Binele are gust de midii şi se produce în fermă la Dalboka

Prima oară am auzit de locul magic (unde se cresc milioane de midii care apoi sunt transformate repejor în jdemii de feluri de mîncare toate nemaipomenite) acum vreo patru ani. În timp, numele cu rezonanţă deloc bulgărească mi-a trecut razant pe la ureche rostit de oameni diferiţi, în contexte diferite, cert e că toţi aşterneau pe chip un rînjet satisfăcut şi însoţeau rostirea plină a numelui Dalboka cu o mîngîiere fină a burdihanului. Ceea ce pentru mine e întotdeauna semn de “musai de încercat”.

Anul trecut, rupţi de foame şi de curiozitate, însoţiţi de un prieten care era la prima lui ieşire din ţară, flamînd şi el, dar mai degrabă încîntat de străinătăţuri, ne-am învîrtit vreme de vreo 6 ore pe tărîmuri bulgăreşti pustii, urmînd nişte indicaţii ferme (dar complet greşite) date de naşul nostru bine-intenţionat, dar complet dezorientat în ale drumurilor bulgăreşti. Net pe telefoane nu aveam, GPS nici atît, nici bani bulgăreşti, că ştiam că la Dalboka se acceptă euro şi lei româneşti. Aşa că am abandonat lupta, ne-am întors în Vama Veche cu stomacele lipite, ne-am pus la Corsaru, am mai aşteptat o oră să ne vină peştele prăjit, mediocru şi scump, am oftat şi-am încercat să uităm de existenţa locului fermecat care ni se refuză.

Duminica acesta însă, terminaţi nervos de ţînţarii ucigaşi de la Vadu, ne-am pornit cu hărţi şi indicaţii precise către locul cu pricina. Vorbim despre o fermă de midii care are şi-un ditamai restaurantul cu terasă în buza mării. Locul se află la vreo 45 de minute de Vama Veche. Practic, vorba robo-mîncăciosului, cît cauţi o masă liberă în Vamă şi aştepţi o pizza greţoasă, te urci în maşină, te duci la Dalboka, te aşezi, comanzi, mănînci, plăteşti jumate din cît te-ar fi costat prînzul în Vamă, te întorci şi amicii tăi încă mai asteaptă să le facă Mitocanu nota de plată la pizza aia cu şuncă veche de vara trecută.

Oamenii ăştia de la Dalboka furnizează midii pentru toată Bulgaria de vreo 18 ani. Restaurantul e deschis tot anul. Cum ajungi? Păi e foarte simplu dacă îţi explică cineva cum trebuie: ieşi prin Vama Veche (tre să ai buletin şi talonul maşinii, plus să cumperi buvigneta, care e 25 de lei). apoi porneşti spre Varna şi Kaliakra. Respecţi toate limitele legale, că mai e poliţie şi nu vrei să ai motive de tras pe dreapta. Atenţie, oamenii pun limite de 40 km/h numa ca să aibă motiv să te amendeze, aşa că dacă scrie 40, la 40 o ţii, chiar dacă nu vezi picior de om pe rază de 50 de km în jur. Bun, peste vreo 30 de km se face drum la stînga către Kaliakra, te bagi pe el. Peste încă vreo 5 km, din nou stînga către Kaliakra, sînt indicatoare. Peste încă vreun km, apare indicatorul cu Dalboka. Acolo faci dreapta, mai mergi puţin şi-ncepe ditamai panta. Aici aveţi şi harta.

Laşi maşina sus, ca să nu forţezi motorul la urcare, şi te dai pe picioare pînă în vale. La un moment dat, o să vezi asta. Semn bun. Acolo te aşteaptă midiile.

Cobori panta, dai de 2 localuri. Ăla din stînga nu e bun, nu are midii proaspete, deşi ei vor încerca să te convingă că au. Cel din dreapta e locul fermecat. Intrarea arată aşa.

Intri pe terasa uriaşă şi te aşezi unde vreai tu, loc găseşti siguri. Din jumate în jumate de oră pe lîngă tine trec oamenii locului cu lăzi în care stau la umbră sute de midii încă vii. Deh, cerere mare, producţie pe măsură.

Iei meniul în limba română şi comanzi repejor TOT. 😀 Exagerez, nu tot, decît dacă ai venit cu 100 de prieteni. Dar mult, că vrei să guşti din toate şi toate-s ieftine.

Bun, eu midii am tot mîncat în ultimii ani. Cele mai bune din oraş sînt cele de la Alioli, marinate şi cu sos de usturoi şi vin. Îmi plac. Dar astea proaspete… cu totul altă mîncare de midii. Moi, cărnoase, se topesc pe vârful limbii, fără pic de nisip, iar oamenii ăştia le prepară în tot felul de feluri. Salate de midii cu legume proaspete sau fierte, ciorbă de midii, saramură, chiftele de midii, sarmale de midii în foi de viţă, musaca cu midii, midii natur cu diverse condimente şi sosuri, tocăniţă de midii cu roşii şi nuci.

Noi am mers pe recomandări de la prieteni şi-am gustat vînăta umplută cu midii, care-a fost preferata mea, atît de aromată şi de bună că-mi vine să plîng de dorul ei. 16 lei porţia.

Midii a la burgas, adică preparate cu orez condimentat. 13 lei porţia de o persoană.

Ciorba de midii, cu multă smîntînă şi mărar, o nebunie. 9 lei.

Frigărui de midii afumate, în crustă de nucă de cocos şi chiftea de midii, cu sos picant. 6 lei frigăruia.

Icre proaspete. 8 lei porţia. Aici nu mi-au ieşit bine pozele, să-mi fie cu iertare. Dar nah, icrele arată ca toate icrele.

La desert aveau fructe şi midii cu măr şi frişcă, dar nu m-au tentat deloc.

Au şi vreo 30 de soiuri de peşte de marea neagră, preparat prăjit, saramură, ciorbă, la grătar sau cu sosuri. Cernocop, scrumbie, triton, hamsie, calcan, barbune, givid, scorpid, zărgan, chefal, rechin şi cîîîte şi mai cîte. Au şi beri, vinoase şi ţuici, 4-5 lei sticla.

Noi, 3 oameni ghiftuiţi, a plătit 30 de euro, peste care am mai lăsat şpagă 5 euro că tare ne-a plăcut. Comanda a venit în vreo 7 minute. Totul a fost ireproşabil de nemaipomenit. Mai mergem la mare, nu pentru baie sau pentru soare, ci pentru midiile de la Dalboka. Merită drumul, merită buvigneta. Vă poftesc să gustaţi. Ne vedem acolo pe şezlong la o digestie comună de midii proaspete.

Acum vă las, mă duc să gestionez nişte veşti foarte proaste pe care le observ uitîndu-mă în oglindă. Voi să fiţi frumoşi şi să mergeţi la midii, bine?

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4183

23 comentarii

  1. Of..si noi am fost la Kaliakra…si atat am cautat restauranul asta…ce rau imi pare ca l-am ratat 🙁

    Data viitoare nu se va mai intampla.

    Multumesc tare tare mult 🙂

    • Ehee, cunosc prea bine frustrarea cu pricina! Iata, data viitoare mergeti la sigur! Sa-mi spui cum si ce v-a placut!

    • Sssau faceti o excursie catre incoa… Nu ca gulyasul n-ar fi bun. Da’ nu-i cu midii…

  2. Ah! Yummm! Cel mai tare le doresc pe alea cu orez picant, am mancat unele asemanatoare anul trecut la Nessebar si au fost purrrrr-fecte! Multumim de indicatii, definitely worth the trip.

    • Da, pai cred ca e o reteta asemanatoare, pt ca ele se numesc a la Burgas, iar Nessebar si Burgas sint apropiate. Ptii, ce logica mi-s!

      Frumos la Nessebar, da, m-as mai duce…

    • Princess, trebuie sa mergeti la Sozopol, ceva mai la sud de Bourgas, acelasi stil ca Nessebar-ul, dar mai frumos si ceva mai ne-comercial. Noi ne-am indragostit de el acum 3 ani si de atunci am mers in fiecare vara :-). Iti dau detalii pe mail, daca te bate gandul sa incerci.

  3. Ioana, descrii cu atata acuratete bucatele incat stomacul chiar mi s-a lipit de coaste si in vara asta imi iau sigur prietenii si mergem acolo, ca doar si tu si Mazi ati recomandat cherhaneaua! 🙂
    In alta ordine de idei, voiam sa te intreb ceva: planuiesc o excursie in septembrie la Praga si citind la tine cum ca e mai bine sa inchiriezi un apartament decat sa stai la hotel, ma intrebam daca nu ai cumva niste sugestii? Nu am mai inchiriat niciodat garsoniere sau apartamente prin excursii, ai ceva sugestii pentru Praga? Iti multumesc mult… 🙂

    • Salut, Sinziana cu i din i,

      Din pacate, nu am gasit nici un apartament/garsoniera in centrul Pragai la pret ok. Cele mai ieftine erau undeva la 90 de euro. De fapt, e prima capitala europeana in care avem problema asta. La Londra, Paris, Barcelona, Lisabona, Viena, Budapesta, ba chiar si pe coasta de azur am gasit garsoniere foarte frumoase fix in buricul tirgului, cu maximum 60 de euro pe noapte. poate am inceput sa cautam prea tirziu, poate nu sint ieftine la Praga, nu stiu… din pacate, nu stiu sa te ajut.

      Musai sa imi spui cum ti-a placut la Dalboka! 🙂

  4. Ca și tine aud de ceva vreme bună de locul asta, dar cu ai mei sunt vegetarieni și eu niciodată nu m-am înțeles bine cu peștele și alte vietăți ale mării, l-am evitat, dar încep să cred că este un loc unde tot trebuie să ajung măcar odata ca să pot vedea și gusta.

  5. midii midii dar stie cineva ce condimente pune in orezu’ ala ca am fost si eu odata acolo si nu mi-a ramas gandula midi cum mi-a ramas la orezul acela……….

  6. Ah, ce frumos! Si noi am fost vara asta, tot midii a la burgas si supa de midii ne-am luat, pe langa altele. Incredibil de bune! Cu drumul am avut emotii, aveam o harta care nu ne-a ajutat deloc, dar am intrebat niste bulgari care ne-au explicat prin semne cum sa ajungem :)) Politia te opreste si fara sa ai viteza, it happened, dar eram ok, aveam buvigneta si ne-au lasat sa plecam imediat.

  7. În această săptămână ne-am dus şi sa aşezat în adâncime dreapta fermă scoici, care pot fi observate pe o platforma de la mare a ordonat sale de scoici naturale, arome erau murdare ciuguli, chelner a fost lentă şi nepoliticos. Ne-am ridicat şi a mers la un alt restaurant, în stânga, de asemenea, spune agricole midii adâncă, dar cu o sirenă de pe faţă.Serviciul a fost foarte bine alimentare midii avantajos din nou comandate au fost delicioasa aroma naturala, am recomanda midii cu orez, coji de ouă şi un marinar shishovetv cu midii. Când te duci în jos calea abruptă a Dalboka are două restaurante de pe stânga este această mare şi are, de asemenea, o fermă midie se află în larg şi este văzut ca pinteni în mare. Ei ne-a explicat că midiile sunt curate, cu nici un contact cu fier şi au un record de acest lucru. Topgava noi atunci ne-am întrebat cum această structură, care este la mare şi de fier şi alte locul potrivit agricole protejarea calităţii de midii nu este clar.
    Dacă te duci pentru a vizita un anumit loc profundă cu adevărat agricole ecologice pe stânga, restaurant cu o sirenă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *