Situația se prezintă cu urs și verde

Efectele secundare ale acestui eveniment:

… sunt de ordinul sutelor. Printre acestea, frica. De oameni mari, dar mai ales de copii, care copii merg la grădiniță, unde dansează drăcește virusuri și bacterii, varicela, rubeola, scarlatina, gripa, mucii. Motiv pentru care gravida preferă locurile nepopulate de oameni și mai ales de copii. Cum ar fi restaurantele mici, în zile ploioase.

Frica de mîncăruri stricate sau indigeste. Motiv pentru care papila gravidei nu primește mai nimic din ce și-ar dori (fructe de mare, brînză cu mucegai, lasagna, dorada la sare), ci chestiuni ultra fierte și mega pasate, în marea lor majoritate, verzi.

Sau tot verzi dar bine camuflate în ravioli de casă (cum ar fi spanacul cu ricotta)

Aceste frici nu afectează deloc soțul gravidei. Care însă este cuprins de pofte. Drept pentru care el va sorbi tot ce-i trece prin cap și prin fața ochilor, de la creveți mijlocii cu antene mari

la paste carbonara cu tone de smîntînă, care smîntînă nici n-are ce căuta de fapt în pastele carbonara

Consecința directă este că tatăl burții se va îngrășa mai mult și mai repede decît gravida. Din păcate, acest fapt nu este deloc apreciat de cei din jur, care nu acordă deloc atenție burții tatălui, din motive lesne de înțeles, cine-ar vrea să pipăie un stomac plin nu cu om, ci cu paste, carne de porc și bere.

În timp ce el înfulecă tot ce prinde și nu doarme nopțile de nerăbdare și griji, gravida devine tot mai neajutorată. Nu se poate spăla singură decît pe cel mult jumătate din suprafața corpului. Nu-și mai poate trage ciorapii decît dacă are noroc și reușește să-i arunce potrivit fix pe degetele de la picioare. Nu se mai poate ridica de pe canapea decît împinsă de neamuri și prieteni. E musai să mănînce din două în două ore chestiile verzi și bine fierte. Își privește burta mișcătoare cu drag și uimire și se întreabă ce-o face copilul cel mic dinăuntrul ei, oare nu s-o plictisi, barem de s-ar fi înrgijit și ea mai din vreme să îi pună acolo niște cărți de povești sau măcar un iepuraș, să aibă cu ce se distra puiul de om pînă iese la lumină. Uneori seara se sfătuiește cu ursul cel portocaliu despre cum o să fie la anul pe vremea asta, spre gelozia pisicii, care nu înțelege cum, dintrodată, toate ideile ei bune despre alergat după biluțe din staniol nu mai sînt de ajuns.

Tatăl burții nu prea știe cum să relaționeze cu ursul, dar de bine de rău, le plac aceleași filme.

Și uite-așa mai sînt trei luni. Mai punem o piesă la puzzle-ul cel groaznic care ne învrăjbește și ne unește, ne enervează și ne motivează și pe care tot ameninț că-l arunc pe geam, dar cumva nu mă pot despărți de el înainte să-l termin și mai e mult pînă atunci, oho, cred că o să intre copila la școală pînă terminăm noi puzzle-ul ăsta cu tabloul lui van Gogh, tot numa galben și nuanțe de galben. Da’ cine ne grăbește, nu? Am stabilit deja că acum așteptăm și nimic altceva. Ursul zice că pfoai, ce nemaipomenit o să fie. Eu de mică am învățat să am încredere în urși.

Pin It

25 Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *