Şi se făcu vară iar

Nu-mi place toamna. E indecisă, lungă, umedă. Prea lungă. Prea subiect de posturi nostalgice. Prea lăudată pentru frunzele ei portocalii, pentru serile călîi, pentru dimineţile parfumate. Eu nu-i găsesc prea multe virtuţi, vă rog să mă iertaţi pentru asta. E ok, că nici vouă nu vă place aşa mult fasolea bătută, şi eu nu vă pedepsesc pentru asta, nu?

Cumva presimt că toamna asta o să-mi placă cel mai puţin dintre toate.

Am venit acasă de două zile încheiate şi nu m-am ridicat din pat decît ca să mîngîi scurt pisica uscată de dorul meu. N-am chef să scriu, n-am chef să citesc, nu-mi pot mobiliza oasele să se mişte în direcţia niciunui prieten care îmi cere elegant companie. Nici să mă gîndesc la recent încheiatul concediu în Grecia n-am poftă. O s-o fac însă, am informaţii utile pentru viitori vizitatori de Thassos. Doar nu acum, nu pot, aud că afară a venit toamna şi eu sînt complet nepregătită şi la mine-n inbox sînt nişte sute de mesaje care stau cu semnele de Urgent în sus ca nişte gîndaci de bucătărie răsturnaţi pe spate.

Nu-s pregătită. Nici pentru muncă, nici pentru toamna asta. Vreau să stau aici întinsă şi să se facă sfîrşit de primăvară. Da, nici primăvara nu-mi place. E drept însă că iarna-mi displace cel mai tare. Voi să vă bucuraţi de toamnă însă, să puneţi frunze portocalii la uscat între paginile dicţionarului Larousse, să scrieţi texte frumoase despre culori şi ploi şi mirosurile toamnei, să alergaţi prin ploaie şi mă rog, ce-o mai fi de făcut în zilele astea multe şi lungi şi umede şi indecise.

Pin It

26 Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *