Prima visare pe 2012

Anul ăsta mi-a început pe șoptite. O șoaptă cuminte, dintre cele pe care le torni în urechea unui copil cu imaginație bogată. Nu dintre cele pe care le șuieri printre dinți în timp ce două mîini îți transpiră pe pielea goală, în semi-întuneric.

De primul revelion, care s-a petrecut pe la ora 3 după-amiaza, odată cu toți oamenii din Sydney, am mîncat creveți și m-am jucat de-a Oaia și de-a Văcuța cu Mara și cu părinții ei. Am ciocnit pahare de suc de caise și-am rîs unii de alții. Cred că la un singur alt Revelion m-am distrat mai bine, cînd am jucat mimă.

De Revelionul al doilea, am făcut exact cum am promis. Patru oameni mari, în șosete de club, dintr-alea colorate frumos, un Luca mic excitat de artificii, șampanie călduță și castronașe pline cu salăți și măsline, un film despre simțuri și amor, niște aduceri-aminte și gata, la 2 dimineața eram în pat, citind. Au urmat două zile în care ne-am lăsat vizitați, de dimineață pînă seara. Am spălat zeci de pahare, am mutat canapele ca să încăpem cu toții la film, am umplut clătite și-am golit cutii de pizza. Deh, se perindă lumea întru vizitarea burții. Și tare-mi place să am casa plină.

Am dormit. Am dormit ore la rînd. Am visat fără măsură, călare pe perna de gravidă și cu dopurile de urechi bine înșurubate în ciuda porumbeilor care ne țin concert de împerechere pe pervaz în fiecare dimineață. M-am trezit cu el uitîndu-se fix la mine, cu un drag și c-o frică pe care le înțeleg aproape mai bine decît le înțelege el. Am privit amîndoi burta mișcătoare, i-am pus muzică la iepurașul cu cheiță, ne-am minunat a mia oară că noi chiar stăm aici amîndoi la umbra burții. Aşteptînd.

Pin It

18 Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *