Habar n-am să dorm

Am mai bine de 32 de ani de viață pe planeta asta și încă habar n-am cît ar trebui să dorm să-mi fie bine. Înainte de gravidie, nopțile mele erau fie prea scurte, că aveam multe chestii interesante de făcut înainte să mă culc și după ce mă trezeam, fie prea lungi, din cauză de oboseală, lene sau mahmureală (rar).

Acum în perioada cu burtă e mai rău. Jumătate dintre nopțile mele sînt groaznice pentru că dorm prea puțin. Mă trezesc la 3 de rău sau din cauza coșmarurilor, adorm la 6, mă sufoc, mă doare spatele, mă înțeapă copila cu coate în ficat, mă duc la baie de 8 ori, deschid ochii definitiv la 7 și nu mai adorm neam, degeaba îmi pun plapuma-n cap. Mă ridic din pat chiaună, frîntă de oboseală, cu dureri de spate și de burtă, cu ochii tulburi.

Cealaltă jumătate a nopților mele sînt groaznice pentru că dorm prea mult. Ațipesc citind înainte de miezul nopții și dorm tun pînă a doua zi la 9 jumătate. Mă ridic din pat chiaună, cu dureri de spate și de burtă, cu ochii tulburi.

Și după nopțile în care dorm prea puțin, și după alea în care dorm prea mult, am nevoie de niște ore bune să mă dezmeticesc. Primul telefon la care răspund e întotdeauna compromis. Vocea mea e semi-leșinată, nu-mi găsesc cuvintele, nu pricep, nu aud, creierul meu e năclăit și încet. Ce bine că în curînd intru în concediu și primul telefon n-o să mai fie despre articole, machete, poze sau bun de tipar, ci despre căcuța, lăptic, scutecel, buricel, pielicică și alte asemenea care nu necesită cine știe ce agerime matinală a minţii.

Și dacă acum nu-s în stare să dorm ca lumea, nici nu vreau să mă gîndesc cum o să fie după Ziua Aceea. Ca să știți, să nu mă sunați la prima oră. Nici la a doua. Numa de la a cincea încolo.

Apropo, dintotdeauna m-am întrebat care exact e prima oră. Ce înseamnă asta? Prima oră la mama, de exemplu, e 5 fără un sfert dimineața, cînd se trezește ea. La mine e uneori 8, alteori 10 (sîmbăta).

Pin It

21 Comments

  • Cum o fi sa iti fie rau ca dormi prea mult…n-am sa aflu niciodata. Eu una la 8 ore de somn nu-s fericita. La 10 as fi ok si la 12…in extaz. Copilul meu face 5 ani peste doua luni iar eu in ultimii 6 ani am reusit sa dorm 10 ore legate…de vreo 3 ori.
    Si crezi ca pielicica si buricicul nu necesita creier si framantari? Nici nu stii ce mult poti sa gandesti pana nu devii mama…nici nu stii cat de importanta este cacutza pana cand nu ai un copil a carui cacutza o vei studia la modul academic. Cand? cat? cum? ce culoare? ce consistenta? ce miros? de ce? de unde? aia ce o fi? (fetita lu var-miu mancase nisip pe plaja nah…s-au crucit astia jumate de zi la un pampers pana s-au prins!) iese pe crac? nu? de ce nu?
    A, si prima ora va fi…3 cand mananca 🙂 Sau 12 cand se gandeste sa se trezeasca ca doar e luna plina, nah…si n-are somn 🙂 Oricum si prima ora din zi, si ultima…vor fi cele mai minunate din lumeeeee…pentru ca o sa fiti impreuna!

  • g.cojocaru spune:

    la fel am patit si eu…. inainte de Maria dormeam 4-5 ore pe noapte… in timpul sarcinii am fost insomniaca-sefa… iar acum dupa doi copii, ma rog sa reusesc sa dorm macar 7 ore. 🙂
    … e frustrant sa nu poti sa dormi… mai ales cand toti iti spun „odihneste-te acum, inainte sa nasti” … 🙂
    Mai e putin… si cumva, minunea mica ce creste in burta ta, va reusi sa aduca armonia pe toate planurile. 🙂 Trebuie numai sa ii acordati credit. 😉

  • frmshk spune:

    Subscriu, clar, la partea cu agerime matinală a minţii… ei, o să ai nevoie de agerime non stop, şi la ore mici şi la ore târzii şi când o să vrei şi când nu, tot timpul. Probleme de astea cu machete şi chestii de servici o să ţi se pară joacă pe lângă cele ce vor veni şi care par acum minore. Cât despre somn, n-o să fie destul dar, oricât de mult o să îţi lipsească, n-o să ai timp prea mult să te gândeşti la asta. Da, ştiu că aşa zice toată lumea, dar chiar o să îţi fie dor de perioada asta când ai timp să te gândeşti la toate. Şi să stai. Şi să pierzi vremea. Şi să dormi (aşa cum poţi). Şi să visezi. Şi toate. Şi, apoi, nici n-ai să realizezi cum va trece timpul… şi azi o să ai un bebeluş şi mâine un copil ce merge la grădiniţă. Doar pozele vor fi dovada fiecărei etape. Eu aşa simt.

    • Printesa Urbana spune:

      Of, sint sigura ca e cum spui. Numai ca eu nu-s acolo inca. Si mi se pare ca mai e un secol pina o sa fiu. Si pina nu trece secolul asta, nici n-o sa mi se para altfel, chiar dac-or sa-mi spuna un milion de femei acelasi lucru. Ca asa-s oamenii, tre sa simta cu sufletul lor. 🙂

      • frmshk spune:

        Păi e şi normal, că tu le trăieşti pe toate în felul tău, în ritmul tău. Lasă, cu toare relele, e totuşi bine. 🙂 Şi oricum eşti o femeie puternică şi faci faţă cu bine.

        Puştiu’ meu are trei ani şi jumătate dar, de după un an şi ceva, când n-a mai fost lipit total de mine şi s-a apropiat mult de taică-su şi au început să facă chestii doar ei doi, am găsit destul timp de somn (da, şi 9 ore!), deci cred că se poate… şi revin şi toate celelalte, încet, încet!

  • Smaranda spune:

    Soo.. off topic ca sunt far` de copil/copila 🙂 dar surprise surprise nu esti singura cu stilul asta de dormit- deci nici eu, ca ma temeam ca oi fi vreo ciudatenie a naturii cu dormitul ba prea putin, ba prea mult de mi-e rau de cat am dormit. Prima ora..nu cred ca ma voi trezi vreodata la „adevarata” prima ora, adica 5 fara un sfertul ala al mamei tale, sau in tot cazul orice ora inainte de 8. Si apoi trezitul e una, dezmeticitul alta si comunicatul in stare totala de functionare- o cu totul si cu totul alta poveste.:) Deci no worries just enjoy the ride, ca aud ca nu mai e mult si nu mai enjoy bucatica asta de viata, adica cu dormitul.

  • Intuneric spune:

    Prima ora e… prima ora inainte de care sigur n-ai sa faci nimic constructiv. 🙂

  • nusch spune:

    Mdap, asa a patiti si prietena mea, la a doua sarcina, dupa ce a pierdut-o pe prima. Tratament pt prb cu coagularea sangelui (prea repede, sau prea incet). Sculat la primele ore saptamanal, in primele 4-5 luni de sarcina si apoi de doua ori pe saptamana, vreo trei luni inainte de soroc, pt recoltat anallize „la prima ora”. In loc sa se odihneasca inainte de venirea lui bebe, ea se trambala in capatul celalalt al orasului (literalmente, din Damaroaia, la Fundeni), la analize si consultatii. Acuma are un baiet de un an jumate :-).

  • Alexutza spune:

    Haha, absolut corect Alexandra Albu! Să crești un copil este mai mult decît un full-time job, este 24/7 și contrar anumitor curente de opinie necesită intelect, de la căcuța, cu curcubelatele sale culori și texturi, la alimentația care generează ze căcuța 😀 Dar va fi cel mai marfă job 😀

    Um, te vei adapta cu somnul. Altă cale nu e. Dacă aveți noroc, copila va dormi întins noaptea, cu scurte perioade de trezit la ore mici de noapte (cînd are un puseu de creștere sau vreun eveniment, gen ieșit dinți). La noi așa s-a întîmplat, culcat la 11pm, trezit pe la 8 jumate, de se minuna toată lumea. Are și ea nopțile ei, cînd se trezește de vreo 2-3 ori pe noapte sau mai bine, nu doarme mai deloc. Dar dap, există copii care dorm bine de mici – încerc să te încurajez.

    Pentru adormit greu recomand audiobooks. Una potrivită te turtește în 10 minute. Somn ușor!

  • cookie spune:

    solutia la problema ta este aceasta: http://wakemate.com/

  • Veleasca spune:

    Ce somn dulce o sa ai alaturi de bebelusa ;;)O sa profiti la maxim de momentele acelea !
    Numai bine,
    Veleasca

  • Ana (Milano) spune:

    Da recunosc sfatul…dormi acum pt ca mai tarziu nu vei mai putea. Eu n-am reusit sa-l urmez, eram ca tine. Somnul cu si fara perna de gravida era un chin in timpul sarcinii. Ma recunosc in cosmaruri (vise super erotice nu ai avut?) si evident in vizitele la baie NON-STOP. Acum nu mai dorm deloc ce sa spun.Fiul meu e o dulceata dar suge mai mult noaptea decat ziua asa incat sunt in lipsa cronica de pdihna…unii spun ca trece altii ca trebuie sa astept sa aiba 18 ani ca sa dorm o noapte decenta- .Intre timp m-am/ne-am obisnuit. La inceput a fost f greu din toate punctele de vedere si aveam o andrenalina in mine…nu dormeam deloc pt ca nu puteam sa-mi desprind ochii de la el, de la prunc. 6 luni mai tarziu tot ma mai duc noaptea la el in camera…atunci cand doarme 🙂 ca sa-l vad. Ziua ma ocup de el singura si astept cu nerabdare seara ca sa am un pic de spatiu pt mine…si cand doarme in sfarsit..mi-e dor de el de nu mai pot…suflet de mama, incalcit si plin de iubire ce sa-i faci. 🙂

  • Merat spune:

    Well, cred ca sunt diverse perioada in viata cand din cauza gandurilor prea multe si uneori si din considerente fizice (uite ca la tine sunt ambele), nu ne odihnim cum trebuie. Ai o viata activa si plina si sute de ganduri… cred ca e foarte greu sa reusesti sa dormi cum trebuie. Ai incercat clasicele? Sa aerisesti bine camera, sa-ti golesti mintea, sa meditezi putin… adica un soi de yoga… posizite relaxata si sa te fortezi sa te concentrezi doar pe respiratie. Probabil deja ai incercat, dar nu strica sa-ti sugerez 🙂

  • Vulpitza spune:

    Prima ora este aceea dinainte de a se deschide vreun magazin in Bucuresti. Ati incercat sa cumparati o cafea inainte de 8 dimineata? Sub 8 este chiar prima ora.

  • Stefania spune:

    Hm, vad ca majoritatea are o viata „normala” si se trezesc la ore „normale”.

    Prima ora a mea este dependenta de programul de lucru( eu am un job un pic mai neobisnuit, departe de casa pentru 1 , 2 sau 3 saptamani, pe platforma petroliera in Marea Nordului, unde se lucreaza in 2 schimburi, de pilda acum lucrez in schimbul de noapte, ma culc in jur de 08.00 si ma trezesc la 16.00,..iar cand sunt in tura de zi, ma trezesc in jur de 05:00, programul incepe la 06.00).
    Cand sunt acasa, in timpul liber, ma trezesc in jur de 08:00 ca atunci suna alarma BF-ului care trebuie sa mearga la munca (job normal, de L-V).

    Imi doresc sa am si eu un job in care sa ma pot trezi zilnic la 08:00!

    Multa bafta in continuare Ioana!

  • Andreea X spune:

    Draga Printesa,
    Este prima oara cand iti scriu, desi iti citesc blogul cu multa placere de cateva luni. M-am bucurat si m-am intristat, m-am emotionat pana la lacrimi de cateva ori dar, de cele mai multe ori, am ras si m-am simtit bine dupa ce am citit articolele tale. Cu alte cuvinte, (si) pe mine m-ai cucerit drept cititor fidel.
    De ce iti scriu tocmai acum, cand e vorba despre somn :D? Desi m-am regasit in mai multe dintre problemele si gandurile tale prezentate pe blog, taman asta cu somnul imi da batai de cap in ultima vreme. O pun si eu pe seama sarcinii (micute inca, dar trecute de perioada de risc 😉 ) si vreau sa te intreb daca am retinut eu bine ca folosesti o perna pt gravide si chiar te ajuta. Daca da, spune-mi, rogu-te, de unde ai luat-o. Daca imi poti da ceva detalii (mai ales daca ai luat-o online, ce model ai ales etc) chiar mi-ar fi de ajutor. Si de nu-mi poti da prea multe informatii despre perna, eu o sa te citesc in continuare cu placere si va doresc numai bine si frumos la tustrei! 🙂

    Andreea

    • Printesa Urbana spune:

      Sarcina usoara, Andreea!
      Perna de gravida eu am primit-o ca imprumut, ca cele din comert mi s-au parut scumpe si s-a indurat de mine o femeie cu suflet mare. Are cam 1,5 m lungime, are forma unei banane si e umpluta cu granule, ca s-o poti modela cum doresti. Nu stiu unde se gasesc… Dar… hm, am o idee pentru tine, scrie-mi cind ai vreme!

      • Andreea X spune:

        Multumesc! 🙂
        Deci la tine a fost mai simplu, n-a trebui sa alegi intre perna „cornulet”, „bastonas” sau „lacrima”…. ai vrut perna si-ai primit „banana”, super! 🙂 Eu n-am vazut deloc in magazine (ma rog, in vreo doua supermarketuri pe care le-am vizitat in ultima vreme) asa ca am cautat online. Am gasit preturi intre 100 si 150 lei, si mie mi se pare cam mult, dar daca ajuta ziceam c-as da banii astia pentru cateva luni de dormit mai bine.
        Ziceai ceva de o idee?…. i’m open!

        ps: vreme de scris am numai seara (caci la birou am interzis pe bloguri & co :D).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *