Moartea nu e amuzantă. Nici măcar dacă se petrece cînd eşti fumat

Nu ştiu cine e Dexter şi care-s abilităţile lui/ei paranormale, dar se pare că ieri a prins un intercity pînă în Lumea de Dincolo, unde-a avut un meet&greet cu Amy Whinehouse. Exclusivitate totală, la doar cîteva ore după ce unii îi semnau foaia de deces. Nu lui Dexter. Că Dexter e încă tînăr/ă şi nici nu ia droguri (deşi poate nişte iarbă i-ar face bine la simţul umorului). Pe scurt, Dexter jurnalist/ă Tabu i-a luat un interviu femeii imediat după ce femeia a… ştiţi voi… murit. Apoi a publicat interviul pe Tabu.ro. Aici.

Mi-a crescut pulsul atît de mult de nervi că mi se încurcă degetele pe taste la fiecare cuvînt. Băi Dexter, cum ai tu impresia că nişte glumiţe balonate pot face textul tău nu bun, dar măcar acceptabil din punct de vedere moral, deontologic, din ORICE punct de vedere? Băi Viule, cum îţi dai tu voie să faci mişto de un Mort? N-are importanţă că mortul e Iisus Christos sau cîinele vecinei. Fiinţa aia şi-a fracturat viaţa (n-are importanţă în ce fel). NU MAI EXISTĂ. Şi tu-ţi permiţi să presupui că ea, care nu mai există, ar spune ceva de genul „Să ştii că nu e mare diferenţă între stare mea de dinainte şi cea de acum”. Really? Adică înainte nu mergea pe nori albi? Sau nu dormea în cazane de smoală?

WTF is this? Ce fel de jurnalism e ăsta? Ce aduce el cititorilor? (în afară de un atac cerebral în cazul meu, că nu m-am mai enervat aşa de cînd s-a urcat taximetristul ăla pe tico-ul meu, cu mine-n el) Informaţie? Care-ar fi informaţia? Că Dexter ştie ce droguri ia Amy Whinehouse după ce-a murit şi-a ajuns în Club 27? Emoţie? Că Raiul sau Iadul arată ca un cimitir? Poooftim? Amuzament? E măcar vreo glumă hai să nu zic bună, dar măcar mediocră, în textul ăsta? Te rog să mi-o subliniezi cu carioca, să citesc cu voce tare aici la mine-n redacţie şi să vedem dacă rîde măcar doamna care ne face curat în bucătărie.

Băi Dexter, explică-mi te rog ce te-a motivat în luptă. Cînd ţi-a venit ideea asta să faci interviu cu Moarta şi te-ai aplaudat singur în gînd, care-au fost motivele pentru care ţi-ai zis Da băh Dextere, rupem cu textu ăsta, scriem istorie? Sau pentru că Moarta, pe vremea cînd era Vie, trăgea pe nas şi pe gît cu cisternele, e ok s-o iei la mişto cît nici nu s-a răcit încă bine?

Înţeleg o glumă bună. Apreciez un text bun. Indiferent de temă. Dar tîmpenia asta din Tabu nu e nici amuzantă, nici inspirată. Aş vrea s-o şteargă cineva de-acolo şi de la mine din cap. Nu-s foarte mulţi jurnalişti buni în ţara asta amărîtă, ştiu asta, dar parcă Tabu era o echipă mişto. Sau asta era în alte epoci?

E Moartă, bă Dextere, MOARTĂ. Nimic amuzant în asta.

Pin It

12 Comments

  • Ioana S spune:

    Finally some common sense. Păcat că e din ce în ce mai rar pe la noi. 🙁

    • Printesa Urbana spune:

      Mda, lasa ca imediat ce moare de tot Bunul simt, se duce Dexter de la tabu si face un interviu cu el…

  • Teodora spune:

    Pare sa fie o rubrica mai veche. Vad ca e unul si cu Michael Jackson din septembrie http://www.tabu.ro/interviu-imaginar-michael-jackson/. Dubios.

  • Anca spune:

    Stupid. Vad ca au mai multe interviuri „imaginare”, cand n-ai despre ce scrie, scrii prostii, numai ca sa umplii spatiul ala gol unde n-a incaput o reclama labartata. Comentatorii vad ca l-au taxat pe Dexter, chiar ca este „penibil”!

    • Printesa Urbana spune:

      Pe online n-au deloc scuza asta cu umplutul spatiului. Asa ca ramine un text inutil mai mult decit e un text prost.

  • The Fan spune:

    Cred că acel anonim numit Dexter (probabil s-a uitat la prea mult Cartoon Network sau prea multe seriale cu ucigași în serie) s-a inspirat din ”God Bless You, Dr. Kevorkian” de Kurt Vonnegut Jr.
    Din păcate Dexter nu are talentul lui Vonnegut, nici interlocutorul nu și l-a ales bine. Pe când opera Vonnegutiană este o parte valoroasă a literaturii universale, articolul Dexterian este… [spuneți voi cum, că eu n-am cuvinte] 😀

  • kapy spune:

    penibil articolul, penibil autorul…
    R.I.P Amy…

  • Zazuza spune:

    si unde mai pui ca tocmai am vazut azi o bucata dintr-un interviu adevarat cu ea, la teveul austriac, in care ea povestea ca interviurile i se pareau foarte plictisiotare 😀 😀

  • Evergreen spune:

    🙁 sunt asa trista ca a murit Amy… cat despre texte de acest gen, asta-i jurnalismul nostru…

  • Arais spune:

    M-am enervat si eu cand ti-am citit postarea, nu cunosc revista/pagina web, dar tu ai scris asa cum scri despre orice, cu pasiune, cum imi place mie sa citesc, asa ca am reactionat ca atare si am zis uite mai ce nesimtiti… Apoi m-am uitat pe articol, si nu mi-a venit sa cred… Printesa, tie chiar ti-a crescut pulsul pentru ca ai citit ASTA?! Cum? De ce?
    Clar, ma stresez si eu pentru o gramada de chestii, care nu merita, sau pe care nu le pot schimba, dar exista totusi o limita… Ce a scris Donsoara sau Donsoru’ este sub orice limita si critica – nu fiindca asa se spune despre tot ce este penibil, dar pentru ca acolo este: jos-jos de tot. Vonnegut… seriously…? E ca si cum ai critica o maimuta ca a mazgalit pete colorate in loc sa produca un camp de floarea soarelui, sau macar ceva ce aminteste de ceata lui Monet…
    Uite ca m-am enervat ca te-ai enervat… 😀

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *