Caritatea ne dezbină, poate mîncarea ne aduce iar împreună

Oameni buni, prea ne-am încăierat adineaori. Era vorba să ajutăm un copil care nu are o mînă, nu să ne demonstrăm unii altora care are pipota mai mare şi argumentul mai gros. Eu refuz să cred că oamenii sînt răi cu intenţie. Cred că oamenii sînt obosiţi, hăituiţi, agresaţi, sătui, prea sensibili cînd vine vorba de propria persoană şi prea tranşanţi cînd vine vorba de dramele altora. Şi e normal, sîntem oameni, sîntem, fiecare un buric perfect al pămîntului. Respect asta.

Ca să schimb puţin registrul şi ca să nu mai scrîşnim atîta din măsele pe burta goală, vă poftesc la masă. N-am mai povestit de tare mult despre mîncare şi-i păcat, pentru c-am descoperit nişte locuri interesante. În unele vă poftesc să mergeţi să gustaţi, de altele vă poftesc să vă ţineţi departe. Şi pentru că-s multe, o luăm sistematic, bine?

De exemplu, dacă aveţi chef de nişte clătite gratinate bune, da bune de tot, vă puteţi îndrepta către terasa D’eight din Centrul Vechi, în locul fostei cafenele Picasso. Au nişte clătite cu spanac şi ciuperci nemaipomenite, la fix de bine rumenite, deloc apoase, cu spanac care n-are gust de carton, ci chiar de spanac.

Ah, şi ce e şi mai nemaipomenit aici e desertul romantic numit marchiza blanca, un cheese cake mititel cu blat de biscuiţi şi dedesubt, şi deasupra, care în mijloc are ce te-aştepţi mai puţin de la un cheese cake servit rece, şi anume o inimioară de ciocolată fierbinte. Trebuie să gustaţi asta, eu m-am întors în centrul Vechi special pentru el de cîteva ori (ok, recunosc, de mult mai multe ori decît ştie soţu).

Clătite foarte bune şi la fel de ovo-lacto-vegetariene găsiţi şi la Macheroni, tot în Centrul Vechi. Aici lipsesc ciupercile, dar avem spanac şi smîntînă din plin, plus nişte brînză albastră în vîrf. porţia e mai mică decît la d’eight, dar sînt foarte bune, mai ales dacă preferaţi clătitele mai înecate-n sos.

Tot la Macheroni am mîncat de cîteva ori şi paste de casă foarte bune, cu fructe de mare şi legume sotate.

Dacă vreţi orice fel de mîncare bună făcută din ingrediente adevărate şi la preţuri normale, NU mergeţi la Hard Rock Cafe. Aici cartofii copţi sunt făcuţi din fulgi şi apoi îndesaţi cu lingura în forme de jumătăţi de cartofi copţi. Un platou Jumbo Combo costă 65 de lei. Teoretic e pentru două persoane, practic, ajunge uneia mai flămînde. Berea e 12 lei la draft. Dulciurile-s exagerat de dulci, salatele-s mari, dar nu-s deloc gustoase. Fast food de tip american, numai ca la preţuri exagerate. Sosuri grase şi ultra dulci sau ultra picante, prăjeli. E fun să mergi la concerte la ei, dar eu de mîncat nu mai mănînc acolo, nici măcar pe banii altora.

Bun. Că tot e toamnă. Şi sigur poftiţi la nişte must. La Vila Rodizio găsiţi unul bun cu 4 lei paharul.

Tot aici am mai gustat şi o salată nemaipomenită de vinete cu sos de rodii şi ulei de măsline.

Şi un fel de quesadilla cu jamon, mozarella şi coriandru proaspăt, cu salată rece de roşii, porumb şi ceapă, o nebunie. Au oamenii un bucătar nou care e tare priceput.

Tot la Vila Rodizio e musai să încercaţi perele williams, bine fierte-n vin roşu, cu sos de ciocolată şi îngheţată de mentă.

Dar şi tortul de fructe de pădure. Nu vă dau detalii. Doar uitaţi-vă la el.

Aşa. Dacă aveţi chef să puneţi la pămînt un libanez, puteţi începe cu unul fără pretenţii, dar cu humus şi falafel nemaipomenit de bune. Se cheamă Ali Baba, arată modest, e deasupra pasajului Muncii. Mîncarea vine instantaneu, e ieftină şi foarte, dar foarte bună. Am mîncat acolo de zeci de ori şi jur că n-am fost dezamagită niciodată.

Un loc nou care mi-a intrat rapid la inimă e nou deschisul Restaurant Maxim de pe Berthelot. Problema cu el e că Krishna Bohat, bucatarul indian care mi-a gatit la Maxim lucruri incredibile, s-a mutat. Aşa că nu ştiu ce s-a ales de meniul lor acum, dar dacă treceţi prin zonă, musai, dar musai să încercaţi tarta oceanică. Un foietaj dulceag şi crocant, umplutură de legume sote cu fructe de mare şi mozarela topită, ele împreună plutind aşa impertinente pe o mare de sos pesto cu aromă de fructe de mare. Ceva cu adevărat impresionant chiar şi pentru mine…

Tot la maxim am mai mîncat nişte creveţi la tigaie cu cogniac, foarte buni, şi o dorada împănată cu măsline şi cu sos de ardei, foarte gustoasă.

La desert ne-au plăcut tortul de ghimbir şi profiterolul cu îngheţată de nuci de macadamia, pentru cunoscători. Locul nu e ieftin, dar mîncarea e specială. Sper să fi rămas specială şi după plecarea lui Krishna.

Revenim la meniuri etnice. Pentru cei tari în papilă. Indian. Duminica la Taj e brunch. Adică plăteşti 50 de lei şi mănînci cît poţi. Vinul, apa şi desertul sînt incluse.

Mi-au plăcut mult chiftelele de pui şi sosul de mentă la antreuri.

Mielul condimentat şi puiul cu legume la felul principal.

Observ că lipsesc lichidele din peisaj, aşa că pentru o supă cremă de ciuperci bunicică şi cu siguranţă mare vă poftesc la Embassy Hanul cu Tei în centrul vechi.

Puteţi încerca şi somonul la grătar cu creveţi şi cartofi copţi.

O musaca bună cu cartofi şi carne de vită am mîncat la restaurantul French bakery, cel de lîngă ateneu.

Dar şi mai bun a fost quiche-ul cu somon.

De cheese cake-ul cu lămîie vă sfătuiesc să vă ţineţi departe, a fost vechi şi destul de neplăcut la gust.

Gata, şi nici nu e ora 7 încă, aşa că nu mă puteţi trage iar la răspundere că vă stric dieta.

Îmi permit un mic disclaimer aici: nu uitaţi că opiniile de mai sus sînt fix asta, nişte opinii. Papila mea gustativă nu e egală cu a voastră şi ce mie mi se pare acru vouă poate vă pare perfect. Eu vă ofer idei şi poze, pozele sînt adevărate, netrucate, neprelucrate. Va să ştiţi la ce să vă aşteptaţi. Vorba ceea, vine weekendul, poate vă simţeaţi dezorientaţi…

Acestea fiind spuse, mă întorc la ale mele. Ne vedem mîine la Webstock, eu voi fi tipa cu tricou cu Ioana, puteţi să aruncaţi cu roşii direct în persoana-mi, dacă tricoul o să vă deranjeze cu ceva. Dacă nu, poate ne strîngem mîinile şi facem schimb de idei despre orice. Ca de exemplu despre ce restaurante bune mai sînt prin oraş, ca deja nu ştiu unde să mai mai duc cu obiectivul erect înspre investigarea meniului.

PS: Valentina pune la bătaie două bilete la concertul In Flames de la Arenele Romane. Dacă le vreţi şi vreţi să o ajutaţi pe Ioana, puteţi licita pentru ele. Preţul de pornire e 150 de lei pentru ambele bilete. Banii se duc către ea, biletele vin către voi. Multumesc, Valentina.

Pin It

6 Comments

  • cineva cu vederi spune:

    Oh, da, da, da. La faza cu papa libaneza care vine instant si vad ca ai falafel e un semn cam rau: de ce vin instantaneu? Sunt facute de mai mult timp si acum doar incalzite la microunde? Intreb si eu, ca ma stii interesat in ale mancarurilor :).

    Despre Ioana, nu dispera, trebuie sa fie bine, ne miscam mai greu, dar daca ne miscam constant, tre’ sa fie bine. Hai sa ai un weekend mai bun ca cel trecut.

  • nicestionica spune:

    Cateva lamuriri cu privire la pipote umflate: 1. nu a existat asa ceva; si 2. chiar de ar fi existat nu anuleaza argumentele care au substanta si greutate, cel putin pana vor fi indreptatite cu un real contra-argument.

    Oameni prosti si rai exista peste tot (m-am convins de asta dupa mai bine de 25 de ani in care am refuzat sa cred). Dar nu sunt cei care si-au facut timp sa se gandeasca la copilul Ioana si sa comenteze la postul anterior. Shi chiar daca ideile si argumentele lor nu iti convin, nu e frumos sa arunci cu rosii virtuale in ei, pentru ca ei cu siguranta nu ar face acest lucru daca te-ar vedea, indiferent de ce tricou porti.

    Mult noroc cu campania! Voi dona si eu atunci cand ma voi lamuri pentru ce donez si voi fi convinsa ca ce se face e intr-adevar in cel mai bun interes al copilului si nu al unui producator, institutie medicala, etc.

    Mancarea insa arata f bine. Iti voi urma sfatul si voi merge in cateva dintre locurile recomandata cand voi fi in tara.

    Peace out

    • Robo spune:

      nicestionica, uite un REAL argument mai jos:

      TEZA:
      afirmatia “exista copii/ oameni cu probleme mult mai grave decat Ioana si care deci merita mai mult decat ea sa fie ajutata” este complet gresita, este inumana, cinica si, in esenta, odioasa.

      DEMONSTRATIE:

      A. Premise:
      1. Ajutorul dat cuiva este mai bun in orice situatie decat niciun ajutor;
      2. Oricine care are o problema medicala merita sa fie ajutat.
      3. Resursele pe care le poate folosi o singura persoana pentru a ajuta pe cineva sunt limitate, dar potentialul de ajutor pe care toti oamenii il pot da semenilor lor este aproape nelimitat.
      4. Pentru ca o singura persoana poate da un ajutor limitat, asta inseamna ca trebuie sa se focalizeze pe un numar limitat de cazuri (sa ziceam, cate unul la un moment dat).
      5. Este cinic sa ierarhizezi suferinta umana, pentru ca ea nu poate fi masurata si, deci nu poate fi comparata;
      6. Mai mult, pentru ca resursele de ajutor ale tuturor oamenilor sunt nelimitate (e suficient sa se implice cat mai multi), NU ESTE NECESAR ca suferinta umana sa fie comparata; in conditiile astea, daca o faci, devii nu numai cinic, ci si odios;
      7. Noi, oamenii din Romania, nu suntem in razboi, ca sa fim nevoiti sa decidem daca sacrificam 100 ca sa salvam 1,000 si nici nu avem o suma fixa de bani pe care trebuie sa o alocam intre mai multi suferinzi, ceea ce ar face necesara stabilirea de prioritati; daca jumatate din populatia tarii ar dona cate 1 euro, probabil s-ar rezolva toate cazurile care circula la un moment dat pe internet si in listele de mailuri.

      B. Concluzii:
      1. Ioana nu este capabila sa se ingrijeasca de soarta tuturor oamenilor care au probleme medicale (nu este dumnezeu), motiv pt care a fost nevoita sa aleaga un caz (va amintiti poate ca ea voia sa ajute pe cineva);
      2. Pentru ca suferinta nu poate fi prioritizata si pt ca oricine merita sa fie ajutat, Ioana nu a facut o selectie in legatura cu beneficiarul ajutorului, pur si simplu asa s-a nimerit, asta a fost cazul ca a atins-o si care s-a lipit de ea.
      3. Este cinic sa compari un copil fara o mana cu un copil cu cancer, pentru ca NU ESTE NEVOIE sa o faci – toata lumea poate beneficia de ajutor, cu conditia sa se implice cat mai multi oameni in acordarea de ajutor.
      4. Este odios sa reprosezi cuiva care ajuta pe altcineva faptul ca nu ajuta pe cine CREZI TU ca ar trebui sa ajute, mai ales in conditiile in care tu nu ajuti cat ajuta persoana pe care o apostrofezi: donatul banilor este primul pas, dar se pot face mult mai multe lucruri de catre o persoana individuala;
      5. Repet, toata lumea poate fi ajutata, e suficient sa ne implicam cat mai multi in asta. Pe ceilalti oropsiti ii puteti ajuta chiar voi, astia pe care ii deranjeaza ce face Ioana aici.

      • Zazuza spune:

        Robo, voiam sa scriu si eu ceva asemanator. nu inteleg de ce trebuie sa ne incrancenam si sa facem comparatii. ma gandeam ieri ca un euro de la 15 milioane de romani inseamna o suma colosala. daca avem probleme de constiinta putem dona cate un euro fiecarui caz care ni se aduce in atentie. credeti-ma, in ultimul an nu mi-au intrat in atentie mai mult de trei cazuri. din varii motive, nu stiu exact care vor fi acelea, nici nu conteaza. eu am mai zis intr-un mesaj anterior lasat Ioanei ca sunt pe deplin constienta ca nu putem salva toate stelutele de mare, desi cel mai probabil asta ar fi posibil cu un efort concentrat si coerent, de care, din pacate, rasa umana nu este capabila, cred eu :(. de asemenea cred ca un singur om nu poate sustine toate cauzele din lume pentru ca, in primul rand, cei carora ar alege sa le prezinte aceasta infinitate de cauze nu ar sti la randul lor pe care sa o aleaga. asa ca, alegem o cauza si luptam pentru ea. nu inseamna ca ea e mai putin valida decat alte cauze. nu inseamna ca suntem cinici alegand sa sustinem doar o singura cauza. in plus, puneti-va in locul parintilor micutei Ioana. oare ati spune daca ati fi in locul lor: „nu, nu cerem ajutorul nimanui, pentru ca Ioana poate trai si asa?”. suntem liberi cu totii sa donam sau sa nu donam atunci cand ni se pune in fata un astfel de caz. important ar fi sa nu ne incrancenam. de judecat nu ne judeca nimeni, indiferent de alegerea noastra, dar ar fi de preferat ca nici noi sa nu judecam de ce un om a ales o cauza, si nu alta.

  • Alexiska spune:

    Nici eu nu cred că cineva poate fi, în mod intenţionat, rău-voitor. E foarte greu să te detaşezi şi să nu te implici. Fiecare deţine o fărâmă de bunătate, la unii e evidentă, la alţii stă ascunsă şi aşteaptă să fie scoasă la iveală. Imaginile sunt delicioase, îmi vine să mănânc preparatele din ochi, am slăbit deja 3 kile şi mai am destule, dar nu mi-ar părea rău să savurez dorada (sunt mare mâncătoare de peşte, mai ales la cuptor) şi deserturile. Chiar că ideea ta a fost binevenită. O felicit pe Valentina pentru iniţiativa ei. Am să îi scriu şi doamnei Nicoleta Savin, al cărei blog îl citesc. Poate dânsa are o viteză de reacţie mai bună ca a domnului Prigoană. Cred că au donat şi unii din prietenii mei, m-au sunat să-mi spună că au citit despre fetiţă şi au fost impresionaţi. Keep up the fight. LEXY

  • Jules spune:

    întrucât sufăr de pe urma dramelor şi sunt home alone de o săptămână, nu mai gătesc (detesc să gătesc doar pentru mine). ca urmare, ieri noapte pe la 2 mâncam singura ciocolată din frigider pe post de cină târzie, iar azi m-am susţinut cu micul dejun dintr-un sandwich cu şniţel şi cina frugală dintr-o lipie cu pui şi cartofi. hmmm… imaginile acestea s-ar putea să mă convingă că merită s-o fac şi doar pentru mine.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *