Iar daca nu, nu va e teama ca pierdeti ceva important? Ca ratati esenta vietii?

Eu cred in ceva. Nu stiu daca e bine sa-i spun dumnezeu sau univers sau soarta sau noroc. Cred ca e ceva acolo care poate schimba lucruri. Nu sint religioasa. Nu merg la biserica, nu ma spovedesc, nu dau acatiste, nu citesc rugaciuni in metrou, desi era o vreme cind stiam toate cintecele catolice si mergeam la slujba in fiecare duminica (aveam 17 ani). Uneori imi spun Tatal nostru, in momente complet aiurea, inainte de vreo operatie sau cind am mintea goala de orice altceva. E singurul text pe care il stiu pe de rost si cumva ma linisteste cind nimic altceva nu merge. Rareori sint atenta la cuvinte. E ca o poezie, ca o mantra pe care o repet ca papagalul si apoi astept sa mi se rezolve probleme. Sau pur si simplu sa mi se umple niste timp.

Cred in dumnezeu si cind am rafuileli cu lumea. Cind ma simt nedreptatita, lovita, cind mi se iau lucruri. Atunci imi zic in gind” De ce iar eu, Doamne, de ce mie etc etc” si ma vaiet asa si asta ma alina cumva.

Cred in dumnezeu cind oameni care cred in el au nevoie de ajutor. Si atunci ii zic „Sefule, pai uite, omul asta a crezut in tine toata viata, te rog eu, fa-i un serviciu, ajuta-l, scoate-l din belea, macar de data asta…”

Si cind mi-e foarte bine, ridic un ochi in sus si zic „multumesc, dumnezeule, sau universule, esti dragut, stiam ca poti, multumesc, ma revansez cu niste bine dat inapoi in lume, promit”.

Nu aruncati cu cruci in directia mea. Nu-s o nemernica. Incerc sa traiesc corect, chiar daca nu pun bani in cutia milei prea des. Donez bani catre copii bolnavi, dau bani pe strada batrinilor, imi ajut intotdeauna prietenii si familia, nu sint rea, nu port pica, nu mint, sint impaciuitoare, nu-s invidioasa, nu-s razbunatoare, e drept ca nu port lantisor cu cruce, nu ma las in genunchi la biserica prea des si nu-mi plac preotii, dar nu cred ca merit sa fiu pusa la coltul universului pentru atita lucru. Sau merit?

Uneori ma gindesc ca in momente ca astea de acum, ca cele de ieri, de saptamina trecuta, de acum o luna, in atitea seri din ultima vreme, poate de asta am nevoie. Sa cred intr-un dumnezeu. Cind nimic altceva nu merge, cind  medicii si tehnica si cind propria putere ma lasa, cind nu mai stiu de unde sa-mi mai trag un fir de speranta, ar trebui sa ma asez in genunchi si sa ma rog. Sa-mi lipesc fruntea de parchet si sa pling de rusine c-am gresit ne crezind. Sa ma umilesc acolo unde nu ma vede nimeni si sa-mi cer iertare, sa trec cu cuvinte prin toate lucrurile pe care le-am facut aiurea si sa implor. Sa implor cu lacrimi, cu vaiete, cu miinile strinse una in alta si cu saliva pe barbie. Sa cer ajutor de unde ani la rind am crezut ca e doar cer.

Voi credeti in dumnezeu? Credeti tot timpul? De-adevaratelea? Cind nu va vede nimeni, de-acolo va cereti rezolvarile? Si ele vin, macar uneori?

PS: Piesa asta e pentru mine soundtrackul din rai. Daca exista vreun rai. O ascultam cu taica-miu cind nu puteam sa adorm seara. Acum am ramas cu piesa. Taica-miu nu mai e sa dea play la casetofon. Ca multe alte lucruri bune din viata mea pe care le-am pierdut cind tocmai incercam sa le apuc mai bine ca sa nu le scap.

John Williams – ”Cavatina” (Deer Hunter)

Asculta mai multe audio diverse

Pin It

74 Comments

  • orestia spune:

    Tatal nostru este o rugaciune f puternica.eu cred in Dumnezeu,tot timpul fara sa ma indoiesc de existenta lui.stiu ca este acolo si pt mine si cateodata imi arata asta.sa-ti fie bine omuletule mic cu suflet urias.

  • Americanca spune:

    Eu cred si am crezut de cand imi amintesc eu de mine. Ii datorez asta bunicii mele, care m-a crescut pana la 5 ani. Ea m-a dus prima data la biserica, ea m-a invatat primele rugaciuni, ea a pus bazele acestei relatii. In timp am cam renuntat la biserica, pentru ca mi-am dat seama ca pot avea o relatie cu Dumnezeu si fara sa merg la biserica. Acum insa imi lipseste…. desi nu-mi plac multe lucruri la biserica ortodoxa ca institutie si ca obiceiuri, imi lipseste mersul la biserica. E ceva care ma linisteste si nu pot explica. Cred ca mai frumos ar fi sa pot merge la o manastire, undeva in munti, sa fiu doar eu singura si sa pot vorbi cu Dumnezeu in liniste.

    Prin urmare, eu zic ca se invata si ca si cititul, inotul, mersul pe bicicleta, parca e mai simplu cand le inveti de mic copil. Desi sunt multi care il descopera pe Dumnezeu abia tarziu, la batranete.

    Nu cred ca trebuie sa te condamne cineva. Nu inteleg pe cei care se dau buni crestini, dar ii ating cu rautati pe cei care nu cred.

    Iti recomand cartile lui Neale Donald Walsch – Conversatii cu Dumnezeu. Sunt un dialog foarte placut, foarte simplu si mie una mi-au oferit o alta perspectiva.

  • cris spune:

    Eu cred in Dumnezeu de cand am devenit o persoana constienta(cand eram copil nu mai tin minte), tot timpul am simtit prezenta Lui fara ca asta sa ma faca o persoana bisericoasa.De fapt nu cred ca Dumnezeu-ul din noi nu trebuie neaparat legat de biserica sau o religie anume, ci cred ca trebuie sa fie esenta umanitatii noastre.

  • elena spune:

    Eu cred in Dumnezeu; l-am "cunoscut" in ortodoxie; si eu am o boala pentru care nici un tratament nu a functionat, de altfel, recomandarile disponibile functioneaza la vreo 60% din cazuri; e o carticica scurtuta, interesanta, pe net: http://www.scribd.com/doc/25068831/Antonie-de-Suroj-Taina-Vindecarii (e vreo 10 lei daca vrei sa ti-o cumperi); poate te inspira…

    Cu drag,
    Elena (am ajuns la tine de pe blogul Ellei-imperfectwoman)

  • elena spune:

    nici tata nu mai e…

  • cookie spune:

    eu din pacate nu simt, as vrea sa zic ca cred in ceva, dar nu simt cu sufletul. si mor de ciuda, ca-s sigura ca viata e mult mai usoara atunci cand esti credincios:p

  • Nicoleta Țintea spune:

    Dacă vrei să găsești un loc în care să ceri vindecare și alinare poți să mergi la Mănăstirea Radu Vodă, la moaștele Sfântului Nectarie. Sfântul este vindecător. Nu-ți spun mai mult.

  • Zâna Bună Rău spune:

    Eu nu cred și de câțiva ani nu mai am nicio reținere în a o declara deschis.

  • Danube Daughter spune:

    Nici tatal meu nu mai e. Dar e bine ca au ramas fetele care sa ii aminteasca cu drag!!

    Si eu cred…in ceva.
    Nu vreau sa ii pun nume,eticheta si categorisire.
    Important este ca eu CRED.
    O noapte frumoasa!

  • Merat spune:

    Cred in Dumnezeu! Si nu judec pe cei care nu cred, fiecare e liber sa creada sau nu in ce vrea (si nu o zic cu vreo urma de ironie, rautate sau superioritate, chiar cred asta!), dar nu-mi plac cei care arunca cu pietre in credinta doar ca sa arate cat de destepti si independenti sunt ei (clar nu e cazul tau aici!)
    Am si eu parti care nu-mi plac, nu-mi plac toate ritualuriele ortodoxiei si nu-mi plac multi preoti. Ba chiar am contemplat sa-mi schimb religia, m-am gandit la catolici, la protestanti. Am decis ca totusi sunt ortodoxa. Si pretoul de la Biserica mea e cel mai minunat om. Si cand spun asta, sa se ia in calcul ca nu stau in genunchi in Biserica si nu-mi acopar capul. Este un om minunat, cu har, cu bunatate si intelepciune incredibile. Deci nu sunt toti preotii bad, crede-ma 🙂
    Nu sunt ortodoxa in sensul clasic, dar cred cu tarie in Dumnezeu, ii multumesc mereu cand mi se intampla chestii bune si il rog mereu sa ma scoata din impas. Cateodata il intreb "de ce" si apoi imi pare rau si imi cer iertare.
    Cand eram la Dijon si treceam prin niste momente foarte grele, mergeam la Biserica catolica si ma rugam sa ma ajute sa fiu mai puternica. Ma ajuta incredibil de mult.
    Cred in Dumnezeu si o sa cred mereu!
    Si totusi, cred e la fel de okay sa crezi in orice te face un om mai bun. So nu as arunca niciodata cu o cruce in tine 🙂

  • Mariana Cristu spune:

    Prin prisma unei copilarii nefericite, pot spune ca nu am crezut in Dumnezeu pana in momentul cand mi-am vazut prima data primul copil dupa nastere. Atunci am avut cea mai puternica revelatie si mi-am dat seama ca fara El nu se poate. Nu sunt o habotnica, si asemeni tie nu merg prea des la biserica, nu stiu daca este gresit sau nu, nu-mi pun problema asa, dar stiu ca exista in noi acel Ceva, ca un fel de pilot automat care preia totul atunci cand noi suntem obositi, resemnati, loviti de oameni sau de boala. Toate astea aduc in noi cumva mai multa intelepciune, speranta si lista poate continua dupa caracterul si nevoile fiecaruia…

  • poofix spune:

    Eu am fost botezata ortodoxa, dar in copilarie bunica mea m-a dus mereu la biserica catolica.Ea il iubea atat de mult pe Dumnezeu, iar asta a fost o inspiratie pentru mine.Credinta a facut-o pe ea sa fie cel mai bun om pe care l-am cunoscut,sa fie blanda si inteleapta, iar in ciuda unui fizic fragil era mai puternica decat toata familia.Fara sa imi vorbeasca de Dumnezeu,doar prin faptele ei, m-a facut sa cred ca exista Cineva care imi poate da echilibru, care imi poate da putere sa ma ajut singura.Astazi sunt in stadiul de credincioasa,nu bisericoasa.

  • Anonymous spune:

    eu zic ca prin tot ceea ce a ai scris dovedesti credinta ta… doar ca nu o simti inca deplin in inima. e mai mult in cap.
    ca sa-ti vezi inima in adinc, ar trebui sa mergi o data, sa asculti Sf, Liturghie, dar la o biserica unde se oficiaza de-adevaratelea: Stavropoleos,Radu Voda, Schitul Darvari…
    Intra in biserica intr-o duminica sau intro zi de mare praznic, stai intr-un colt si cu ochii inchisi asculta tot ce se cinta si se citeste. Asculta cu inima fiecare cuvint. Si-asa o sa intelegi daca üniversul, destinul sau ce mai zici tu ca e in tine, poarta cu adevarat numele lui Dumnezeu. Si-atunci vei sti ca asta e singura cale spre TOATA vindecarea. Nu numai a bolii tale trecatoare de acum. cu drag. corina

  • Andrada spune:

    Bai… eu nu cred. Sunt inca in zona aia care se autodenumeste ,,agnostica" – adica ceva de genul a ce descrii tu. Ateii sustin ca de fapt agnosticii sunt atei care inca nu recunosc sau nu-si dau seama ca sunt atei. in fine. Mie mi se pare la fel de absolut sa declari ca stii ca nu exista la fel cum e sa declari ca stii ca exista.
    Asadar nu, nu cred. Nu intr-un Dumnezeu, nu in niste rugaciuni anume.
    Stiu ca multi oameni sunt in zona asta cu ,,am un dumnezeu al meu, vorbesc cu el acasa, nu trebuie sa ma duc la biserica". Imi pare rau, insa din credinta asta nu prea poti sa iei asa doar ce ai tu chef. Sau poti, sigur, dar nu se mai numeste credinta.
    Cum ai putea crede in niste iconuri ale unei religii (oricare ar fi ea) daca ii negi institutia, daca te bagi sa interpretezi Biblia, daca nu crezi in nimic altceva, de fapt, decat in ce ai tu chef? Asta ma depaseste.
    ,,Simt ca e acolo". Ce? Dumnezeu? Care dintre ei? Ca prin lumea asta larga se vehiculeaza ca ar fi cam multi.
    Sau mai aud chestia cu e o zeitate comuna, care de fapt e si Dumnezeu, si Budha, si Allah si toti copiii la un loc, doar ca nu s-a prins inca nimeni altcineva din lumea asta. Mai, mai, dar asta nu e oare un fel de a spune ca tu esti mai destept decat toata omenirea la un loc? (asta apropo de ce zicea Merat cu cei care ,,vor sa demonstreze ca sunt destepti" – sau ceva asemanator).
    Oamenii au avut intotdeauna nevoie sa creada in ceva. Sigur, asta in sine e un lucu care poate ajuta (daca n-o dam in extrem, cu ars vrajitoare pe rug si lasat copiii sa moara, ca boala e de la Dumnezeu). Dar de aici si pana la a zice ca crezi intr-un Dumnezeu care e intr-un fel si in alt fel, etc.
    Si eu sa stii ca admir oamenii credinciosi. Dar pe aia veritabili. Pe cei care stiu ca exista Dumnezeu, si isi respecta credinta si religia, si se comporta ca atare. Forta asta surda de a crede pana la absurd in ceva e de admirat, si e foarte bine ca-si apara credinta. In schimb ciorbita asta cu ok, sunt oarecum credincioasa, cred in Dumnezeu, dar ma enerveaza chestiile astea ortodoxe, si ce e prostia asta cu postul (poate e bun pentru slabit nah, dar n-o sa tin miercurea si vinerea), si ma marit, dar fac nunta in aer liber, a la protestant.
    Eu nu cred in ceva anume. Nu pot sa cred in ceva anume. Evident ca nu pot emite pretentii cum ca as sti exact care e sensul nostru pe pamant si evident ca nu pot decat sa sper ca nu se termina aici, asa. Ca totusi am un spirit care va supravietuii mortii corpului (ateii sustin ca suntem o faptura pur biologica si dupa ce cade cortina…cam aia e).
    Recunosc acest merit al crestinismului, acela de a oferi speranta unei omenri a carei tragedie suprema era moarta (grecii antici, de exemplu…cam asa erau. si nu numai).
    Inca o chestie – si eu o sa fac nunta religioasa (in aer liber, a la protestant, desi ortodoxa). De ce? De dragul traditiei, al identitatii mele, si de dragul parintilor (care se invart in aceeasi ciorbita cu nu stiu, as crede dar n-as crede, totusi… nah). Voi pastra in continuare cutumele astea, legate de botez si de inmormantari. Dar repet – le fac de dragul cutumei.
    Si acum in final o sa zic o chestie pe care am auzit-o de la un preot cu creier. Stiti care e cel mai mare pacat al omenirii? Suspans… pai e ala ca oamenii au cam uitat de sufletul lor. Pana una alta cam despre asta e vorba, asa cum vad eu lucrurile. Mai departe de institutii, religii si zei pe care-i denumim intr-un fel sau altul, cred ca ar trebui sa avem mai intai un suflet frumos.

  • Quiz spune:

    Hmm.. cam dura intrebare.. cel putin pentru mine, cel care odata ce incep fraza "sunt Musluman" deja se vede deasupra interlocutorului meu un "eu" cu turban in cap si un rucsac cu ceva trotil in el.. gata sa scoata cuiul sau cum s-o mai declansa chestia aia (cam asa gandesc 90% din persoanle carora le-am spus chestia asta).. Dar le-a trecut repede…:)
    ca sa revenim la subiectul tau.. raspunsul este DA! EXISTA!..
    eu Il gasesc in fiecare vineri cand merg la Moschee la rugaciune (in fiecare Vineri.. cel putin incerc sa fie fiecare) .. dar si pe strada, si in ganduri.. si in cea ce mi se intampla.. ideea e ca eu nu Ii cer sa mi se intample ceva anume ("cand nu ma vede nimeni..")ci Ii cer ca atunci cand mi se intampla ceva sa am puterea sa Il recunosc.. sa nu trec pe langa El, si sa iau ce e bun din ce El ne ofera..
    Pentru unii suna patetic (gen resemnare ciobanasului.. etc) dar stiu ca eu TREBUIE sa fac astea..
    "Jihadul" (ce cuvant greu in zilele noastre) este lupta cu tine insuti… sa iti gasescti pacea interioara.. odata gasita.. invatam sa recunoastem cea ce El ne da.. Ce inteleg altii din acest cuvant.. sa lasam la o parte subiectul ca nu face… Eu nu pot sa ma gandesc cu MILA la ei.. si mai ales la cei pe care ei ii influenteaza.
    Cam atat..

  • Andrada spune:

    Cel mai bine vizavi de ce parere am eu despre religie se intelege din Religulous http://www.youtube.com/watch?v=eZpREDn4NFA
    Iar cu asta s-ar putea s-o supar (iar? :D) pe Merat :D.

    Am lasat si un comment foaaaaaarte lung inainte, e posibil sa ramana blocat pe undeva.

  • Andrada spune:

    Ahm, si uite un tip care sigur, sigur e acum la cazan (a murit, saracu') http://www.youtube.com/watch?v=MeSSwKffj9o

  • Ionouka spune:

    Pfuuu, ce puzzle de idei si opinii… Foarte frumos, o dezbatere interesanta.
    Da, si eu cred ca viata e mai usoara pentru cei care cred. Cei care nu cred sint foarte curajosi asa…
    Americanca, am auzit de cartea asta, o sa o caut chiar azi, multumesc ca mi-ai adus aminte de ea!
    Elena, uite chiar acum ma uit pe linkul de la tine!
    Corina, multumesc pentru idee. Dar chiar e necesar sa poarte un nume? Nu e de ajuns ca exista, ca eu stiu ca exista, si ca ma ajuta ca stiu?
    Cetin, hahaaa, turban si rucsac cu cui, of, da, n-o fi usor sa fii musulman intr-o tara de fanatici religiosi care numa zic ca cred, nu si fac cum ar trebui sa faca… Foarte frumos mi-ai explicat, multumesc! O sa retin partea cu puterea de a-L recunoaste, e foarte interesant ce spui.
    Andrada, am vazut Religulous, e foarte funny, dar in acelasi timp r cinic si malitios, adica nah, si-a ales si omu niste subiecti… mai sa-ti fie rusine sa recunosti ca si tu crezi in acelasi zeu… if that's the case:D Frumoasa asta cu sufletul, foarte adevarat, genul de chestie pe care o simti, chiar daca nu o stii.

  • Andrada spune:

    Da, e cinic si malitios. Dar mie mi se pare ca e asa pentru ca religia (in general, oarecare) sfideaza … hai s-o spun direct, na, cu riscui de a-mi lua oua in fata – inteligenta. Cu toate astea, sunt o gramada de oameni inteligenti care cred intr-un anume Dumnezeu, care a facut lumea intr-un anume fel, care ne aude tuturor gandurile, care raspunde sau nu unor rugaciuni.
    Nu pot intra intr-o dezbatere (una in care se schimba opinii cu viteza luminii, ma refer la un debate obisnuit) cu asa ceva fara sa ajungi sa fii cinic. Iar cand vine vorba de comedians… nah. Se ajunge la d-astea.
    Recunosc ca mi-e foarte greu, atunci cand intru deschisa intr-o discutie cu cineva credincios, sa nu ajung la niste concluzii cat se poate de cinice. N-o fac intentionat si in niciun caz ca sa demonstrez ca-s desteapta si independenta. O fac pentru ca am un anumit tip de umor si o logica care tipa uneori. N-o fac spontan, nu ma iau de oameni pe strada pentru ca banuiesc ca-s credinciosi. Dar cand se ajunge la o discutie, adica eu fata in fata cu persoana A care imi spune lucruri care frizeaza absurdul si bunul simt, ma apuca si mai zic cate-o mistocareala. Se ajunge, invariabil, la ,,da ma, bine ca sunteti voi destepti si inteligenti, nu inteleg de ce va luati de credinciosi, au dreptul sa creada in ce vor". CO-RECT! Dar nu era asta o discutie? O dezbatere in care am intrat amandoi de buna voie si nesiliti de nimeni si in care avem dreptul la argumente? Acum ce faci, te superi, iti iei jucariile si pleci pentru ca – he-llo, s-ar putea sa am niste argumente destul de solide? 🙂

  • Andrada spune:

    Si uite o varianta non-cinica a ceea ce spun. Exista oameni intelepti care reusesc sa ramana umili atunci cand o spun (mie nu prea imi iese, recunosc):

    “Cu siguranta, toate ar arata altfel daca as fi un om religios, daca as putea crede ca dincolo de aceasta viata mai exista ceva. Fie si iadul. Nu sunt nici pe departe din specia liber-cugetatorilor. Din punctul meu de vedere, ateismul este o trufie cam imbecila. Cum sa-ti imaginezi ca toate misterele din banalitatile care ne inconjoara, dintr-o dimineata cu cer indecis sau din pietrele innegrite, vara, de lumina, se explica doar prin chimie, fizica si mecanica? De cate ori ma uit la Animal Planet si constat cate taine ascund cele mai elementare forme de viata, sunt uluit. Mintea mea nu reuseste sa priceapa cum au aparut toate acestea. Nu pot merge mai departe. Si ma blochez aici. Dumnezeu exista pentru cei care au nevoie de el, s-a zis. Nu-i adevarat. Eu am nevoie si nu l-am gasit. E si aceasta o cauza a faptului ca, sub masca mea de om sobru si rational, sunt mai vulnerabil decat isi inchipuie altii. Si sunt pregatit, mai bine decat as fi vrut, sa vorbesc despre esecuri.”

    Va las sa ghiciti autorul.

  • Andrada spune:

    Ummm, si stai, stai ca mai am ceva de zis (frate, m-am pornit, imi pare rau, iertati-ma, o sa fac niste matanii mai incolo).
    Pe ce pozitie se situeaza cei care se declara credinciosi, dar arata cu degetul la cei care stau in genunchi la biserica, care tin toate canoanele, care se comporta, ca sa zic asa, ca un drept credincios? Nu, aia sunt cam ciudati, si daca e s-o zicem pe aia dreapta, sunt habotnici. Invechiti. Aia nu-s tot ai vostri, ca sa zic asa? De fapt, aia nu sunt varianta ideala a unui credincios? Nu vorbesc de oamenii rai care fac lucruri si le pun pe seama credintei. Vorbesc de cei smeriti. Vorbesc de oamenii care tin la virginitatea lor pana la casatorie, vorbesc de niste oameni…
    Fiecare are sistemul lui de valori si fiecaruia i se par ciudate anumite lucruri. Iar cand incepe o discutie, invariabil se ajunge la o confruntare. Nu e, oare, tot o judecata, atunci cand spui ca un preot e mai bun decat altul pentru ca nu te obliga sa stai in genunchi? De unde stii asta? De unde stii ca preotul ala nu e de fapt un preot fals? Doar pentru ca e mai ingaduitor? Pentru ca e ,,mai de treaba"? Pentru ca e modern? Un preot adevarat, poate, ar trebui sa se comporte asa cum …e dat! Conform religiei si spiritului in care a fost instruit. Stii asta pentru ca bunul simt ti-o dicteaza. Bunul simt iti spune ca nu e obligatoriu sa stai in genunchi, ca nu e obligatoriu sa faci matanii. Dar unde e bunul simt atunci cand stai si te gandesti in ce crezi si de ce?
    Well.

  • Robo-religulous spune:

    Andrada: jur ca am cautat textul de mai sus pe google de-abia dupa ce m-am gandit la Octavian Paler :))

    catre toata lumea: bai oameni buni, m-au impresionat comentariile voastre pt ca se vede ca e foarte multa sinceritate in ele si deci sunteti voi acolo; destul de rar vad asta in real life si cu atat mai putin pe internet in legatura cu asa multi oameni.

    bine, asta inseamna si ca e meritul Ioanei ca scrie in asa fel incat face lumea sa se deschida :))

    cat despre mine, pana acum cativa ani, mi se aplica urmatorul citat "nu sunt ateu, dar nici in dumnezeu nu cred"; adica agnostic, dupa cum zice Andrada.

    in momentul de fata sunt ateu.

  • cris spune:

    Pt. ca am incurcat numele, am sters comentariul de mai sus.
    @Andrada, toti avem dreptul sa avem pareri diferite, iar mie personal, imi plac dezbaterile, dar nu cred ca avem dreptul sa spunem cuiva ca ce simte "este de cacat".

  • Quiz spune:

    rectificare.. am scris:
    "Eu nu pot sa ma gandesc cu MILA la ei.. "
    trebuia scris:
    – Eu nu pot sa ma gandesc DECAT cu MILA la ei..
    multumesc!

  • Merat spune:

    @Printesa uite ce misto… ce de pareri 🙂 Ai de unde sa extragi ceva frumos pt dilema ta 🙂

    @Andrada Don'soara si viitoare Doamna, dar de ce crezi tu ca eu sunt asa suparacioasa? 🙂 Nu ma deranjezi absolut deloc :)) Iti respect parerea, o spui frumos fara jigniri si imi par o persoana foarte dulce. Ti-am raspuns la comentariu si pe blog-ul meu si iti spun foarte sincer: comentariul tau luuuung nu a ajuns la mine! Alta data sa day un copy paste inainte de publicare ca sa fii sigura ca nu-l pierzi. Te rog nu mai zice ca ma superi ca nu e cazul 🙂 I like you! :))

  • Un_strain spune:

    Trebuie sa credem in ceva. Uneori se numeste Dumnezeu, alteori are alte nume.
    Important este sa credem!

  • Merat spune:

    Si inca ceva as mai vrea si eu sa adaug 😕 Mie nu-mi pare neaparat ca e mai usoara viata pt cei care cred si ca sunt curajosi cei care nu cred. Exista doua categorii de persoana care nu cred: cei care nu cred pt ca nu cred. Simplu. Deci pentru ei nu e nevoie de curaj sa nu creada. Si cei care nu cred pt ca nu sunt convinsi si pt ei e posibil sa existe niste dileme si o nevoie de curaj. Dar cei care cred nu au in mod necesar viata mai simpla… Adica eu nu ma vad cu o viata simpla deloc :)) Mai ales ca atunci cand gresesc stiu ca ma asteapta si pedeapsa dupa colt :)) Consider ca ma ajuta sa cred, dar nu acesta e motivul pt care cred. Si consider ca ma ajuta sa cred, dar nu ma poarta pe pufi.
    E o parere. Nu e anti-nimeni 😀
    Tot respectul pt toti cei de-aici ca uite ce frumos s-a dezbatut. Ma asteptam la anonimi rautaciosi :)) Ioana, cand iti deschizi forum? :))

  • OanaP spune:

    Eu sunt atee pozitiva (CRED ca nu exista d-zeu) si nici un om din lumea asta nu m-ar convinge de existenta vreunui zeu (decat zeul insusi lol). Stiu c-or sa-mi sara multi la beregata, dar sunt obisnuita deja cu cei din jurul meu. Frustrata ca sunt atee? Putin, asa… avand in vedere ca traiesc intr-o tara in care romanii sunt credinciosi fanatici … no offence!
    Sunt multe de zis dar nu vreau sa intru in polemici..oricum, ai grija la subiect, e mai delicat decat ala cu "sindromul QWĂP"
    Ah, am uitat sa scriu…nu cred nici in Mos Craciun sau Zana Maseluta :)) Singura mea credinta exista in oamenii de langa mine, parintii si sotul meu.

  • Irina spune:

    Exact asta fac si eu, ma rog la Dumnezeu de cele mai multe ori cand mi-e greu; atunci cand mi se intampla ceva dificil si sufar, IL intreb "de ce eu, de ce mie?", iar in tot restul timpului II multumesc pentru tot ceea ce imi ofera, pentru toate fericirea de care am parte! Superb articolul, Ioana! Te admir!

  • cris spune:

    Cred ca citatul dat de Andrada ar trebui sa ne invete cum sa dezbatem constructiv cand e vorba de intimitatea sufleteasca a fiecaruia: sa ne spunem gandurile, sentimentele, intrebarile noastre, fara a emite judecati de valoare despre gandurile, sentimentele, intrebarile celorlalti.

  • Andrada spune:

    Unde am scris eu ,,de cacat" (sau ceva similar) in comentariile (multe) de mai sus? 🙂
    Ok, Carlin s-ar putea sa fi zis ceva similar, dar e…Carlin, asa a fost el 😛

  • Andrada spune:

    @robosot pana sa citesc cartea din care e citatul aveam o oarecare rezerva vizavi de Paler din cauza felului in care a fost ,,raspandit" – vezi ppt-urile cu muzica induiesatoare sau emailurile in lant… Imi parea acest Coelho autohton, un pic prea pop-art ca sa fie luat in serios :D.Ehm, asa sunt eu, Gica Contra.
    Da' cartea respectiva mi-a schimbat parerea. De fapt nu e o carte scrisa de el, ci e un fel de interviu extrem de lung.

  • Andrada spune:

    @Merat – SUNT o persoana dulce. De zahar! Parol.

  • Laliq spune:

    Exact despre Neale Donald Walsch – Conversations with God vroiam sa-ti scriu si eu, dar vad ca ti-a mai scris cineva inainte 🙂 Eu am comandat-o de la o editura, daca nu o ai pot sa ti-o dau pdf, dar eu nu am putut sa o citesc pe monitor. Pe mine m-a ajutat foarte mult, de fapt ma ajuta in continuare. O sa-ti detaliez mai multe pe hirtie, ca spatiul asta virtual ma inhiba cumva. Te pup!

  • Andrada spune:

    imi mai vin idei pe masura ce citesc comentarii. Ziceai de subiectii din Religulous – da, e adevarat, mare parte din ei sunt ridicoli (dar nu toti, nu tot filmul e ca trailerul). Omul vorbeste cu niste oameni de stiinta de la Vatican (aparent exista), cu niste tot felul de oameni experti in diverse, pe langa ciudatii de tot felul. Cu tipa olandeza de religie musulmana (care nu e o ciudata) si tot asa. Intrebarea mea e urmatoarea – urmarind documentarul, ce alte raspunsuri ar da credinciosii mai de doamne-ajuta (decat cei din film) la aceleasi interbari?
    Concluzia filmului, mai departe de a fi cinic, acid, ironic, sadic la adresa drept credinciosilor, este ca in ziua de azi religia e mai mult o arma decat o metoda de alinare, ca in numele unor povesti pe care daca le spui unui om care n-are contact cu cultura religioasa pana pe la sa zicem 15 ani rade de se tavaleste pe jos (si nu-ti zice ca a simtit el mereu de fapt ca il cunoaste pe dumnezeu, doar ca n-a stiut cum sa-i zica) se duc mai multe razboaie decat campanii de intr-ajutorare, ca istoria de trista amintire a crestinismului (cruciadele si inchizitia) pare a fi stearsa cu buretele si ca din pacate lumea are mai multe sanse de supravietuire si de izbavire daca religia o lasa mai moale, decat daca devenim cu totii mai evlaviosi. Culmea.
    Iar eu sunt de acord cu aceasta teorie. Cred ca-ti poti educa copilul sa fie bun si-i poti insufla valori si fara sa-l inveti inger ingerasul meu sau in ce ordine sa pupe icoanele in biserica. Nu cred ca fara religie suntem bestii sau mai rai.
    Si cred ca dumnezeu e doar un nume pe care-l gasim unui prieten imaginar atunci cand ne simtim singuri. Prietenii imaginari pot ajuta adesea. Probabil ca regleaza cumva psihicul. Asta, insa, nu-i face reali.

  • Andrada spune:

    *intrajutorare . Iaca ca nu-s chiar asa desteapta.

  • Cristina Vinila spune:

    Toti credem in Dumnezeu, caci El este in fiecare dintre noi. In functie de religie, credinta, educatie si cultura ii spunem: Dumnezeu, Allah, Lumina, suflet. 🙂

    Namaste (e un frumos salut care se traduce: Divinitatea din mine saluta Divinitatea din tine)

  • Merat spune:

    Andrada, am tot auzit despte cruciade si inchizite folosite ca argumente. Nu tin sa te contrazic sau ceva, asta ca sa nu mai crezi ca ma supar pe tine :)) si sper sa nu te superi nici tu ca ma trezi eu sa spun ceva 😀 Dar… nu Dumnezeu e responsabil pt ce s-a intaplat cu cruciadele si inchizitia, ci rautatea oamenilor. Da, religia genereaza si conflicte foarte urate, dar sunt de vina oamenii, nu religia in sine. Si la fel si dragostea, orgoliile, setea de avere si altele pot genera conflicte la fel de nasoale. Nu stiu daca are sens ce zic… 🙂
    Si sunt total de acord ca un copil poate fi crescut frumos si fara religie. Daca parintii sunt atei, nu vad problema in a creste copilul la fel. Il invata ce e bun si ce e rau si gata 🙂
    Dar personal, cred ca al meu copil (cand o fi:)) ar pierde chestii frumoase daca nu ar stii de Craciun si Paste si Biserica si ca exista acolo sus sau in suflet sau fiecare cum vrea sa creada… Cineva si ca nu suntem singuri si de capul nostru 🙂
    Repet, asta e parerea mea. Nu am nicio problema cu cei care aleg altfel.

  • Andrada spune:

    Merat, Craciunul asa cum e el azi nu mai are (aproape) nicio legatura cu religia. Bradul e obicei pagan. Mos Craciun exista in toate culturile pagane posibile sub un nume sau altul. Motivul pentru care se imbraca in rosu nu e (asa cum crede mai toata lumea) Coca Cola (ei doar s-au bucurat ca era deja rosu), ci acela ca la originea mos craciunului american sta un personaj din mitologia scandinava, un fel de zeu al focului (un alt dumnezeu mai mic, ca atunci erau multi). Iar Iisus nu s-a nascut in decembrie… sarbatoarea a fost pusa acolo pentrua impaca pe toata lumea intr-un fel 🙂 Really 🙂
    Sarbatoresc toate aceste lucruri din acelasi motiv pentru care ma marit religios. E o traditie. Nu zice nimeni ca traditiile sunt rele sau urate.

  • Andrada spune:

    Si ma tem ca suntem cam singuri si de capul nostru (nu intru in dezbaterea cu extraterestrii ca pe asta chiar n-o stiu). Tocmai de aia in numele unei religii s-au putut intampla atatea. Pentru ca suntem de capul nostru si facem ce ne taie capul cu zeitatea pe care o alegem si cu regulile pe care ea ni le-a dictat sau nu pe vreun munte cand eram singuri (si d-aia numai moise stie faza asta) sau ceva de genul asta :P.

  • Andrada spune:

    Iar inchizitiile nu sunt un argument. Sunt niste atrocitati care au avut loc in numele unui dumnezeu care (aparent) asta voia la momentul respectiv, sau asa credeau oamenii. Si cu care el n-a avut nicio problema (ca fiecare dumnezeu care e prea presus pentru a fi inteles si care are un plan…). Oricum, CLAR ele au fost cumva, neinteles, parte din planul divin. La fel ca foametea din Africa, bolile incurabile etc etc etc etc.

  • elena spune:

    Eu cred in Dumnezeu. Mergeam mereu cu bunica la biserica. Cand eram mica si aveam o porblema, pierdeam ceva f mic il rugam pe Dumnezeu sa ma ajute sa gasesc ce am pierdut si asa se intampla. Oricum Dumnezeu inseamna pt mine constiinta curata si speranta.

  • Anonymous spune:

    Mai bine ramaneai la comentariile tale despre prajituri, ca aveai haz.. te-ai bagat intr-o polemica fara sfarsit intre cititori, poate ca asta a fost si rostul acestui post de azi ca scazuse audienta..sau poate chiar esti disperata si atunci ar trebui sa crezi in ceva – creierul are putere mare sa vindece trupul…

  • Claudia Rădău spune:

    Da, cred in Dumnezeu. Cel putin asa simt si asa vreau. Simt nevoia sa stiu ca e cineva acolo sus care imi ghideaza viata si ca acel cineva mi-a planificat viata si nu sunt lasata de izbeliste. Si sincer, m-a ajutat de multe ori. Si am primit multe semne care m-au facut sa inteleg ca cineva de acolo sus mereu ma vrea pe un drum cat mai ok, chiar daca poate in momentul respectiv ma simt neindreptatita.

  • Mara spune:

    Andrada,
    acum doi ani, la subiectul asta as fi adus exact aceleasi argumente ca si tine. EXACT aceleasi. Nu credeam. Apoi am citit Jurnalul Fericirii de Steinhardt si mi-am dat seama cat de gresit gandeam. Pe urma am citit Biblia si mi-am dat seama ca mi-am dat cu parerea despre un lucru pe care nu il cunoasteam.
    Raul din lume nu se intampla datorita lui Dumnezeu. Nu exista niciun cuvant in Biblie (care, apropo, este Cuvantul, si nu orice alte carti/legi/obiceiuri) care sa justifice atrocitatile petrecute de-a lungul timpului in numele crestinismului.
    Si tu, si eu (inainte) si foarte multe lume confunda lucrurile pe care le fac oamenii cu voia Domnului. Desi toti stim ca avem acea super-putere de a alege intre bine si rau. Alegem raul, si cand vedem ce se intampla, dam vina pe Dumnezu.
    Dumnezeu inseamna tot ce e mai BUN. Tolstoi (care a fost intr-adevar credincios) a spus ca daca toti oamenii ar dori, Raiul ar fi de maine, aici, pe Pamant.

  • Andrada spune:

    @Mara – ce spui tu aici (cel putin in urechile mele) suna in felul urmator – daca oamenii ar fi (mai) buni, lumea ar fi un paradis.
    Sunt de acord.
    Ce legatura are asta cu religia? Si in numele carei imputerniciri decizi ce e ok si ce nu? Presupun ca in virtutea capacitatii de a deosebi (hopefully) de cele mai multe ori binele de rau, si de a lua deciziile in directia binelui. Asta cred ca se cheama si liber arbitru folosit ideal. Liberul arbitru si religia nu prea au puncte comune.
    Nu neg valoarea filozofica a Bibliei si istoric vorbind probabil ca majoritatea personajelor din ea au si existat.
    Pur si simplu nu cred in ceva anume. Nu pot si nu cred.
    Cat despre acum ceva vreme – si eu pot spune ca acum vreo 5 ani daca ma luai la intrebari ziceam cam ce zice Merat mai sus.
    Daca stabilim ca dumnezeu este binele (of, termeni absoluti, nu imi plac), ok, fie. E bine sa tindem catre acest dumnezeu si sa speram ca suntem in stare sa-l deosebim de rau in majoritatea cazurilor. Restul de (cum sa zic sa nu vorbesc urat) …balast care alcatuieste o religie (vorbesc in speta de cele crestine, nu pot sa zic ca stiu cu budhismul, de exemplu) nu imi intra pe gat. Si cred ca… e destul de mult.

  • Andrada spune:

    Si mai am o intrebare (stiu, banala…) ce face Biblia mai buna decat…sa zicem…Coranul? Daca biblia e ,,Cuvantul", atunci Coranul ce este? ,,Cuvantul" tradus? 🙂
    Am zis Coran pentru ca e cel putin la fel de celebru ca Biblia. Asta nu inseamna ca sunt singurele…

  • Liviu Vacariu spune:

    Daca ar fi sa-i asociez lui Dumnezeu un concept mai accesibil puterii mele de intelegere a lucrurilor, acesta ar fi – echilibrul. In contextul asta intrebarea "crezi in Dumnezeu?" isi pierde din semnificatie, fiind inlocuita de "ai nevoie de Dumnezeu?". Nu am nevoie de Dumnezeu, am nevoie de echilibru. Ce fac atunci cind imi pierd echilibrul? Nimic mai complicat, mi-l recapat. Sper sa crezi in tine si in cei de linga tine suficient de mult incit sa-ti recapeti echilibrul.

  • Ingrid spune:

    Da, cred. Mi-a aratat de atatea ori ca e acolo, ca nu trebuie decat sa rog, sa intreb, sa cred…
    Nu pot detalia, totusi, dar crede-ma ca am simtit prezenta divina in chip cu totul lipsit de echivoc.
    Si m-ai inspirat sa scriu si eu despre asta cat de curand. Chiar sunt intr-o perioada in care simt ca am nevoie de El mai mult ca oricand.
    Multumesc 🙂

  • Merat spune:

    Andrada, eu nu am zis nimic de brad si de Mosu :)) Si eu am obiceiurile astea, dar nu la ele ma refeream. Eu nu m-am referit la traditii si nici nu le-am mentionat. Si nici nu cred ca suntem singuri. Si am zis EU nu cred. Nu incerc sa conving pe nimeni de nimic. Mi se pare gresit sa incerci sa darami tot ce spune cineva despre credinta sau necredinta lui. Fiecare crede in ce vrea si in ce-i face bine.
    Cat despre planul divin… In niciun caz Dumnezeu nu are un plan divin scris ca o carte de la un capat la altul unde include si toate chestiile rele pe care le-au facut oamenii. Nu doar ca refuz sa cred asa ceva. Nici nu iau in consdierare. Dumnezeu este BUN, cum bine zice si Mara. Oamenii aleg raul.
    Legat de Biblie si Coran, dupa cum am mentionat in reptate randuri, nicio credint anu e mai buna ca alta. Fiecare crede in ce e mai apropiat e sufletul lui.
    Sper ca m-ai inteles acum 🙂

  • Andrada spune:

    Dar nu intentionez sa daram cuiva ceva… Doar ca stiu ca atunci cand iti expui o opinie, e bine sa o argumentezi. Motivul pentru care eu cred ca un copil poate sa sarbatoreasca toate sarbatorile astea este ce am zis mai sus.Craciunului ii va spune cu siguranta Craciun. Daca s-ar fi nascut evreu, ar fi sarbatorit Hannukah. Ca sa nu mai zic ca daca as avea un copil as incerca sa-l cresc in valorile pe care le am eu, lasandu-i libertatea sa faca ce vrea el cu biserica (aunci cand va creste suficient de mult cat sa aiba opinii). Ai mei nu m-au dus in biserica decat de paste, la impartasanie – si nici acum nu sunt din cale-afara de piosi (bun, pe vremea aia era si altceva…), dar mai tarziu n-au avut nimic impotriva iesirilor mele ,,bisericoase" copiate din alte familii. Asa cum n-au nimic impotriva convingerilor pe care le am acum.
    Asta cu nu e credinta mai buna decat alta in schimb ma debusoleaza. Credinta, in sine, e ceva absolut. In sine e, sau nu e. Atunci cand tu crezi ca e, cum poti spune ca credinta altora e la fel de valabila ca a ta? Credinta nu e relativa.
    Nu incerc sa ma cert cu nimeni sau sa demonstrez ceva. E vorba fix de o discutie, sunt curioasa cum vede un credincios lucrurile astea.
    O perioada am zis si eu asa – ca nu conteaza domle, credinta sa fie, sa aiba omu acolo. Dar nu e asa. O ai sau nu o ai, iar atunci cand o ai, credinta ta e adevar absolut – iar chestia asta, ca iti place sau nu, neaga valabilitatea altor credinte.
    Daca tu crezi intr-un Dumnezeu crestin, care e unul singur si atotputernic, cum poti accepta posibilitatea existentei unul Allah sau a unui Buddha?
    Sau e pe genul – eh, sa creada ei in ce or crede, tot in Dumnezeu cred dar inca nu-si dau seama.

  • Andrada spune:

    Imi pare rau, dar concluzia pe care o trag din majoritatea comentariilor ,,credincioase" de pe aici este ca in majoritatea lor sunt enuntate de agnostici care inca au impresia ca sunt credinciosi doar pentru ca ateu suna prea definitiv, iar agnostic e aproape ateu.
    Agnostic inseamna ,,fara stiinta". Pe scurt, nu stiu. Ambiguitate. E ceva acolo, dar nu stiu ce e. O fi? Poate o fi…
    Cum poti sa zici ca crezi in Dumnezeu daca negi o gramada de lucruri crestine? Asadar nu conteaza ca institutia bisericii e varza iar functionarii ei si mai si. Nu conteaza ca sarbatorile crestine nu sunt de fapt tocmai sarbatori crestine. Nu conteaza cum faci rugaciuni si unde, nici ce rugaciuni. Nu conteaza daca tii sau nu post si cand. Nu conteaza sa nu preacurvesti inainte de casatorie. Nu conteaza ca mai furi o caramea din supermarket (doar sa nu te vada cineva, Dumnezeu n-are cum sa te pedepseasca pentru asa ceva, doar el e bun si mare, sa uitam de decalog).
    Crezi intr-o entitate, asadar. Dumnezeu, Allah, cum o fi.Sa-i zicem Dumnezeu ca asa ne e mai aproape si asa-l cunoastem de mici.
    Bun. Asta inseamna ca sperati/credeti (cu nuante) ca exista CEVA.
    Asta nu inseamna nici crestin ortodox, nici crestin catolic, nu prea e crestin in general :). Botezul nu te face automat crestin (convingere personala). La botez, mai departe de simbolistica populara a intratului in lume, nu cred ca apa aia e mai breaza decat alta apa din alta parte si mai cred si ca bietul copil are o adevarata trauma daca n-au aia grija cu temperatura.
    Sau?

    In concluzie eu simt cat de aproape nasterea unei noi religii. Nu glumesc. Si nici nu iau pe nimeni la misto. E o teorie a mea. Majoritatea oamenilor au nevoie sa creada in ceva, nu pot supravietui fara sa stie ca ceva acolo le tine spatele si-i pazeste (e absurd din punctul meu de vedere, dar fie). Crestinismul e din ce in ce mai perimat – nici macar cei care se declara crestini (ca asa au fost botezati cand aveau 3 luni) nu sunt prea siguri cine e dumnezeul lor, cum arata, ce vrea, stiu doar ca e BUN. Chestia cu sarpele si alte legende sunt interpretate din ce in ce mai des drept metafore (pe pariu ca la inceputuri nu era nicio metafora?).
    La mine asta chiar miroase a religie noua. Daca se lasa cu vreun dezastru natural si vreun fenomen inca neexplicabil pentru oameni … sigur apare religia Binelui.
    Nu stiu, ma intreb…voi nu aveti intrebari? Nu vi le puneti? Chiar ignorati raspunsul (in cazul in care il gasiti) prin prisma existentei unui dumnezeu supranatural?

    Oricum, Ioana a scos din mine ce-i mai rau (sau mai bun?) cu postul asta. Apropo de bine absolut… 🙂

  • OanaP spune:

    Andrada, you made my day! 😀

  • Merat spune:

    In niciun caz nu ma caracterizeaza ultima afirmatie!!! Niciodata :))
    Si vad ca gandim total diferit aici. Acum mi se pare si mie ca tu chiar te pui de-a curmezisu' :)) Pai ori zici ca nu vrei sa darami ori imi spui ca eu nu cred pt ca daca as crede, nu as "permite" existenta celorlalte relgii? Intreb 😀
    Eu nu am folosit niciodata sintagma Dumnezeu crestin. Am zis ca eu cred in Dumnezeu. Ca sunt eu ortodoxa ca si rit, nu inseamna ca orotodxia este singura chestie valabaila. Asta e doar pentru mine.
    Nu esti prima care ma contrazice la chestia asta, ca nu conteaza in ce crezi, conteaza sa-ti fie tie bine cu ceea ce crezi. M-a mai contrazis un pastor in mijlocul unei ceremonii de botez. Si totusi asta este parerea mea. Eu sunt foarte toleranta de felul meu si nu cred ca detin adevarul absolut pentru toata lumea. Eu am un adevar doar pentru mine. Esti cu Allah? Poate stii tu ce stii. Eu sunt cu team God :))
    Poate ca tu voiai un raspuns mai serios. Dar eu nu sunt bataioasa deloc la capitolul asta. Asta e ceea ce simt eu, asta spun 🙂

  • Merat spune:

    Andrada, acum am citit ultimul tau comentariu. Vreau sa-ti spun ca apreciez cat de mult iti aperi opinia si faptul ca o argumentezi pe toate partile si foarte coerent. Dar sincera sa fiu, ai putin tendinta de a jigni. Nu o sa raman suparata pe tine, in case it matters 🙂 Dar eu nu cred ca as fi folosit cuvinte ca "absurd" ca sa caracterizez opinia ta si nici nu sunt crestina pt ca asa am fost botezata la 3 luni. M-am simtit vizata de aceasta religia a Binelui de care vorbesti. Daca nu e asa, imi cer scuze 🙂
    Dar in consecinta, inchid subiectul pt ca vad ca pentru tine e delicat si eu nu voiam decat sa dau o nota de optimism si impacare intre diferitele pareri 🙂 Noapte buna, draguta! 🙂

    Ca sa fac o glumita asa, ma duc sa-mi fac rugaciunea 😀

  • elena spune:

    Andrada, din pacate ai dreptate, iar aceasta "noua religie" este exact ce trebuie ca sa poata veni Antihrist, whenever that will happen…

    Tin totusi sa iti spun ca eu sunt ortodoxa, cu tot ce include ortodoxia. Si lupt sa nu ma clatin in credinta mea.

    ElenaD (same as in comments 4,5)

  • Robo spune:

    Andrada, parca ai fi eo acum cativa ani 🙂 (imi permit sa spun asta pt ca sunt ceva mai in varsta decat tine). Tot ce spui tu a functionat in cazul meu ca sa decid definitiv ca sunt ateu – nu-mi plac ambiguitatile si la un moment dat mi-am zis ca am o varsta la care ar fi cazul sa-mi transez identitatea si in privinta asta in primul rand fata de mine.

    Cred ca asta e singurul nivel la care argumentele tale functioneaza – doar fata de tine. Credinta/non-credinta este una dintre cele mai personale chestiuni si nimeni n-o sa reuseasca sa convinga pe nimeni de nimic aici, existand pericolul sa cazi intr-un militantism ateu, la fel cum exista prozelitismul sectar.

    plus ca invariabil, oamenii se vor simti jigniti, pentru ca argumentele tale intorc mintile lor impotriva inimilor lor. (ceva din ei le spune sa creada, au nevoie de asta, iar rationalul le spune ca nu sunt pe deplin… rationali).

    repet, in materie de credinta argumentele logice exterioare nu au nicio valoare.

    si inca ceva: din pacate multa lume ia ceea ce scrie in cartile sfinte la modul literal. chiar in filmul ala "Religulous" apar unii care cred sincer ca Iona a trait intr-un peste mare. despre Coran, ce sa mai zic, in unele tari este sursa dreptului (sharia).

    ie complicat. mai bine sa ne limitam la a inregistra optiunile fiecaruia si a le lua asa cum sunt, zic.

  • Andrada spune:

    ,,Absurd" e un cuvant pe care l-am folosit in contextul ,,din punctul meu de vedere". Cu alte cuvinte mie mi se pare absurd. La fel cum cuiva de mai sus i se pare ca voi fi in curand inghitita de Antichrist.
    Da, inteleg ce ziceti voi aici. Eu i-as zice ,,toleranta" vizavi de alte religii (in capul meu tot e o buba, nu pot pune credinta in acelasi film cu…sa zicem rasa sau orientarea sexuala). In principiu pricep.
    Deh, de-a curmezisul ma pun de cand stiu, mai ales cand am argumente. Daca n-am, tac 🙂 (se mai intampla si asta…rar).
    OanaP – ma bucur ca n-am jignit chiar toata adunarea… 😛

  • clarra spune:

    Eu cred in Dumnezeu. Nu-l vad, dar il simt zi de zi. Il simt atunci cand sunt disperata, ranita, ingenuncheata si ridic ochii spre cer si-l rog sa-mi dea pace, liniste si putere. Si el imi da. Si simt o pace sufleteasca incredibila. Simt ca pot merge mai departe pentru ca cineva acolo sus ma iubeste, si ma mangaie pe crestet cand sunt ranita, si mi-alina sufletul, si-mi da putere. Iar lucrurile astea nu au cum sa vina din neant… vin de la EL.

  • Ambasadoarea spune:

    Eu nu as pune egal intre religie, preotie si Dumnezeu. Religia e o… "stiinta", preotia o meserie, iar Dumnezeu… well, daca nu il simti, nu exista. Pt tine. Pt toti cei care au reusit sa-l simta, exista. Si cred ca pt fiecare persoana care a reusit asta, el are alta si alta infatisare, alt rol, alt rost. In acceptiunea religioasa, da, nu esti crestin daca nu rupi usile bisericii macar in fiecare duminica, da' cui ii mai pasa de ce zic preotii (si ce preoti sunt in zilele noastre!) daca tu ai incheiat propria-ti conventie direct cu Dumnezeu? Mijlocitorii nu-si mai au rostul aici. Si cred ca ei i-au indepartat pe oameni de credinta.
    Acum, na, daca sa fii credincios inseamna sa mergi la biserica, sa te inchini in fiecare seara, sa nu te machiezi/ojezi, sa tii post dupa post, sa mirosi a tamaie si-a ceara s.a., eu nu sunt si n-am fost niciodata:)

    Mie mi-e frica sa nu cred. Pt ca daca n-as crede in Dumnezeu, n-as crede nici in viata de dupa moarte si nu pot sa concep c-atata e, o viata si dup-aia gata, end of story defintiv. Si, nu stiu exact de ce, mi-e si mai frica sa nu cred de cand o am pe Iris.

  • miha.ela spune:

    Cred in Dumnezeu, mama, bunica, m-au dus la biserica, mi-a placut, timid am inceput sa cant in cor, dar dupa moartea mamei, am rarit-o din ce in ce mai tare. Cand ajung in biserica si vorbesc cu El, ma simt foarte bine, imi aduce mai multa pace in suflet, asa simt.
    Uneori ma indoiesc ca lucrurile se intampla in mod corect si de gestiunea treburilor, "mi-a luat lucruri de pret" si "mi-a oferit alte lucruri de pret" cu toate ca nu se pot suplini..
    Cu referire la obiceiuri, eu nu am vrut sa port voal cand am fost mireasa, am revoltat destule persoane, nasul e preot.. el nu s-a opus, eram dispusa sa-l port doar in biserica, dar nu a mai fost nevoie. Ma enervau comentariile gen: "Ce mireasa mai esti fara voal !", "Dar asa se face", fara o explicatie logica.

  • Andrada spune:

    @ambasadoarea Pai d-aia unii (ca mine) raman nehotarati, cumva in suspans, desi odata ce neaga existenta unui zeu e clar ca sunt atei. Pentru ca ramane partea aia din tine care SPERA ca nu se termina nici macar atunci cand canta doamna grasa.
    Mai departe de asta, eu nu pot sa cred. Ratiunea mea si nivelul de cunostinte mediu la care omenirea a ajuns imi spune ca toata povestea asta cu dumnezeu e o …poveste.
    Eu am o alta teorie d-asta indoielnica si prost pusa la punct adoptata de partea din mintea mea care se doreste a fi nemuritoare (de aia nici nu m-as arunca s-o discut) cum ca am fi (energetic vorbind) parte din ceva, dar ma indoiesc ca dupa moarte raman amintiri sau de fapt orice. Altfel spus, in caz ca parte din spirit se conserva, ma indoiesc ca are aceeasi stare de agregare (ca sa zic asa) la fel cum ma indoiesc ca e cu purgatoriu si sfantu petru si asa mai departe.
    Ei, uite, nu inteleg (dar, de fapt, cred ca inteleg ca aveam si eu ,,conventie" din asta la un moment-dat dupa care mi-am convins ca am de fapt un prieten imaginar care sunt de fapt eu care ma autosugestionez si astfel ma ajut la greu, gasesc in mine resurse…) cum vine cu conventia personala cu dumnezeu.
    Eu o vad asa – de unde stiu oamenii de dumnezeu? De unde au notiunea unui zeu, dar nu orice zeu, acest zeu, care are anumite reguli si functioneaza pe baza de rugaciune si cruce? Simplu, din tata in fiu, din educatia religioasa. Religioasa. Dumnezeu asa cum il stiu oamenii vine dintr-o religie (care mie nu mi se pare deloc stiinta) care e intr-un fel. Iar oamenii stii ce fac? Iar din religia asta ce vor (respectiv o existenta divina care va face in asa fel incat viata sa nu se termine odata cu moartea) si lasa deoparte tot restul. Tot restul care nu mai are legatura cu viata lor moderna, cu obiceiurile, cu viata lor sexuala, cu contraceptia, cu adulterul etc etc etc. dar ei cred in continuare si au aceasta relatie personala cu dumnezeu (btw, pe dumnezeu l-a intrebat cineva daca e de acord?)
    Nu mi se pare corect 🙂
    Ma mai uimeste ceva -teoria cum ca daca nu crezi e posibil sa te inseli, dar daca crezi n-ai nimic de pierdut. Cum ar putea cineva sa creada la comanda, just in case?! Sa ne facem o cruce-doua, nu se stie niciodata, mai bine sa fie decat sa nu fie. E un fel de targ asa – hai, eu ma prefac ca te cred si tu ma salvezi dupa aia. daca nu existi, asta sa fie paguba…

    Bai, pe bune, imi pare rau daca ma vedeti drept rea, diabolica si cinica si asa mai departe, dar asa sunt eu ce sa fac :). O sa INCERC sa nu mai zic nimic. (cred ca e vizibil ca as putea discuta la infinit pe tema asta).

  • Anonymous spune:

    Ca esenta (lasand la o parte politica, cultura, etc), cred ca religia (sau nevoia de a crede in ceva ce arbitreaza lumea dupa fapta si rasplata) este una din cele mai naturale dar si intelepte nascociri umane. Sistemul religios imbina multe din lucrurile care fac ca omul si societatea sa functioneze armonios si sa-si gaseasca echilibrul (asa cum zicea cineva mai inainte). As zice ca, de exemplu, unul din efectele psihologice ale rugaciunii este ca iti intareste vointa si iti imprima in constiinta un scop pe care, cu cat ti-l repeti tie insuti mai mult cu atat esti mai hotarat sa-l atingi. In fine, sunt multe laturi logice ale acestui sistem si bine inteles sunt si laturi magice pe care stiinta cel putin in stadiul in care e acum nu le poate explica… e mai intrigant asa:)

  • Ambasadoarea spune:

    Andrada, discutia e de continuat face to face, nu ma lasa Iris sa-mi sustin parerile acum:)

  • Andrada spune:

    Sunt convinsa :D. Say I said hi. Si eu sunt ocupata, il vad pe un nene din Piatra ( :)) ) la Romanii au talent cantand Alejandro. Priceless.

  • windwhisperer spune:

    say I am You…
    what is and what isn't…
    intelepciunea dezabuzata dateaza din vreo era geologica : e, probabil , insusirea care le-a adus dinozaurilor disparitia….

  • Evergreen spune:

    M-am tot gândit și eu zilele astea la Dumnezeu (îl citesc și pe Puric) și voiam să scriu, dar tu ai scris pentru mine, cu mâna mea și cu gândurile mele. Cred ca tine, mă comport ca tine în toate privințele.

    *intru în biserică rar. o caut să fie pustie. mă ia plânsul când intru acolo. nu știu de ce, dar pur și simplu. și vorbesc. în gând sau șoptit. spun tot ce mă doare, tot ce mă face să-mi fie bine. le înșir. știu că ajung acolo unde se presupune că ajung cuvintele oamenilor.

    te îmbrățișez!

    • mirela spune:

      Dureros,foarte dureros,cand creatia se indoieste de propriul creeator.Dureros,foarte dureros,cand proprietarul masinii se indoieste de fabricant si de adevaratul ei proiectant.OAMENI BUNI,TREZIRE!!!BISERICA LUI HRISTOS,FORMATA DIN CREDINCIOSII CARE L-AU PRIMIT CU ADEVARAT, PE D-L ISUS HRISTOS,CA MANTUITOR,CARE AU )(:domnul isus RENUNTAT,LA MINCIUNA DIAVOLEASCA`,confundand traditia(religia) cu relatia(partasiaca mantuitor personal,acceptand marcu 16:16 si matei 28:19,fiind botezati in apa ca ucenici),vor avea parte de viata vesnica la a doua revenire a D-lui.daca mama ta te-ar fi abandonat la nastere si n-ai fi cunosc niciodata,crezi ca ai dreptul sa spui ca nu exista?poate te abandonat de voie sau poate ai fost rapit de o mana criminala care a cerut un pret imposibil de platit pentru tine si in felul acesta ai ramas despartit de ea, pana azi,dar, asta nu inseamna ca nu exista,ai inteles?poate o mana criminala(diavolul-care e duh si-ti atinge gandire, si se foloseste de asa zisa stiinta,sa te confunde ca pe” sarmanul dionis”, crezand ca tu esti „dumnezeu”,dar trezestete!!!!!ti-a furat lumina spirituala si ti-a oferit in schimb placerile de o clipa si te-a adus in stadiul de a spune ca nu ai mama creatoare(dumnezeu),dar,ALELUIA,MIRELE NOSTRU CERESC VINE IAR.ALELUIA,A PLATIT ODATA PRETUL,PLATIND RASCUMPARAREA NOASTRA DIN PACAT,CU SCUMPUL SANGE,VARSAT LA CRUCE.TREZESTETE,SUFLET ADORMIT DE PACAT,NEPASARE SI INDIFERENTA.TREZESTETE!!!!D-L ISUS VINE CUM NE-A PROMIS,SI CE CREZI CA VA FACE CU CEI CE S-AU INDOIT DE EXISTENTA LUI,PROECTANTUL SI CREATORUL UNIVERSULUI.CE VEI SPUNE CRESTIN CU NUNELE LA ZIUA JUDECATII,CELEI MARI?APOCALIPSA 20:12-15.LASA-TE DE TEORII,SCUZE SI HIMERE.TE ROG,TREZESTE-TE.DACA LA NOAPTE TI SE IA SUFLETUL?STII CA-TI VEI URMA STAPANUL CARE TI-A CONDUS VOINTA SI VIATA?SI DACA N-A FOST D-L ISUS STAPANUL VIETII TALE STII CARE STAPAN TI-A MAI RAMAS?DUREROS,DUREROS.TE ROG,IUBIT SUFLET,PRIVESTE SUS,MEDITEAZA,EL CREEATORUL TAU,PE CARE NU VREI SA-L RECUNOSTI,TE IUBESTE,TE ASTEAPTA,VREA SA-TI VORBEASCA,DAR TU CONTINUI SA-I DAI SPATELE.EL VINE IAR SI ORICE OCHI IL V-A VEDEA.EU L-AM FACUT MANTUITOR PERSONAL ACUM 21 ANI SI DE ATUNCI,ANM ANULAT TRADITIA(RELIGIA)SI AM INLOCUIT-O CU RELATIA(PARTASIA).DUMNEZEU- E ATAL MEU,D-L ISUS-MANTUITORUL MEU,DUHUL SFANT-CALAUZITORUL MEU SI ACEASTA,MI-A ADUS SIGURANTA VIETII VESNICE.ALELUIA,PE ZI CE TRECE,IL CUNOSC MAI MULT DIN SFINTELE SCRIPTURI,MA CUNOSC MAI MULT PRIN PROBELE ZILNICE PERMISE DE EL IN VIATA MEA SI MA RAPORTEZ CORECT,RECUNOSCANDU-MI NEPUTINTELE ZILNICE,IN RUGACIUNE.EL,MANTUITORUL MEU,IMI DA SIGURANTA SI MANGAIERE,EL,MANTUITORUL MEU.MI-A DESCOPERIT VBOIA SA,CU PRIVIRE LA VIATA MEA PE ACEST PAMANT,DAR SI MAREA RASPLATIREA,ACOLO SUS,DACA-I VOI FI CREDINCIOASA SI-L VOI URMA PANA LA MOARTE.NU-MI ESTE FRICA DE PLECAREA DE ACICI,VOI PREDA STAFETA CU LUTUL SI VOI PRIMI PECETEA NEMURIIRII IN LUME SPIRITUALA,ALATURI DE SALVATORUL MEU,FIINDCA EL E SPIRIT….MINUNAT,MINUNAT E DOMNUL MEU,MAI MINUNAT E EL.DECAT ORICE PE PAMANT SI-N CER,MINUNAT E D-L MEU.ACUM CAND CITESTI SPUNE INSELATORULUI,DIAVOLULUI:S-A TERMINAT CU MINCIUNA,AMAGIREA,NEPASAREA SI DISPRETUL,FATA DE CREEATORUL MEU.ASEAZA-TE PE GENUNCHI,CERE-I IERTARE PENTRU IGNORARE SI ROAGA-L SA TE ACCEPTE CA COPIL AL LUI.CITESTE ZILNIC SCRIPTURA SI ROAGATE SINCER CU PROPRIILE-TI CUVINTE(IN DUH SI ADEVAR),CE SIMTI CE VREI SI CE DORESTI.MULTUMESTEI CA TE-A ASTEPTAT DE ATATA VREME SI CAUTA PARTASIA CU O BISERICA NOU NASCUTA(NU TRADITIONALA),EVANGHELICA,PENTICOSTALA,BAPTISTA UNDE OAMENII CU ADEVARAT AU RENUNTAT LA TRADITIE,RELIGIE SI AU INCEPUT NOUA VIATA PRIN BOTEZ,CA UCENICI,IN ADEVARATA RELATIE DE PARTASIE CU CREEATOTUL LOR,RESTUL,ATENTIE LA BARIERE SI LA OFERTE.SATAN E GATA SA-TI DEA TOT IN SCHIMBUL SUFLETULUI TAU…FII BINECUVANTAT,SUFLET SCUMP SI D-L ISUS HRISTOS SA NE MANGAIE PRIN FRUMOASELE PROMISIUNI PE CARE IN CURAND,LE V-A IMPLINI CU FIECARE DINTRE NOI DACA-L VOM URMA.BINECUVANTAREA CEREASCA SA FIE SI SA RAMANA CU NOI TOTI.AMIN.EU IL IUBESC PE MANTUITORUL MEU SI CU DRAGOSTE IL ASTEPT.TOT CU DRAGOSTE TI-AM TRANSMIS ACEST MESAJ.TOT CE FACEM IN NUMELE LUI,V-A AVEA O RASPLATA.SINCER ,EU N-AM VENIT LA INTERNET DECAT SA ASCULT CEVA CANTARI CRESTINE,DAR AM DORIT SA VAD CATEVA SFATURI SPIRITUALE PT A ACTUA CUND SUNT NEDREPTATITA SI REZULTA C-AM INTRAT IN ACEASTA PAGINA ,PRIN VOIA MANTUITORULUI MEU,PT ATI LASA UN MSJ,IN NUMELE LUI,PT CA TE IUBESTE SI VRE SA-TI OFERE VIATA VESNICA.DACA TI-A FOST BENEFIC ACEST MSJ,ACESTA E NR-UL MEU DE CONTACT:0034-627238971.DUMNEZEU SA TE BINECUVINTEZE.AMIN.DORINTA MEA E SA NE VEDEM SUS DACA IN CALITATE DE LUT NU NE VOM VEDEA NICIODATA. UN SFAT FRUMOS:ZIUA DE AZI,S-O TRAIESTI FRUMOS,E POSIBIL,CA PENTRU TINE,SA FIE ULTIMA PE ACEST PAMANT.CU CALDURA SUFLETEASCA -MIRELA R R.

  • M. spune:

    Nu sunt religioasa, nu l-am ales pe El, Atotputernicul si Atotstiutorul, dar cred in Credinta.. iar daca asta este meritul Lui, atunci ma voi supune.. pentru ca voi fi deja mai buna. Nu am ajuns inca la Credinta, dar cred ca voi ajunge in cele din urma acolo si voi fi completa, voi fi Eu. Nu el, barbatul meu, copilul meu, nu casa mea proprie, nu jobul potrivit si nici macar mancarea pe care cu cel mai mare drag o prepar si mananc ma determina sa fiu Eu cea care Sunt, ci Credinta (atentie, nu religia!).. credinta ca toate sunt nimic si ca nimicul totul este. Dap.. pana atunci, sunt muritoarea de rand, care cu placere lumeasca se chinuie intre copertile Codului civil si Codului penal.
    (apropos: majuscula pentru insemnul divinitatii este o conventie, o curtoazie.. si cam atat)

    • mirela spune:

      ITI RECOMAND CU TOATA DRAGOSTEA SA CITESTI(BIBLIA),SA TE ROGI ZILNIC(CUVINTE PROPRII) SI SA-I MULTUMESTI PTENTRU FIECARE EXP A VIETII TALE.
      NU RELIGIOASA SI CREDINCIOASA CUVANTULUI LUI SI IMPLINITOARE,PENTRU SLAVA LUI SI MANTUIREA TA.
      CREDINTA=INCREDERE NECLINTITA IN EL,DUMNEZEU,IN CUVANTUL LUI(BIBLIA)
      PLACEREA LUMEASCA,NU SE CHINUIE INTRE:COPERTILE CODULUI CIVIL-PENAL.
      PLACEREA LUMEASCA E DIN LUME SI E SPECIFICA CARNII.
      BIBLIA O NUMESTE FAPTELE FIRII PAMANTESTI(GALATENI CAPITOLUL 5.
      DE ASEMENEA AM MENTIONAT CA:AM INTRAT IN ACEASTA PAGINA,FARA SA VREAU SI FARA SA CAUT CEVA ANUME AICI,DAR…CAND AM VAZUT CONFUZIA ATATOR SUFLETE,NESIGURE DE UNICUL DUMNEZEU DEMN DE TOATA INCREDEREA SI LIPSITI DE SIGURANTA MANTUITII,AM LASAT IN CEA MAI MARE ACEST SMS,CARE A CURS DINTR-O INIMA CURATA SI SENSIBILA PENTRU A IMPARTASI LUMINA EVANGHELIEI. DUPA CUM SE VEDE CA REMARCASEM CEEA CE TREBUIA MENTIONAT IN MAJUSCULA,AM SCHIMBAT TIPARUL.DUPA CE I-AM DAT DRUMUL,NU S-A PUTUT FACE MENTIUNEA.
      BAZA ERA CINE SUNT EU,TU SI CE ROL AVEM AICI.DACA DIN TOT SMSUL,NU AI RAMAS DECAT CU MAJUSCULELE,E DUREROS.RECITESTE SEMESEUL SI CU MAJUSCULELE IMAGINARE,VEZI CE CREEATORUL TAU ITI VORBESTE.TE SALUT CU FRUMOSUL PSALM 20.NOAPTE BUNA D-NA M.CU CALDURA SUFLETEASCA D-SRA M.

  • Silvia spune:

    Suntem doar praf de stele si un om invizibil in cer nu exista. Daca am fi un pic mai inclinati catre stiinta, dovezi palpabile si good ol’ common sense am iesi din aproape-habotnicia asta care mie mi se pare ca atarna ca o plaga asupra romanilor. Cele mai religioase 3 natii din Europa sunt Romania, Cipru si Polonia. Am plecat din Romania si am ajuns in…Cipru. Inainte credeam, acum mi se pare absolut ridicol. Ca da, lumea are nevoie de o alinare atunci cand sufera sau cand a dat de tragedie, nu incape nici o indoiala. E greu de inghitit si suportat ca suntem singuri si ca soarta noastra depinde exclusiv de noi. Cred ca singurul lucru important este sa faci tot ce poti mai bine si sa traiesti din plin AICI pt ca viata dupa moarte nu exista si cu atat mai putin mantuire sau multumire in „viata de apoi”.

    • MIRELA spune:

      Buna.
      Pentru tine,nu exista nimic,pentru ca nu esti la curent cu marile descoperiri stiintifice,care au demonstrat,si relateaza minunata mana Creeatoare.
      Pacat,ca unii care cred ca aici e raiul aici e iadul,sarbatoresc fara rusine PASTELE SI CRACIUNUL.
      Cum sa sarbatoresti o jertfa si o nastere a cuiva ce nu exista,asa reiese si din mentiunea ta!
      Dar vai,acel ce VINE,v-a veni si nu cv-a zabovi si ce va face cu cei ce i-au negat existenta?
      RASPUNSUL E IN APOCALIPSA 21,22.
      RESTUL,FIECARE V-A DA SOCOATEALA,
      iar pentru cei ce au sarbatorit PASTELE SI CRACIUNUL SI L-AU IUBIT SI URMAT PE SARBATORIT,VOR FI RASPLATITI SI INCUNUNATI IN VIATA VESNICA.

      • Silvia spune:

        Nu Mirela, tu nu esti la curent cu marele descoperiri stiintifice. Existenta lui Dumnezeu nu a fost demonstrata sau relatata. In schimb, s-a construit ceea ce se chema Large Haudron Collider care incearca sa gaseasca, printre altele, scanteia care a produs Big Bangul. Si te rog, nu mai scoate cea biblie in fata, care a fost scrisa de niste oameni habotnici la fel ca si tine, credinciosi in dumnezeu, si nu de dumnezeu insusi asa cum unii ar dori sa creada. Toti cei care cred ca au credinta in dumnezeu arunca mereu amenintari de genul vai, o sa vina, si sa vezi atuni. Pt ca dumnezeu ne pedepseste atat de rau pt ca ne iubeste, nu? Give me a break! Si ar trebui sa dai mai multa atentie gramaticii romane, corect este va veni, nu v-a veni.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *