Poezie-eveniment

cele mai frumoase lucruri
sînt cele pe care le accepţi aşa cum vin
fără să simţi nevoia să le schimbi.

cele mai adevărate gînduri
sînt cele care-ţi vin grămadă
cînd te gîndeşti la altceva.

cei mai buni oameni
sînt cei care te ţin de mînă
fără să te întrebe dac-ai apucat să te speli cu săpun

cea mai bună pîine
e aia care-ţi iese dintr-un aluat
în care-ai scăpat un zîmbet complet neplanificat

cel mai bun om e cel care te iubeşte
tu mă iubeşti
eu te iubesc mai mult

asta e
asta sîntem
şi sîntem fără-cusur-de-bine aşa.

*pentru mama-mea-liliana-care-plînge-de-fiecare-dată-cînd-eu-sînt-tristă

PS: E prima poezie pe care-am scris-o în viaţa mea. Şi ultima, vă promit, nu e cazul să vă dezabonaţi de la feed, regatul nu va deveni volum de poezie, mi-e clar că talentul meu e proza, NU poezia. dar cred că orice femeie trebuie să-i scrie măcar o poezie mamei ei. mi-a venit aşa, dintrodată, în seara dinaintea plecării la Lisabona, la un pahar de vin alb groaznic de dulce şi plin de sulfiţi, cînd mă gîndeam cu dor la soţul meu care stătea lipit de spatele meu transpirat şi cu drag la mama, de care mi-e foarte dor tot timpul.

PS2: Public această poezie-eveniment în seara plecării spre Bucureşti. Vin acasă.

Pin It

Tags

5 Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *