Dorada? N-am auzit.

Prînz târziu, restaurant Derby, plasme date pe meci cu sonor la mic, piano bar în boxe. Miros de usturoi. La masa din spatele nostru, o damă bine proaspăt despănuşată de haina ei de blană naturală, d-aia cu guler înalt de inhalezi numa păr de animal mort, acompaniată romantic de un domn rotunjor, chel, cu pantaloni de stofă şi adidaşi albi. Repejor soseşte un ospătar brunet.

– Ce serviţi? (brunetul)
– Ce peşte aveţi? (adidasarul)
– Dorada. Dorada la grătar, la cuptor, cum doriţi.
Dorada. N-am auzit pînă acum. Ce e? (tot adidasarul, cu un deget vîrît în ureche a nedumerire)
– Un peşte… rotund aşa. Arcuit.
– Aha. E file? (blănoasa)
– Nu, se serveşte întreg. Da’ să nu-l luaţi de foame, că are oase şi pînă îl curăţaţi de tot, riscaţi să vi se facă rău. Mai bine mai luaţi ceva înainte. Avem nişte bruscheţele cu somon.
Ciorbă de burtă aveţi? (adidasarul)
– Nu, nu ţinem.
– Papanaşi ţineţi? Aş vrea doi, unul cu gem de vişine, altul cu gem de cireşe. (blănoasa)
– Vine imediat.

Recunosc că nu m-am gîndit niciodată că forma unui peşte ar putea avea vreo relevanţă în descrierea lui către un flămînd în adidaşi. Nici să nu comand peşte cînd mi-e foame pentru că are oase. Şi puiul are oase. Şi creveţii au antene. Şi merele au seminţe, iar bananele au coajă. Iar noi avem două degete opozabile pe care învăţăm să le folosim destul de devreme în viaţă. Mie una îmi place dorada, o cunosc bine, e peştele gras care are oase şi care e foarte bun pe pat de sare. Şi n-o să port niciodată blană de animal mort. Deşi uneori mai port blană de animal viu, cînd mi se aşază pisica pe burtă să frămînte cozonaci chiar în buza cuptorului viu.

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4183

31 comentarii

  1. Pe principiul „va plac pestele?”. Poate voiau, de exemplu, ca pestele sa aiba blana, la fel ca Blanoasa. Nu ai cum sa stii ce ce afla in capul oamenilor. Am fost un pic cam rea, dar tu nu ai dat nume, nu ai taguit pe nimeni, asa ca pe Blanoasa si Adidasarul ii putem considera personaje de desene animate, asta sa nu suparam pe nimeni.

    • Dap, sint niste personaje oarecare, intimplator reale. Cum ar fi sa se recunoasca si sa comenteze aici cum ca bine ca-s eu desteapta si stiu ce e dorada…

    • Asta nu inseamna ca nu pot ajunge p-aici din intimplare. Cautind pe google dorada, de exemplu. Ehee, dac-as publica eu toate comentariile primite de la toti internautii care nu-s in target, vai ce de-a cuvinte noi am afla cu totii…

  2. ce pofta mi s-a facut de dorada coapta-n sare de la ibrail! aproape ca m-as incumeta s-o pregatesc chiar eu daca as stii unde o gasesc.

    cat despre blanuri naturale, bleah. oricat de curatate ar fi tot imi par pline de praf si-mi starnesc alergia.

  3. Papusica imblanita vrea fileu ca la ea la Poplaca unde s-a nascut numa’ asa manca saracutza. De foame omu’ mananca niste paine dulce cu gem ca sa umfle matzu cum trebuie, nu dorada rotunda care mai are si oase, culmea. :)))

    • Stii ce e mai bun ca o felie de piine cu gem? O felie de piine cu doua feluri de gem! Extravaganta, breee!

    • aoleuuu…io am zis „paine dulce” cu gem, adicatelea PAPANASU odios de restaurant pe care il cere romanu, dupa ciorba de burta si ceafa cu cartofu, nah….da, stiu toate e bune…da mai bune e dorazilii la sare…

  4. Dintre cei trei, chelnerul merita premiul intai. Cica ´´rotund asa…arcuit´´ hahahahaha!:)
    Sau ´´nu, nu tinem´´ :))

  5. Doamneee, ce pofta mi-ai facut de peste! 🙂 as minca peste cu orice si oricind …
    Si mai frumos ar fi fost sa zica: Dorada? N-am auzit pina acum! Deeeeeeci, nu exista! :))

  6. Chiar voiam sa intreb daca haina de animal viu nu porti, ca eu am una, dar nu sta decat cand are ea chef si nici nu iese cu mine iarna sa-mi tina de cald 🙁

    In schimb ma intreb cum au ajuns de la dorada la papanasi, le-o fi fost prea foame…

  7. Mi-ai adus aminte de o replică dintr-un film vechi românesc: -Domnişoară, pot să vă spun tu?, -Oh, domnule, puteţi să-mi spuneţi cum doreşti! 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *