Bucureştiul călare (prima zi cu bicicleta la muncă)

Vineri am luat-o spre adopţie temporară. Este un Brompton roz, are roţi mici, se pliază cam la dimensiunea unei sacoşe pătrate, are o singură viteză (pentru Bucureşti nu prea ai nevoie de mai multe, că nu-s cine ştie ce dealuri de urcat), ghidon M, care înseamnă nu dimensiunea dintre S şi L, ci forma (care, by the way, mie mi se pare ultra comodă). Are 10 kilograme, nu-s puţine dar o pot urca fără probleme 3 etaje pînă-n casă. (în mod normal aş lăsa-o în maşină, dar am portiera îndoită şi mi-e frică să nu mi-o forţeze vreun duşman şi să mă lase fără bunul roz de împrumut pe care cei de Ciclissimo au fost suficient de inconştienţi să mi-l lase în posesie spre folosire vreme de 8 zile).

Vineri, sîmbătă şi duminică m-am dat cu ea prin parcuri şi prin centru, activitate care mi-a plăcut nemaipomenit. Azi însă am dat piept cu oraşul adevărat, pentru c-am pornit pe ea de acasă şi, după o scurtă descindere de 5 secunde în gardul de la Eroilor, m-am mai dat jos tocmai la redacţie, la Piaţa Domenii.

Iată cîteva lucruri pe care le-am învăţat călare pe Mica Roz:

1. Unii oameni (mulţi) nu aud claxonul. Cred că pentru ei, acest sunet pur şi simplu nu există, iar cînd li se pare că-l aud, se gîndesc că cine ştie, o fi sunetul pe care îl face un gînd cînd le răsare în cap. Drept pentru care nu se dau la o parte oricît ai clopoţi în spatele lor.

2. Taximetriştilor le place să vadă fete pe biciclete plonjînd în garduri (unul mi-a făcut o glumă şi-a tras de volan în timp ce se urca pe trotuar, eu am zis să-l evit ca să nu-i îndoi loganul, şi-am aterizat în gardul de fier, cu bicileta peste mine. l-am înjurat frumos, am pornit mai departe demnă, cu semnele de la lanţ bine desenate pe pulpe şi cu o tăietură frumoasă în palma stîngă)

3. Cu bicicleta fac 31 de minute fix pe un traseu pe care cu maşina fac 12 minute.

4. Dar cu bicicleta e mult mai fun.

5. Betadina ustură foarte tare.

Zi fără accidentări să aveţi!

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4183

54 comentarii

  1. Cam tragic pentru prima zi :). Si eu merg pe bicicleta (pe una normala si nepliabila) si ma simt foarte bine. Uit deseori ca minunatul cos de pe ghidon, nu este cosul de la Cora si indes mai mult dect pot duce. In rest merg si pe trotuar si pe sosea, dar pietonii sunt mai rai ca masinile. Sunt atenta sa nu imi deschida usa, fara sa se asigure vreocineva dintr-o masina parcata, respect semnele de circulatie ale masinilor si evit gropile.

    • Eu incerc sa merg numai pe trotuar, dar ma omoara bordurile, ca tre sa ma dau jos de pe bicicleta de o suta de ori…
      Pe strada mi-e frica, merg romanii ca nebunii! Si da, pietonii sint MULT mai periculosi decit soferii!

    • Si mai nesimtiti sunt pietonii! Eu ma bucur de bicicleta doar seara sau in week-end, dar este crunt, degeaba avem piste pentru biciclisti daca mame (nu stiu ce o fi in capul lor) isi plimba odraslele fix pe marcaj, iar ghertoii umplu trotuarele cu burtile si glumele lor proaste…..Ma fac sa devin violenta….

  2. super super…dar trebuie foarte maaareee atentie ! soferii din Romania nu protejeaza biciclistii si motociclistii…esteeee fooarteee periculos ! nemaipomenit daca as vedea sute de biciclete 🙂

    • Nu soferii sint cei mai periculosi, culmea, ci pietonii, care nu se dau la o parte de pe piste, te imping, te lovesc etc etc… E incredibil in ce loc traim, doamne!
      Si sa stii ca biciclisti vad tot mai multi, deci am sperante! 🙂

  3. Ah …tu esti o printesa si nu prea aveai ce sa ii faci taximetristului si nici ratatilor care nu se dau la o parte… Eu aveam atatea variante…

    Oricum mi-am propus ca vara viitoare sa am fie o trotineta, fie o bicicleta, fie role, fie skateboard. Cu ele ma voi avanta in jungla urbana… Acum e cam tarziu si nici nu am banuti 😀

    Oricum, imi place ca esti insistenta si nu renunti usor.

    BRAVO! Sport la biciclit si cat mai putine incidente!

    • Gata, de azi le dau cu spray cu piper in ochi daca ma mai agreseaza. Dau fîs şi fug. Aşa nu se mai poate. Mai am cinci zile de mers, n-or să-mi mai rămînă centimetri de piele întregi în ritmul ăsta…
      Faza e că-mi place întreaga aventură!

  4. Iti lipsea tutu roz si magic, I say 😀 si o bagheta cu care sa mai pocnesti peste fund lumea, sa sara din loc din calea ta! pai ce-i asta? sau ia o ciucalata fioroasa pe langa tine, sa miorlaie la ei :))) hai ca ma intrec deja … I also want brompton! <3 desi e scumpa … si scumpa… am zis scumpa? propriu si figurat. dar na … faina!

    • Deh, clar e un rasfat. Unul platit cu multi bani si multe vinatai. Eu zic ca merita…
      Bagheta n-as avea in ce mina s-o mai tin, sint ocupata cu ghidonul! 🙂

    • Pe mine m-a usturat destul de tare, deci nah, pot sa zic că ustură. Şi da, sper că E foarte eficientă.

  5. Eu iti admir curajul. Am incercat si eu sa inlocuiesc autobuzul cu 2 roti acum 2 veri… am renuntat dupa 1 saptamana din varii motive… Nu aveam casca => nu puteam merge pe strada (si oricum mi-e mai frica de masini decat de vulpi… si sunt terorizata de vulpi). Pe trotuar, dupa-masa, era dezastru. Ce conta ca dunga verde insemna ca muritorii cu pedale aveau priortitate, toate araboaicele iesite la cumparaturile post pranz se gaseau sa faca reuninunea nemului taman in mijlocul ei. Asa ca am renuntat, folosindu-ma de scuza „in autobuz pot citi si oricum nu prea am timp sa citesc”. Bicicleta a fost facuta cadou cuiva care o si foloseste 🙂

    • Bine ca nu-ti pare rau dupa ea. Eu am multa rabdare. Ma enervez cumplit de 100 de ori, dar uit intr-o secunda. Sint plina de chef toata ziua. Of, macar de-as putea sa fac asta 6 luni pe an…

    • Eu, recunosc, sunt o persoana mai sedentara ca ursii iarna. Stiu ca nu e bine, ca nu ar trebui, ca… DAR 🙂 [insert reason here… anything goes]. Prefer o carte si 10 vederi unei ore cu bicicleta 🙂

  6. Nu-i rau. Dar sa faci mai mult cu bicicleta decat cu masina pana la munca ? Wow, inseamna ca este chiar rau pe strazile Bucurestiului. 🙂

  7. deci, am si eu o intrebare esentiala: cu cainii ce ai facut?

    am citit de taximetristi, de pietoni care nu se dau la o parte, dar cainii?? cainii care incep sa latre pana la pedala pe care tii piciorul de ai senzatia ca o sa ramai fara pantof si piciorul din el?

    pt mine asta a fost experienta traumatizanta care m-a facut sa renunt la bicicleta, deci daca imi spui cum ai trecut peste partea asta, jur ca as mai incerca o data!

    • Hei, Daniela,

      Pina acum nu a sarit nici unul la mine, si nici n-am prea vazut ciini, am ocolit stradutele mai intunecoase. Oricum, port in permanenta in mina sprayul cu piper, special pentru ciini. Am mare frica de ei dupa ce m-a muscat unul mare cit un urs.

      O sa fac un post separat si despre asta, deocamdata insa nu am nimic de povestit, pur si simplu n-am vazut ciini, poate vreo 2-3, care m-au ignorat.

  8. Ioana, taximetristii si soferii de ratb sunt o specie aparte in trafic, trebuie sa te feresti de ei 😀

    In rest, nu-mi dau seama cum ai facut 31 de minute pe traseul tau! 25 de minute fac eu pana la Unirii! Insa sunt convinsa ca timpul acesta o sa scada pana la sfarsitul saptamanii. Iar daca vei parasi trotuarul (unde mai mult ocolesti pietonii decat pedalezi), iti va fi mult mai usor, fara trotuare 🙂

    Ai grija de tine, spor la pedalat!

    • Deh, se lucreaza pe la gara de nord, cred ca numai pe-acolo am pierdut vreo 10 minute, o sa ma gindesc la alt traseu, dar mi-e cam frica de ciini si prefer sa fac mai mult dar sa ajung unde am nevoie cu toate picioarele la mine!
      😀
      THX!

    • Sa-mi zici daca spray-ul cu piper functioneaza :)) Nici eu n-am avut probleme cu cainii pana acum, cred ca-i si dupa sufletul omului :P:P:P

    • Functioneaza sigur, l-am testat anul trecut pe o haita intreaga. Au disparut toate patrupedele pe o raza de 1 km.

      Hm, nush ce sa zic despre asta cu sufletului omului, ca eu cred ca am un suflet bun si acum 2 ani era sa ma sfisie o ditamai namila canina… noroc ca era iarna si eu aveam 7 straturi de haine, asa ca tot ce/a reusit a fost sa ma invineteasca si sa ma traumatizeze pe viata.

    • Mda, si eu cred c-ai suflet bun. 🙂 Deci pica si varianta asta, trebuie sa-mi iau spray si sa fiu si mai precauta 😀

  9. am iesit si eu azi cu rocco :)) si m-am julit la un dejt cand am incercat sa-i umflu rotile la benzinarie. in rest, m-am obisnuit cu pietonii care merg pe banda bicilistilor crezand ca-i un trotuar mai sofisticat, taximetristii care fluiera ca niste oligofreni si masinile parcate aiurea

    lasand astea deoparte, e chiar fun 🙂

  10. Mie mi se pare semnificativ mai usor pe sosea .daca e destul de lata cat sa mai incapa o masina
    paralel. nu ma sperie masinile ca vin din spate si nu le vad. Cand vad caini incetinesc, strig mars si daca insista ma dau jos merg pe langa si scap de ei. si mie mi-e frica de ei.
    curand aventura mea pe doua roti o sa se termine caci ma apropii de saptamana 20 de sarcina si o sa mi-o incuie barbatul in pod.

    • Wow, este in 20 de saptamini si mergi pe bicicleta? In Romania? ce sa zic decit wow. si inca unul: wow!

    • Este singura miscare pe care o mai pot face fara sa ma doara bazinul, alftel abia merg, recunosc ca nu am burta aproape deloc si o doza de curaj vecin cu inconstienta. Plus ca locuiesc in centru, si surprinzator, mi-e greu sa ajung de exemplu la Unirii fara sa schimb 2 autobuze sau sa merg o gramada pe jos.
      A fost ok medical si m-au incurajat prietene care locuiesc in tari civilizate :). Pana acum e ok, poate o sa te indragostesti si tu de bicicleta si o sa iti cumperi una:)

    • Wow, esti foarte curajoasa!
      Sa stii ca ma gindesc serios sa imi iau bicicleta. Pe zi ce trece sint mai incintata de idee!

  11. Interesantă experienţa ta! Mie încă mi se pare un act de mare curaj mersul pe bicicletă în Bucureşti. În Sibiu o folosesc des pentru deplasări şi pare mai uman! Subscriu opiniei tale că pietonii sînt mai periculoşi decît şoferii, mai ales pe pistele de biciclişti! Nu ştiam de marca asta de biciclete, cred că tocmai am admirat două zilele trecute, posesorii nu erau români sigur. Preţurile sînt peste ce îmi pot permite dar parcă m-ar tenta o şa. Cum ţi se pare cea pe care o foloseşti acum?

  12. Printesa are bicicletaaaaaaa ! si-i sta asa de bine! 🙂
    vad ca viata ta e tot mai plina de „lucruri” roz in ultima vreme, asa te vreau!

    Eu am bicicleta de 9 ani (am 29 de ani) si o folosesc frecvent, mai bine de doi ani am folosit-o aproape zilnic, in Buc, lumea zice (si zicea) ca am fost inconstienta, mie mi se parea foarte ok, nu am avut nici o problema majora dar presupun ca e si chestie de varsta, acum probabil asa avea mai multe probleme cu „mediul” inconjurator, atunci nu le bagam in seama si oricum beneficiile erau majore. Mersul pe bicicleta in Valcea(unde locuiesc acum) este parfum…….

    Asa…acum ca am zis-o, sa incep cu inceputul 🙂
    Este primul meu comentariu desi ma delectez zilnic cu scriitura ta, am avut o perioada de cateva saptamani in care citeam cateva ore pe zi dar nu asa….superficial, doar posturile, ci tot-tot, fiecare comentariu in parte 😀 Interactiunea cu cititorii e o treaba pe care o admir, printre altele, foarte tare la tine.
    Sunt sigura ca vei avea mare succes cu orice carte vrei tu sa scri, blogul tau este ….iti spun eu ca da dependenta, nu am putut sa-l „las din mana” pana nu am reusit sa citesc tot-tot, ai lectii de viata despre orice, unele chiar nedorite, dar asa-i in viata, foarte complex.

    Am vrut sa comentez de atatea ori (am inceput si scrisorica 🙂 ) dar ceva ma tot oprea, ai o comunitate foarte placuta aici la tine in regat, acum cu bicicleta am simtit ca a venit momentul 🙂

    Si inca ceva pentru care vreau sa-ti multumesc (chiar nu vreau sa te „periez”, tot ce am scris e din toata inima mea de om de 1,5m) ca daca tot mi-am facut curaj…..vars tot 🙂
    multumita tie am inceput sa scriu din nou, mi-am amintit cat de mult imi placea sa scriu, cu tot ce implica, si nu numai asta, schimbarea atitudinii, am capatat una mult mai „roz” de cand te citesc.
    Iti las doua mostre daca iti face placere sa citesti, sunt doua review-uri de pe site-ul de calatorii (si nu numai) AmFostAcolo, am scris despre un camping la care am fost, recent, la mare si despre salina, din apropierea orasului meu, pe care o vizitez frecvent, sper sa iti placa 🙂

    http://amfostacolo.ro/romania-pareri,15/mamaia,90,1135/camping-gpm,9156/impresii-sejur-si-fotografii-vacanta__22252.htm

    http://amfostacolo.ro/romania-pareri,15/ramnicu-valcea,95,1243/ramnicu-valcea-si-imprejurimi,6471/impresii-sejur-si-fotografii-vacanta__22413.htm

    (te rog sa modifici mesajul daca consideri ca e nepotrivit, nu vreau sa se interpreteze ca incerc sa fac trafic prin intermediul blogului tau)

  13. Felicitari pentru decizia de a incerca, si mult succes celor de la Ciclissimo, par foarte frumoase bicicletele lor si adaptate conditiilor junglei urbane (desi desigur ca se poate circula cu orice tip de bicicleta).

    Pe vremea cand stateam in Bucuresti mergeam cu bicicleta (pentru mine e singurul mod de deplasare, gurile rele spun ca nu mai stiu sa merg pe jos, nu-i pot contrazice ca n-am verificat). Cand m-am saturat de enervat ca lumea merge/parcheaza pista de biciclisti (pe vremea aceea doar pe sectiunea Eroilor-Universitate), mi-am dat seama ca abordarea era gresita. Nu exista piste de biciclisti, oricat ar incerca sa ne convinga primaria sau altcineva.

    Dupa schimbarea de abordare am inceput sa savurez ciclismul bucurestean, este adesea cea mai rapida metoda de a ajunge unde vrei, ca sa nu mai zic de ieftina, placuta si sportive. Bulevardele mari sunt cel mai bun loc de mers, latimea face ca soferii sa nu fie foarte incomodati de prezenta ta si atunci te lasa in pace (grija insa la inteligentii care ies din parcare/deschid usa fara se se asigure).

    Bune si trotuarele, dar numai daca nu-s foarte aglomerate (sa poti ocoli pietontii fara sa fie nevoie sa franezi) si sti sa urci/cobori bordurile fara sa te dai jos de pe bicla (vine cu putin antrenament). Altfel rezultatul poate fi dezamagitorul 31-12 (minute), scor care insa nu mi se pare ca reflecta adevaratele posibilitati ale vehicolului (cat faceai cu masina pe traseul ala imediat dupa ce ti-ai luat carnetul?).

    Nu pot decat sa-ti doresc perseverenta, merita!

    • Valar, cind mi-am luat eu carnetul, erau 20 de masini in trafic cu totul, adica faceam de oriunde pina oriunde maximum 15 minute! Asa ca nu se pune! 🙂
      Si cu unele biciclete, cum ar fi asta pe care o am eu, nu vei reusi sa urci si sa cobori niciodata borduri inalte, nu e chestiune de exercitiu, din pacate. Rotile sint mici si oricit ai salta tu de ghidon, nu se catara acolo sus!

      In rest, da, subscriu la ce spui! Desi mie inca mi-e frica sa merg pe strada, chiar si pe bulevarde late, de fapt, mai ales pe alea, ca trec nebunii cu suta la ora la 15 cm de cotul meu!

    • @printesaurbana Tin sa te contrazic. Aproape toata lumea (in afara de mine si de tine :D) poate urca bordura cu Brompton-ul. Principiul e acelasi ca la orice bicicleta, dar mie nu prea-mi iese, trebuie sa mai exersez.

    • Hm… poate ne e noua prea mila de ele? Lasa, cind o sa o am pe a mea proprie, atunci o sa fac cascadorii cu ea, deocamdata ma dau jos, ma urc, ma dau jos, ma urc, si visez la Amsterdam Barcelona Paris Londra. Numai la Lisabona nu. 🙂

    • Parisul nu stiu cum e, dar Amsterdam si Barcelona sunt perfecte pentru biciclete. In Londra nu m-am gandit sa apelez la bicicleta, parca prea fain era sistemul lor de transport in comun. Scump, dar fain 😛

    • Well, daca nu se catara pe borduri nu prea e bine… avantajul ei e ca se poate lua (teoretic) in autobuz/metrou, plus ceva mai usor urcatul pe scari sau cu liftul pana acasa. Eu n-am avut decat Pegas in tinerete, cu care ma cataram suficient de bine pe borduri, restul n-am experiente cu biciclete sub 26”.

      Pentru Bucuresti probabil ca alegerea ar inclina catre o touring de 28”, suficient de zvelta pentru borduri, cu avantajul vitezei pentru strada (contrar aparentelor, mai repede inseamna de multe ori mai sigur, adica la 30 km/h soferii mai incetinesc uneori, dar daca te tarai cu 15 nici o sansa), plus ca merge mult mai usor decat mountain si city bike-uri, distantele prin Buc. nu-s chiar neglijabile.

      Cu nebunii n-ai decat sa te obisnuiesti, 15 cm e o distanta considerabila, si de (cele mai) multe ori suficienta. Oricum, chiar daca iti „zboara” vreunul ghidonul, sansele sunt sa scapi fara avarii majore (masinile parcate pe drapta nu se pun). Poti sa fi la fel de bine taiat intr-o incaierare in autobuz, ca sa nu mai zic de buzunarit…

    • Vaidemine, sper ca nu incerci sa ma convingi ca mersul pe bicicleta in bucuresti presupune riscuri aproximativ egale cu mersul cu autobuzul…

      🙂 Iti apreciez entuziasmul, si al meu e destul de mare, dar cu riscuri asumate. O sa citesc mai multe despre 28 asta de care spui, multam de idee!

    • 24 ” max 26″ trebuie la inaltimea ta (si „Inaltimea Ta” :d) – ca si eu dealtfel (e dimensiunea rotii, nimic altceva 🙂 )

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *