La vie en rose, unde şi şniţelul e roz

Pentru că ieri am vorbit despre felii negre de plăcintă şi, chiar dacă voi nu recunoaşteţi, v-am cam stricat cheful de vară cu tristeţile mele existenţiale, şi pentru că vreau să dau apă la moară bărbaţilor care cred despre femei că-s instabile, lîngă negrul de ieri trîntesc acum un post despre roz extrem. Un restaurant roz, pereţi roz, notă de plată roz şi, desigur, cu mâncare roz. Care se numeşte, da, sigur, cum altfel, La vie en rose. Şi se află pe, da, exact aşa, Strada Speranţei, la parter. Atenţie cu intratul pe site, să nu vă orbească rozul, its everywhere. 🙂

În acest loc cu aspect de fondantă de trandafir m-a dus colega Pinguina, că e fix pe stradă cu biroul ei şi că ştie ea că se mănîncă bine. Eu cred că ea de fapt încerca să-mi resusciteze moralul şi s-a gîndit că dacă nici marea de roz din La vie en rose nu face treaba, atunci sînt cauză pierdută.

Ne-am aşezat pe terasa roz şi-am comandat rapid de mîncare, că ne leşina foamea. Eu am luat specialitatea casei, fără să-mi treacă prin cap măcar că o să primesc în farfurie ceva roz care nu e şerbet de zmeură, ci pui cu ciuperci. Andrada, mai versată ca mine într-ale locului roziu, a luat ceva care nici în cea mai optimistă dintre lumi n-avea cum să iasă cu roz: pui cu sos de lămîie (foarte portocaliu la culoare) cu spanac sote (exagerat de verde). Am gustat şi eu din combinaţie, absolut decentă la gust şi culoare.

Cum vă spuneam, eu am luat specialitatea casei, că aşa se recunoaşte priceperea bucătarului, respectiv şniţel crocant de pui cu sos de ciuperci, lapte, smîntînă şi unt, plus garnitură de cartofi copţi, cu rozmarin. Ei bine, sosul cel alb, la umbra casei roz şi a pereţilor roz de grădină, a rezultat într-o înfăţişare cum nu se poate mai caraghioasă: şniţel cu sos roziu. Care întîmplător a fost foarte bun. Carnea bine făcută, moale, mantaua crocantă din fulgi de porumb, deloc uleioasă, sosul cremos, aromat, cu ciuperci adevărate, unt cît trebuie, smîntînă dulce din belşug, cartofi puţini, dar dulcegi, porţia mare de-am reuşit cu greu să dau gata un sfert, dar care-a fost lichidată rapid seara de soţ. Iaca specialitatea roz. Aşa roz ochii Prinţesei n-au mai văzut de muuultă vreme. Nu că?

Ieftin nu e, dar nici scump cît să nu-ţi permiţi o porţie de roz complet la salariu. 25 de lei şniţelul, 7 lei cartofii, 9 lei plăcinta cu măr şi îngheţată. Care-a fost bună, păcat cu dîra lungă de caramel care-a străbătut farfuria în lung şi-n lat în repetate rînduri, ca să nu mă lase pe mine să simt gustul mărului şi-al îngheţatei de vanilie. Prost obicei românesc ăsta cu topingurile şi zahărul tos turnat cu nemiluita peste ceva care e oricum dulce ca viaţa.

Overall, bună mâncarea. O chelneriţă foarte amabilă, ne-a adus marfa rapid şi fără dezbateri. Parcare nu prea e în timpul săptămînii, aşa că mai bine veniti cu troleul pînă la Rosseti.

Ah, să nu uit. Dacă vă taie vreo urgenţă d-asta omenească, nu vă duceţi la baia Vieţii în roz. NU vă duceţi. Dacă o să scapaţi cu picioarele întregi după coborîrea treptelor melcoidale strîmte, odată ajunşi jos vă vor năpădi coşmarurile sudenţiei, alea în care rol principal joacă buda din tren. Ceva mic, miiiiiiiic de tot, nu roz, ci alb-crem, cu uşă de plastic tip acordeon. Curat, dar destul de incomod, aş zice. Aşa că dacă nu sînteţi la cota de avarie, mai bine aşteptaţi pîn-acasă.

Ia să vedem, ce chestii roz sînt bune de mîncare? Supa de roşii cu multă smîntînă? Piureul de căpşune cu multă friscă? Haideţi, daţi-mi idei, vreau să-mi umplu frigiderul şi cămara cu speranţă culinară. Că dacă de-alta nu se mai găseşte… (glumesc, azi sînt bine. pentru mîine nu garantez, că am programare la cardiolog)

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4183

32 comentarii

    • Aaaah, ce buna e ciorba de loboda, imi facea mama…. rece!
      Spuma de visine n-am mincat, numai de capsune.
      Inghetata de zmeura, da, nemaipomenit de buna, de-aia facuta in casa, cu smintina! Sluuurp.

  1. Chiar la o supa roz ma gandeam si eu zilele astea, ca s-a facut mai cald si la mine si deja am chef de chestii racoroase de vara 😀 Au aici o supa crema rece „chłodnik” care se face din sfecla rosie fiarta cu alte legume, se paseaza, se adauga iaurt cremos rece, se pun felii albe cu dantela roz de ridichi, felii de castravete si ou fiert deasupra, taiat in patru … daca e mic castronul pui jumatate de ou. Cand fac reteta, iti dau link spre poze. E roz, frumoasa si zic eu, foarte buna la gust. O alta supa crema care imi place e din radacinoase coapte la cuptor: cartof simplu, cartof dulce, putina sfecla (din nou), morcov si o felie de dovleac. Pasate, amestecate si un pic de supa sa iasa crema si cu fasole alba deasupra. Tot rozalie, dar mai inchisa … daca ma gandesc, mai gasesc, dar astea ar fi cam preferatele, eu fiind topita dupa supele crema :p

    • Da’ nu-s prea dulci cremele astea? Si mie imi plac supele creme, dar in afara de ciuperci, de mazare, broccoli si de rosii, n-am incercat.
      Una roz insa parca se cere. Astept poza si reteta completa. 🙂

    • Draga mea, fusta pantalon nu incape in toaleta vietii roz dimpreuna cu tine. Ori tu, ori ea!

  2. Fetelor,am si eu nevoie de un sfat.De doua zile sunt in proba de lucru la o firma si ma simt tare nefericita.Postul asta mi-a fost recomandat de o persoana care o cunoaste pe una dintre sefe si am fost ft entuziasmata.Dar totul se dovedeste altfel decat mi-a fost prezentat.De doua zile nu fac altceva decat sa stau tintuita de un scaun si in fata calculatorului 9 ore pe zi.Colegele de birou sunt mult mai in varsta decat mine si pur si simplu nu ma baga in seama.Una dintre ele ar trabui sa imi faca un training,dar pana acum nu mi-a aratat nimic si se vede pe fata ei ca e nemultumita sa ia un copil de 20 de ani si sa il invete.Eu care sunt vesela si imi place sa rad tot timpul,stau de 2 zile intr-un mediu ostil in care nimeni nu vorbeste.Vreau sa plec,dar imi e jena de persoana care mi-a dat pontul.Ce sa fac?Va rog dati-mi un impuls

    • Doua zile e foarte putin. Ai incercat sa intri tu in vorba cu doamnele? Sa intrebi una alta despre job? Poate si ele au exact aceeasi impresie despre tine, ca esti ostila.
      Eu zic sa faci tu primul pas. Si daca nu merge, renunta. Nu e un capat de tara.

    • asa am fost si sunt eu de 5 luni si crede-ma c la 1 rup usa si renunt….am ajuns praf cu nervii 🙁
      e tare trist sa mergi cu stari de rau(ca sa nu zic greata) la munca…. 🙁
      cand citeam ce ai scris tu simteam parca ,ca ma descrii (adica imi descrii) locul de munca(mai putin treaba cu colegele ca sunt singura in birou) 🙁
      daca crezi ca nu e pt tine si nici financiar nu te motiveaza renunta …lasa rusinea si renunta!
      eu cred ca fericirea noatra e mai importanta decat orice!

    • Am incercat sa pun intrebari si sa aflu informatii,dar mi se raspunde cu un sictir total.Oricum ele sunt foarte stresate din cauza sefei,si pe mine ma vad ca un intrus.Cred ca fiecare simte cand nu este bine primit.Am mai avut joburi,unde am fost iubita de si laudata de toata lumea,asa ca este putin ciudat sa te trezesti intr-un mediu din care stii ca nu faci parte.Sunt o persoana ft vesela si prietenoasa,dar aici pur si simplu nu merge.Va multumesc mult pentru sfaturi!

    • Si eu am renuntat la un job dupa 2 zile, simteam ca nu imi e locul acolo. Asa ca sa nu iti fie teama sa o faci!

    • Ana, sfatul meu e sa mai stai un pic, inceputurile intotdeauna sunt mai grele. Eu am avut un job cu raspundere mare, stres, fain jobul, dar eram atata de busy ca efectiv nu am avut timp sa cunosc colegii. Mi-a luat vreo luna si ceva sa apuc sa socializez cu ei, dar a fost smooth sailing dupa :).

    • Si eu zic ca ar trebui sa-i mai dai o sansa… Si daca tot nu merge si nu merge, aia e. Eventual poti sa si discuti cu persoana care ti-a dat pontul, sa-i spui ca e foarte frumos ca te-a ajutat, si ca ii multumesti, insa socoteala din targ nu s-a potrivit cu cea de acasa. Ar trebui sa inteleaga, zic eu.

  3. Nu e foarte glamourous dar e f buna: Ciroba siclam-roz de loboda! 🙂 Racoroasa si iti da putere..merita incercata daca se gaseste loboda pe piata!

    • Da, adevarat, numa ca nu stiu cum se face. Zici ca-i simplu?

    • Hehe…se taie ceapa si se caleste in unt sau ulei, se ia loboda si se azvarle peste pana se inmoaie…se pune apa si se fierbe…se drege cu ou+smantana+zeama de lamaie sau bors, ce ai prin casa…

  4. Cam mult roz pentru mine, dar daca mancarea e buna, cine stie, poate calc si eu pe acolo. Totusi am probleme cu buda, daca nu e buda… nimic nu e :))
    Chestii roz de mancat… hmmm… As zice dulceata de trandafiri, nu e foarte roz, da’ macar ambalajul este, cel putin asa cum se prezenta la bulgari. Mai sunt bomboanele ale moi, ca niste buretei, niciodata n-am stiut cum le zice, dar stiu sigur ca sunt moi, pufose si pline de zahar 😀

    • Daca esti mofturoasa cu toaleta, atunci mai bine nu te incumeti!
      Ah da alea marshmellows, nu? oribile, dar totusi tentante.

    • Yup, alea… Stiu ca mancam pe vremuri din astea si erau roz. Acum nu stiu cum or mai fi la gust, pe atunci imi placeau, cel putin asa imi aduc aminte 🙂

  5. somonul e rose, nu?:)
    bezele/dulceata/spuma/inghetata de visine, capsuni, zmeura, cirese, FRAGI
    compot de visine, cirese
    icre
    capsunica,vin, sampanie roze(punem si de baut, nu?:)
    supa de visine
    cred ca si din creveti poti scoate o pasta roz, ceva:)

    gata ca mi s-au stranit poftele cele mari

    • Da? pai in cazul asta, trebuie ca ai un spirit mega intarit. eu am crescut pe strada alecu russo. clar ai avantaj la start. 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *