Redescoperă România, final fericit

Nu-i deloc greu să-ţi regăseşti locul puţin adîncit în salteaua de acasă, să-ţi întinzi oasele înţepenite în forma unui scaun de dacia duster sub cearşaful rece care miroase a tine şi nu a cameră de hotel, să te umpli de păr scurt de la pisica topită de dor care ţi se lipeşte de haine, de ochi, care te linge pe unghii şi adoarme mormăind la tine-n poală. E uşor să te aşezi la pieptul transpirat al omului tău, care vreme de o săptămînă încheiată s-a tot prefăcut că se bucură de bucuria ta, cînd de fapt şi-ar fi dat 10 zile de concediu să te-aducă mai devreme acasă. Nu-i deloc greu să te întorci acasă. Aici canapeaua n-are ciulini, nu-ţi curge praful pe gît la fiecare schimbare de peisaj de la televizor, becul nu provoacă insolaţie, poţi să umbli doar în şosete (care nu e musai să fie albastre), poţi să nu pui nimic pe twitter dacă nu vrei.

Da-i greu să nu simţi că parcă acolo-n tot praful, ciulinii, soarele ucigător, foamea, oboseala şi spinările albastre, acolo a fost tot un fel de ACASĂ.

În şapte zile întregi am parcurs vreo 2000 de km, am dormit în medie 4 ore pe noapte, am schimbat camera de hotel de trei ori, am cunoscut 16 oameni noi, mai bine de jumătate dintre ei mi-au dat lecţii bune şi chef să-i mai văd şi îmbrăcaţi în altceva decît în albastru, am văzut cel puţin 100 de locuri care mi-au plăcut şi încă vreo 10 în care o să revin curînd, am cîştigat chef de viaţă, 2 kilograme pe făptura-mi, mai bine de 1000 de poze bune făcute.

Cele mai frumoase momente au fost, în ordinea în care-mi vin la rînd pe rampa cu nostalgii recente:

Apusul de la Enisala, cu zmeie şi lacuri şi vînt prin cetate.

Zmeiala video din barcă, pe canale. Canalele cu totul. Filmul îl vedeţi aici.

Peştele preparat de echipa de bucătari locali de la Pensiunea Harttas din Vulturul.

Toate off-roadurile prin munţii Măcin, grindul Lupilor, Niculiţel, Deltă, insula mare a Brăilei.

Tipii ăştia. Fotografiaţi de Alex Dima.

Toţi actori mai mult sau mai puţin credibili în filmul ăsta.

Scot şerveţelul mototolit din buzunarul plin de praf şi recit cu glas tremurat mulţumiri organizatorilor, sponsorilor şi participanţilor. Pentru mine-a fost tare bine. Şi ştiu sigur asta pentru că mi-e greu să mă readaptez acasă, şi tare rar mi se întîmplă asta.

Vă mulţumesc şi vouă că mi-aţi urmărit în număr atît de mare povestirile din excursia albastră, sper să ne întîlnim prin deltă la un somotei prăjit şi să sorbim cot la cot o ciorbă de ştiucă, iar dacă nu vă place peştele, nu-i nimic, poate ne întîlnim sub un zmeu sau sub un val. Vara-i aproape gata, eu încă nu ştiu dacă să-mi cumpăr bicicleta sau nu, mîine revin la redacţia mea lipsită de stuf, peste cîteva zile pornim spre Grecia şi eu mă simt, din nou, foarte norocoasă. Îmi trag nasul acum şi vă mai mulţumesc o dată.

Acum e un moment potrivit să mă asiguraţi că nu, n-a fost mare lucru (LE: nu excursia, ci efortul tuturor de a ne fi bine şi de-a ne urmări), şi că o să ne mai fie bine şi-altă dată.

Redescoperă România 2011 este un proiect Petrom, împreună cu BCR, Dacia, Romtelecom, Paralela 45 şi Muzeul Naţional al Ţăranului Român.

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4183

14 comentarii

    • Bine v-am gasit, placerea a fost de partea mea! Chiar a fost, nu zic doar asa! 🙂

    • Am urmarit stirile, foarte trist. Ce-o fi oare de facut ce nu pot face pompierii?

    • Ceva care sa ajute inainte de a se ajunge la incendii. Ca daca incepe focul, da, numai de ne facem pompieri mai putem ajuta.
      Eu nu ma pricep, sunt doar un omulet care merg la vot si-mi platesc taxele, dar cred in puterea formatorilor de opinii, in puterea presei… Uite ceva deosebit care s-ar potrivi cu dorinta ta nu de mult exprimata http://www.printesaurbana.ro/2011/08/vreau-sa-fac-ceva-dar-ce-cum-si-mai-ales-pentru-cine.html

      […] „In urma cu patru ani, presedintele organizatiei Oceanic Club, Razvan Popescu Mirceni, a protestat in fata Prefecturii Constanta cu zeci de broaste testoase moarte asupra lui, fata de ignoranta autoritatilor privind distrugerile din Rezervatia Biosfera Delta Dunarii in urma deselor incendii provocate in zona.
      ”Nimeni nu ne baga in seama, dimpotriva, am fost luati in deradere, iar administratia Biosferei Delta Dunarii a concluzionat ca in urma incendiilor nu au fost specii arse si nici pagube materiale, cu toate ca, pe doar 2.000 de metri patrati ecologistii au gasit circa o suta de testoase arse”, a afirmat la vremea respectiva Popescu Mirceni.” […]

    • Ei lasa ca poate-or mai fi ocazii d-astea minunate… Te asteptam la Capitala!

  1. daca s-ar forma echipe de bloggeri care sa descopere Romania pas cu pas, bucatica cu bucatica asa cum ati facut-o voi, n-am mai avea nevoie de ghiduri turistice elaborate, multa lume s-ar avanta sa viziteze locuri din Romania despre care abia a auzit, sau n-a auzit deloc.
    Eu cred, si stiu ca si tu crezi la fel, s-a meritat tot efortul, foamea, nesomnul, praful, amintirile vor persista toata viata intr-un colt de suflet, plus ca prin relatarea ta sute de oameni vor merge probabil in delta. Ati facut un lucru demn de toata cinstea si lauda! La anul viitor de unde relatati? :))

    • Multumim, Andreea, ce ma bucur ca ti-a placut proiectul!
      Nu stiu unde se indreapta pasii proiectului in viitor, dar stiu sigur c-o sa fie grozav si-o sa le urmaresc redescoperirile cu ochii cit cepele!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *