Lucruri nemaipomenit de enervante

Azi m-am lovit de niște lucruri care mi se par foarte enervante și nemaipomenit de evidente în potențialul lor de enervare, și cu toate astea cei mai mulți dintre oameni par să aibă o părere complet diferită de a mea. Vă rog să mă combateți acolo unde considerați necesar:

1. Clătitele sînt cel mai enervant fel de mîncare. Durează de trei ori mai mult să le faci decît să le înghiți. N-au nimic special: ou, lapte, zahăr, făină, ca 95% dintre deserturi. Umplutura face diferența, dar pe aia o poți mînca direct din borcan cu lingura, fără să fie nevoie să întorci aluat cu tigaia de 20 de ori. Mai mult, șansele ca umplutura să-ți ajungă pînă la coate, în decolteu sau pe papuci, sînt proporționale cu efortul pe care l-ai depus să faci clătitele. Niciodată mic. Și asta fără să mai presupun că ești novice și-ți ia o oră să faci aluatul de consistența potrivită, nici prea moale de fuge prin tigaie, nici prea gros de-ți rezultă clătite de grosimea culegerii de matematică de Gheba.

2. Porumbeii sînt supraevaluați. Cică simbolizează pacea și dragostea. Că sînt drăgălași. Că gînguresc. Că duc mesaje de ici colo. Mare brînză. Telefonul meu face aceleași lucruri, numai ca el nu-mi umple zilnic pervazul cu două kilograme de găinaț cleios și puturos. Mai mult, el mă trezește la ce oră doresc eu, nu la ce oră dorește el. Porumbeii ăștia de mansardă (și pun pariu c-așa-s toți) vin în viteză din țările calde, în fiecare dimineață în jur de ora 7, și aterizează TROSC pe pervaz. BUF o dată, BUF de două ori. Perfect, avem o pereche. Și începe gîngureala. Tare. Apoi se ceartă. Fîlfîlfîlfîlbrrruuum. Pleacă. Vin alții. Tot cu viteză, tot de departe. Aterizează cu trosc. Dopurile mele de urechi par niște glume proaste. Și-s mulți. Stoluri. Termină aterizările și vrăjeala pe la amiază, numa bine să am loc să le șterg găinațul păcii și iubirii din dreptul geamurilor mele, că dacă nu-l șterg și vreau să aerisesc, ei bine… numai aer curat nu intră în dormitoare.

3. Filmele de la Oscar nu-s, de fapt, cele mai bune filme, sînt doar filmele cu dată de lansare bine potrivită sau cu mesaj politic/social bine ales. Nah acuma pe bune, lăsînd la o parte cîteva excepții notabile, cîte dintre preferatele voastre au plecat de la Oscaruri cu o căruță de statuete de aur? La jumătate dintre filmele nominalizate anul ăsta am adormit, și nu e pentru că-s nedormită. Deși recunosc c-aș vîna niște porumbei.

4. Vomitatul nu e ceva amuzant. Adică pe bune, ce e haios în a vedea conținutul stomacului unui om, fie el și actor celebru? De ce nu-s pline comediile de faze căcătoare în care oamenii își suflă mucii unii pe alții, de exemplu? Și cît o să mai dureze pînă cînd regizorii sau cine naiba vine cu ideile astea originale de-a pune copii mici, copii mari, adulți, bătrîni, cîini și porumbei să vomite, de fiecare dată cînd n-au altă idee despre cum să facă umor de calitate? Adică hm… am putea da o replică tare… sau am putea face o suceală de scenariu, ceva uber cool… știu eu știu eu, ia zi tu mă spielberg, să vomite frate, ne crăcănăm de rîs, daaaa, să facem asta, genial, nu s-a mai făcut de mult… Nu cred c-am văzut vreo comedie făcută în ultimii ani în care măcar un personaj să nu-și golească stomacul pe colegii de platou spre atingerea de locuri fruntașe în box office.

5. Unul dintre motivele pentru care femeile abia așteaptă să rămînă însărcinate este că atunci vor putea mînca orice pe săturate. Lăsînd la o parte că sarcina poate să vină cu cel mai rău rău din lume și că-s șanse să nu poți mînca nici coajă de pîine fără să te ia cu leșin, faptul că (se crede că) femeile au nevoie de o scuză pentru a-și rezolva poftele culinare mi se pare ridicol. Ce zici de scuza asta: o viață ai, ce-ar fi să nu te mai umpli de frustrări din motivele greșite? Adică dacă ți-e poftă de chestii, mănîncă din ele, dar nu cu vagoanele. Te omori după ceafa de porc? Ok, foarte bine, fă-ți un obicei din a mînca una pe săptămînă, eventual împărțită pe din două, sîmbătă și duminică, iar luni și miercuri te duci la sală. Sau aștepți să rămîi gravidă și rupi frigiderul atunci. Eventual faci și vreun diabet gestațional sau iei 45 de kile în sarcină, că doar ai scuza perfectă, și după naștere constați că n-ai pierdut decît vreo 5 kile și pici cu zgomot în depresia post-partum cu un motiv suplimentar, ăla că sarcina ți-a distrus corpul.

6. Zilele în care aștepți să se întîmple ceva complet necunoscut, care-o să-ți schimbe viața și a cărui declanșare n-o poți nici controla, nici estima, sînt cele mai cumplite zile. Mai rele decît alea în care te dor dinții. Știi sigur că la un moment dat îți pică o mega pleașcă din cer. Și aștepți. Faci liste, le povestești prietenilor, încerci să-ți umpli timpul și să te prefaci că mai ai și alte chestii în viața ta, dar de fapt n-ai. Și numeri zile, ore, te urci pe pereți, mai asculți niște oameni specialiști în plește din cer care-ți spun că nu mai e mult și pfoai ce mișto o să fie. Tu îi crezi, că oricum știi și tu, dar zilele astea în care aștepți aiurea sînt mai enervante decît porumbeii supraestimați.

7. Știrile sportive de la noi sînt complet ridicole. Aici nu-i nevoie de argumentație, adică mi se pare foarte evident ce se petrece. Sînt curioasă dacă există oameni care au altă părere.

8. Orice lucru pentru copil sau bebeluș e de trei ori mai scump decît același lucru pentru un adult, deși presupune de cel puțin trei ori mai puțin material și manoperă. Pentru că oamenii profită de pe urma iubirii oamenilor pentru copiii lor și ai altora. Vineri am cumpărat cu mama cerceluși pentru Sofia. Sînt cam cît un punct pe care-l faci cu pixul pe hîrtie. Din aur alb. Simpli, cu filet și protecție. Maximum un gram cu tot cu ambalaj și chitanță. 210 lei. Verighetele noastre amîndouă au costat 450 de lei, inscripționate binișor.

9. E foarte enervant cînd te enervezi. Pentru că simți că pierzi controlul, vrei să spui multe, dar ți se îmghesuie cuvintele la ieșire și tot ce reușești e să spui aceleași chestii, numai că pe un ton ridicat. Și simți că-ți crapă o venă-n cap și ești convins că n-ai nici o vină și fie spargi ceva (și-o să-ți pară rău mai tîrziu), fie spui tîmpenii (da, clar o să-ți pară rău mai tîrziu), fie te pui pe plîns, ceea ce sporește durerea de cap și starea de nervi, ia uite de ce-am ajuns eu să plîng etc etc.

10. Cînd prind Spididușul ăla care se ocupă cu furnizarea de lipici pentru stele, îi rup antenele. Putem organiza o patrulă de căutare, dacă doriți.

Pin It

Tags

100 Comments

  • Adina spune:

    Eu am un robot fain. Trantesc in bol faina, lapte, un ou sau doua, un praf de sare si un pic de ulei. Apas pe buton, el mesteca rapid. Prajesc clatite in timp ce ascult muzica sau audio-book. Cred ca dureaza jumatate de ora. Da, me love clatite, fac des 🙂 Cu restul sunt de acord, mai putin cu faza cu spiridusul… ce-ai cu el? :))

  • Maria Xing spune:

    toata treaba asta cu porumbeii mi se pare SF. sunt atat de plini de microbi si de scarbosi, incat nu inteleg cum pot parea draguti cuiva. imi este atat de sila de ei cum nu iti poti imagina, ii vad ca pe niste paraziti inaripati. nu le vad sensul in lantul trofic.

    clatitele mi se par minunate, mai ales daca le face altcineva.

    sunt foarte curioasa daca aduce cineva un argument pentru mancatul a nesimtire in timpul sarcinii.

    imi place concediul asta al tau, scrii zilnic. 🙂

  • Alexandra spune:

    OMG, urasc porumbeii! Ii URASC! Rats with wings is what they are. De acord cu Maria.
    Daca o sa mai stati multi ani de acum incolo la mansarda voastra, poate va puteti pune niste bete din alea pe pervaz. Am vazut in multe capitale europene invadate de porumbei – pe pervazuri, pe acoperisuri, pe langa statui. Niste scobitori practic, din metal, si un pic mai lungi. Si nu mai au unde sa se aseze, respectiv gainateze, respectiv sa va trezeasca la ore ridicole.

    • Maria Xing spune:

      Alexandra, nu dezonora sobolaneii!

    • Printesa Urbana spune:

      Eh, nu stiu cit om mai sta aici, inca vreun an sigur, inca ne mai cautam casa noastra…
      A pus Omul ieri pe pervaz un sistem avansat, cu cuie. Care pare sa functioneze. Nici o aterizare pe ziua de azi.

      • marcel spune:

        ma gandesc ca putea totusi sa puna un pervarz inclinat..asa nu se mai asezau pe el si renuntau. si totusi sa ii compari cu sobolanii……ghhzzz….. aia care umbla prin gunoaie si canale? sa ii compari cu porumbeii? ghhzzz….

  • Andreea X. spune:

    Mda, punctul 4 mi se pare cel mai enervant din lista asta. Si daca nu e vomitat, e alta scarbosenie…. si cel mai enervant e ca toata lumea din sala rade in hohote!!!!!!!! Grrrrrrrrrrrrrrrrr!!!!!!!!! Uite asa ajung la punctul 9, cel cu nervii….

    Clatitele imi plac, pentru ca la mine clatitele se intampla in cate o duminica dimineata, cand eu ma trezesc usor si ele sunt deja una peste alta, aburinde… si ma asteapta numai sa le umplu cu dulceturi facute de mama mea. Iar vasele in care s-au facut clatitele sunt si ele spalate, cum sa nu-mi placa in cazul asta? 🙂

    • Printesa Urbana spune:

      Nu te contrazic deloc, clatitele sint bune, cu productia lor am eu o problema.. iar ea se poate rezolva foarte frumos cum tocmai ai povestit.

  • Laura spune:

    1. perfect de acord. imi fac curaj sa fac briose si tort (blat cu creme complicate) dar clatite nu. cel mai teama mie de miscare aia de rasucire care stiu sigur ca nu-mi iese la inventar.
    2. porumbeii cah daca sunt foarte aproape. altfel imi par dragalasi. e adevarat cu am pervazul suficient de lat ca sa-si adaposteasca fundul pe el.
    3. da, majoritatea sunt mediocre, dar e adevarat ca in fiecare an fac o lista cu filmele de oscar ca sa fiu sigura ca nu-l ratez fix pe ala care-i bun bun. anul asta inca nu l-am gasit.
    4. sunt foarte empatica, deci mai usor cu voma pe ecran.
    5. eu nu astept sarcina. din scrierile tale si povestile altor cunostinte, m-am lamurit ca e o loterie si s-ar putea sa nu apuc vremuri prea bune in perioada aia. dar compensez acum din plin. mi-e pofta de castraveti murati in cada? perfect, ma imbaiez cu castronul de muraturi in brate. (true story)
    6. „d-abia astept”-ul ma termina. n-am avut vreunul serios pana acum. doar vacante sau zile de nastere. mi-e groaza cand o fi vorba de nunta, ca sunt control freak si o sa fiu in stare sa-mi umple timpul cu crosetarea marturiilor si cu programarea la secunda a fiecarei piese din playlist. cred ca asteptarea copilului va fi singura care nu ma va dezamagi, in rest cu mai toate marile evenimente am dubii din punctul asta de vedere.
    7. nu stiu cum sunt, ca nu ma uit la tv.
    8. daaaaa. am colege gravidute si in fiecare luna cand iau salariul zic sa ma uit prin magazine poate gasesc ceva fain pentru marele moment. eh, de gasit, gasesc, dar la niste preturi de nu pot. plus fina-mea, careia i-am tot luat haine, numai in sezonul de reduceri pentru cate 3-6 luni si i le dadeam pe rand.
    9. de ceva timp ma enervez mult mai greu, mai rar, mai putin. dar cand se intampla fac la fel de urat. si ma enerveaza senzatia aia de plans in gat desi e vorba de o bazaconie. si cum dupa ce se discuta bazaconia pe toate partile, se lamureste teoretic, dar in mine tot un criminal in cautarea victimei sade. noroc ca ma lasa sa-l culc.
    10. nu cunosc spiridusul. dar nu-mi place ideea de a lipi stelele cu lipici. se stie ca sunt legate cu o sfoara invizibila de inaltul cerului, cel putin asa m-a amagit pe mine mama.

    saptamana buna sa-ti inceapa maine, Printeso! 🙂

    • Printesa Urbana spune:

      Cu un simplu click pe Spididus poti afla cine e el si care-i faza cu lipiciul, el e folosit cind ploaia subrezeste sfoara invizibila.

  • Monica spune:

    Nu stiu sa fac clatite – am incercat de vreo doua ori dar in afara de faptul ca am devastat bucataria si era gata sa vina pompierii alt rezultat nu am vazut – adooor sa le mananc insa :)) Consistenta aceea pufoasa si gustul delicat …. hmmmm noroc ca mama mea si prietenele mele se pricep!

    Mie imi plac porumbeii – am avut si eu, nu la geamul meu pentru ca eu nu am pervaz exterior ( eroare de proiectare :)) – ci la cel de deasupra – rezultatul era faptul ca imediat dupa ce spalam geamurile aratau exact ca inainte de periculoasa operatiune. Oricum, porumbeii au disparut dar in schimb locuiesc deasupra unui parculet care se umple primavara de pasarele supervesele care in fiecare dimineata incep spectacolul si mie chiar imi place 🙂 – pentru ca eu pot sa dorm si daca da cineva cu bomba langa mine.

    Pupici :*

  • 1. Imi plac clatitele doar daca le face altcineva si eu doar le mananc (una maxim).
    2. Porumbeii imi aduc aminte de orasul meu natal (Iasi) si de Piata Unirii unde vin multi parinti cu copii mici sa hraneasca porumbeii si se se pozeze cu ei. In copilarie tata cunostea pe cineva care crestea porumbei asa cum taranul de rand creste pui, ca sa ii manance. Ne-a dat si noua o data. Mi s-a parut horror la gust carnea, extrem de dulce dar cica ar fi o delicatesa. Nu stiu cum m-am lasat convinsa sa gust, n-as mai face asta. Pentru mine sunt niste pasari normale nu semnifica nici pace nici uniune nici divinitate, nu inteleg gestul unor miri sa arunce cu porumbei dupa ce ies din biserica.
    3. Nu-mi amintesc sa fi vazut vreodata un film de Oscar atat de bun incat sa ma lase cu gura cascata (la figurat).
    4. N-am inteles niciodata de ce se face abuz de vomitat in filme de comedie, poate unii in considera amuzant insa nu cred ca va ajunge vreo unul dintre aceia pe acest blog sa-si sustina parerea.
    5. De ce ai manca orice si oricat in sarcina? Nu tot tu esti atunci cand esti insarcinata? Esti altcineva care o sa se faca brusc slab dupa ce iese copilul? Copilul iese doar din burta, celelalte parti raman la fel de plinute „cum le-ai crescut” in sarcina. Cel putin asa cred eu. Mitul cu „mananci pentru doi” cred ca este doar un mit. Unele femei mananca pentru zece.
    6. Detest starea de asteptare si toata tensiunea si panica pe care o aduce cu ea.
    7. Asa este. Tocmai am urmarit un set de stiri de sport (fara voia mea). Am aflat ca nu stiu care fotbalist a asistat la nasterea copilului lui (la Regina Maria, ii lua interviu fix la maternitate, vorbea de parca as fi nascut el insusi). Nu inteleg de ce o femeie si-ar dori sa prezinte stiri si nu inteleg de ce barbatii ar vrea sa vada o fata care se balbaie cand le povesteste golurile si nu un barbat pasionat de sport si documentat.
    8. Lucrurile pentru bebelusi sunt extrem de scumpe pentru ca se profita maxim de vulnerabilitatea mamelor, tatilor, nasilor, matusilor, bunicilor care vor sa cumpere necontrolat cat mai multe lucruri pentru copil (si eu tind sa cumpar mai multe lucruri decat e nevoie, recunosc).
    9. Nu-mi place sa ma enervez insa recunosc ca imi mai sare tandara din cand in cand. Am invatat in timp sa ma controlez mai usor si sa nu ma mai aprind de la orice nimic.
    10. Cine e spiridusul si de ce nu ne place de el?

    • Vascan Anemona spune:

      Pt. punctul 10. ” spiridusul” e de fapt o reclama la un abonament xl cu multe minute in Cosmote, reclama data obsesiv de mult pe toate canalele, ceea ce duce la saturatie si nervi. In reclama „joaca” o fetita de 5 ani care stalceste usor cuvintele in timp ce vb cu tatal ei la tel.

    • cristina spune:

      La pct 7 – da’ tu crezi ca doar barbatii sunt pasionati de sport si documentati? sau ca doar barbatilor le plac sporturile?
      E drept ca stirile de sport din RO sunt stupide, dar la fel sunt majoritatea stirilor din RO.

  • Ingrid spune:

    Subscriu la majoritatea, dar mai ales la chestiunea cu Oscarurile. De cand a luat Crash statueta pentru cel mai bun film, imi pun serioase intrebari referitoare la judecata onorabilei Academii Americane de Film 😀

    Drept ca a luat si Godfather…. si Amadeus…. si Lista lui Schindler…. 😀

  • Roșcata spune:

    Total de acord cu tot ce ai spus.
    Dupa cateva incercari nereusite si dupa o zi intreaga de nervi am hotarat ca mai mult ma bucura sa fac chec decat clatite :D.Clatitele iti mananca o zi intreaga, iar un chec o ora si ceva si e mult, mult mai bun.
    Chiar vorbeam zilele trecute cu Omul meu despre filmele de Oscar si am ramas masca de nominalizari. Am vazut filme exceptionale care nu au luat nici macar o nominalizare.
    Hainele si orice lucru pentru cei mici sunt incredibil de scumpe. Ar trebui sa caute niste pitici sa le faca sa nu mai spuna ca sunt mai greu de facut, de aceea sunt mai scumpe.
    Eu mananc mai orice, oricand am pofta, si nu m’a ingrasat deloc, poate pentru ca fac si mult efort la munca. Eu nu vreau copii, pentru moment, una pentru ca sunt prea tanara si am oarecum o teama de a avea grija de copii si doi, pentru ca sunt mult prea bolnavicioasa si negativista, de moment.

  • Sunt de acord in totalitate cu stirile sportive, cu lucrurile scumpe pt copii, cu Oscarurile! Porumbeii imi plac si eu cum am veranda la casa nu prea ajung la geamul meu 🙂 deci e bine! Clatitele se fac greu dar sunt al naibii de bune! Mie imi plac mult sunt fan number 1!

  • cookie spune:

    m-am blocat la commentul fetei care se intreba „nu tot tu esti atunci cand esti insarcinata?”. ei bine nu, nu esti tu. nu esti deloc tot TU.

    • Imi pare rau daca te-a blocat (inteleg deranjat/suparat/surprins) comentariu meu, n-a fost nici pe de parte intentia mea. Eu doar intrebam si ma refeream exclusiv la partea cu mancatul cat sapte. Dar daca spui ca nu esti deloc tot tu, te cred pe cuvant, recunosc, am gresit sa intreb, nu inteleg pana nu stiu cum e. Am cunoscut totusi si gravide care erau (sau pareau) tot ele (repet, ma refer doar la partea cu mancatul in exces).

      • cookie spune:

        ah nu, nu ziceam in sensul asta de suparare, sorry daca asa a iesit:))) ziceam in sensul „n-am mai citit mai jos, m-am apucat repede a raspunde”. mie zau ca mi s-a parut ca in sarcina nu am fost eu, ma rog, semanam pe ici pe colo prin partile esentiale, dar eram, in esenta, o bomba cu ceas:)) iar apropo de mancare, daca cineva s-ar fi pus intre mine si cartofii prajiti cu maioneza, si-ar fi furat-o big time. si nu pentru ca sunt nesimtita. de fapt, uite, sa zic si eu ceva care ma enerveaza, daca tot e asta subiectul: ma enerveaza folosirea in aceeasi propozitie a cuvintelor „gravida” si „nesimtita”. vreau sa existe un cult al gravidiei, gravida ruleaza ma, ar trebui sa i se scrie zilnic cel putin o poezie. zau:))

        • Printesa Urbana spune:

          eu clar nu mai sint eu dinainte, but then again, nici n-o sa mai fiu vreodata cum eram, asa ca pot considera ca si acum sint tot eu, o alta eu, de tranzitie…

          i agree. whatever pregnant woman needs, preganant woman gets. desi nah, eu nici prioritate la casele prioritare pentru gravide nu primesc.

        • M-am linistit acum. Eu chiar n-am vrut sa supar pe nimeni. Chiar exista oameni care spun de gravide ca sunt nesimtite? Acum m-am blocat eu. Mi se pare ingrozitor ca cineva ar face asa o afirmatie 🙁

  • cookie spune:

    in rest clatite – huo, porumbei – remiza, filmele de oscar – jale mare, la stiri nu ma uit, hainele de copii sunt oribil de scumpe (tocmai am luat pantofi pentru iepu cu 120 de lei si pentru mine – de piele – captusiti cu piele si f misto – 100 de lei (la reduceri, but still), enervarea e consum de energie, vestea buna este ca at some point nu mai ai energie si, deci, nu te mai enervezi. pam pam.

    • Printesa Urbana spune:

      Mda, pai cred ca aseara am atins punctul ala. Poc si nu mi-a mai pasat. Sper totusi ca pocul ala n-a fost un mic accident vascular.

  • Andreea spune:

    Si pe mine ma enerveaza porumbeii ca mi-au umplut aerul conditionat de gainat. Clatitele sunt bune, nu ma deranjeaza sa stau sa le intorc, mie nu imi place in schimb sa toc zarzavaturi sau sa folosesc razatoarea. La stirile sportive nu sunt atenta desi sunt des ascultate la noi in casa, eu fie stau pe net fie am o carte in mana. Filmele proaste ma plictisesc teribil, cu sau fara Oscar si voma. Cand vad lucruri prea scumpe si supraevaluate mi se pare ca sunt prostita in fata asa ca nicio sansa sa primeasca vreun ban de la mine. Insarcinata nu sunt dar mananc tot ce imi place deoarece placerile mele sunt mult mai importante decat sa arat ca fata de la pagina 5.
    Ideal este sa nu iti petreci nicio zi asteptand altceva ci traind pur si simplu clipa dar dat fiind ca te simti rau e normal sa nu mai ai rabdare.

  • Alexutza spune:

    Bag și eu cei doi bani ai mei…

    1. Au la Mega clătite deja făcute, destul de bune (cam fărîmicioase). Sînt la cutioară transparentă, la frigider.
    2. Porumbeii sînt drăguți, dar sînt în esență niște șobolani sburători, ca să zic așa.
    3. Eu nu pun preț pe Oscar – sînt actori superbi care n-au pupat nominalizare ever, și sînt niște rahaturi de filme care au fost mega-super-uber premiate. (Există, of course, și excepții)
    4. Mdap, nici dacă ți se întîmplă ție, nici dacă vezi la alții.
    5. Nu toate femeile. Eu am diabet, deci în sarcină mi-am măsurat glicemiile, cîntărit mîncările, înțepat degetele și venele de numa-numa și asta ca să fiu ca o însărcinată normală și să fie Em okay. Sincer, nu e okay să mănînci cît 7 în sarcină. Face rău copilului, chiar dacă nu se vede inițial. Deci mai bine echilibrat.
    6. Dap, stresul naibii.
    7. La noi nu există știri sportive… are Ilie Dumitrescu o apariție la gsp, cred, mă uit pentru că mă distrează cît de prețios vorbește și tehnic, comentează fazele – în rest, nimic. Ah, mai este și Replay pe TVR1, dar sînt știri vechi de zeci de ani 😀
    8. Oooo da, stai așa că o să tot vezi. Vei învăța să nu cazi pradă acestei păcăleli.
    9. Important e că după, cei care te iubesc, te iubesc în continuare 😀
    10. O reclamă sadică, ta-su corporatistu în loc să scoată copilul la o plimbare, îi dă telefon. Ei, nu mă-nnebuni, ce părinte atent cu copilul său…

    Recomand urgent masaj la tălpi făcut de consort, spre îmbunătățirea spiritelor 😀

    • Andrada spune:

      10. Well…that was…sort of… ideea? .

      Da, ce să zic, îmi pare rău că am dat naștere unei chestii așa stresante. (deci da, dacă vă stresează spiridușul și e destul de complicat să trecem pe la cei care au făcut planul media, că până la urmă e dată des, dar de vină e că e ideea forțată și copilul care graseiază, și stelele care de ce naiba sunt lipite și nu suspendate și tac-su care e corporatist nenorocit și așa mai departe, puteți să-mi scrieti. Aștept cu interes.)

      • Printesa Urbana spune:

        Stai bre nu sari, ca nimeni nu uraste spididusul per se, ci frecventa cu care el apare in vietile noastre. cred. eu una cu asta am o problema. dar stii.

        • Andrada spune:

          Știu. Numai că mi se pare că deja discuția asta devine la fel de stresantă (pentru mine cel puțin) ca frecvența cu care e dată reclama la televizor. Pentru curioși, că văd că e de dezbătut – da, taică-su nu e părintele ideal. Reclama este, într-adevăr, la un abonament cu multe minute și sugereaza că e bine să vorbești cu copiii în loc să te joci absent cu ei, însă ideea din spate mai spune și că e bine să petreci timp cu ei.
          Și dacă mai aveți întrebări sunt aici.

          Motivul pentru care m-am bășicat este că uneori și eu sunt pasionată de ceea ce fac și oricât de liniștită aș încerca să stau pe margine, nu prea îmi iese (îți amintesc de momentul în care oamenii îți scriau pe aici că znb este o fițuică de timp liber și nu o revistă adevărată – chit că n-ai gândit tu formatul etc – nu e cel mai bun exemplu, dar e singurul care mi-a venit).

          • Printesa Urbana spune:

            Eu n-am nimic cu reclama, tin minte ca atunci cind mi-ai aratat-o prima oara am zis ceva de genul awwww how lovely ce cute e pustoaica etc etc si la fel am zis si cind am vazut-o/auzit-o primele 100 de ori, dar acum, la peste o mie de vizionari, deh, mi-e greu sa ma mai inmoi la fel.
            Plus ca nah, erau oameni p-aici care nu stiau cine e spiridusul, acum stiu, deci faptul ca vorbim despre el, despre reclama si despre minute pe abonament e un lucru bun si pentru campanie, si pentru agentie, si pentru client.
            Cit despre cum stau stelele pe cer, nah, fiecare are povestea lui, acu nu tre s-o iei personal si sa te superi ca nu toate legendele noastre presupun lipici pentru stele. Taica-miu imi zicea ca stelele au magneti pe spate si asa stau ele pe cer. Stele pe tavan nu erau pe vremea mea. Pe primele i le-am cumparat eu maica-mii cind a implinit 50 de ani.
            Da e bine ca explici, mai afla oamenii chestii de culise.

            • Andrada spune:

              da, știu, ideea este că dacă era blogul cuiva necunoscut probabil că aș fi tins să mă amuz sau ceva. N-ar fi prima oară când aș citi critici experte despre lucruri pe care le fac, de șapte ani ai zice că ar fi trebuit să mă obișnuiesc, mai ales că în publicitate nu e ca-n film, ce ai tu în cap difera destul de tare de rezultatul final din varii motive, iar oamenii se pricep la toate lucrurile, mai ales la publicitate, unde, nu-i așa, dacă ar fi ei…Ca să nu mai zic că în cazul acestei campanii, reacțiile au fost neașteptat de bune (și încă sunt, în ciuda stresului resimțit pe alocuri din cauza planului de media cu buget generos). Acum nu zic că ar trebui să lauzi public ceva numai pentru că mă cunoști și știi că eu am făcut chestia aia, numai că era de așteptat să dai liber la răutați, ai o comunitate măricică aici și încă una care te admiră.

              Am avut intenția să nu zic nimic, că pot să înțeleg cel puțin în plan teoretic cum funcționează critica, înțeleg că n-o să te abții de la formularea unei opinii numai pentru că ai o informație care ți-ar putea imprima o poziție subiectivă (practic e ceva de admirat, că deși deții această informație, iată, nu devii subiectivă) numai că nu pot să zic că nu m-a deranjat, nah. Sunt om, nu-s roboțel, nu-s nici măcar spiriduș.

              • Andrada spune:

                și nah, ca idee, e ca și cum ai un copil care deprinde un obicei la grădiniță, independent de voința ta. Nu e neapărat ceva îngrozitor, dar e ceva care poate stresa oamenii din jur în anumite condiții. Ei, poate că nu ești neapărat cel mai fericit om că el face chestia asta, însă atunci când vezi pe un forum că oamenii zic de el că de ce face așa, și apoi că de fapt mai e și așa și pe dincolo, nu poți să zici ca domne, să fie sănătos, dacă așa l-au învățat ăia la grădi, asta e fix treaba lui. Așa că sari să-i iei apărarea …

                • Printesa Urbana spune:

                  Perfect de acord. Nu stiu cum e cu copiii si pe ce te superi au ba, dar stiu sigur ca sari sa-i iei apararea alui tau si daca a facut chestii ultra nasoale. Ceea ce nu e cazul acum.
                  Sper numa sa nu te fi suparat. Dezbatem, but we dont hate eachother, right? Sper sa conteze ca am iubit spiridusul multa vreme inainte sa ma agaseze, pentru ca stiam ca vine de la tine.

                • Dana spune:

                  mie nu imi place deloc reclama… schimb canalul cand incepe.
                  Asa mai era si una mai veche, cu tataia si baiatul lui adult super ocupat care nu are timp sa-i raspunda la o intrebare si-l repede pe mos. Aia cu „fluture”. Agasante rau. Cine le-a gandit, le-a gandit prost.

                  • Andrada spune:

                    Dana, asta e o parere (ca cine a gandit-o a gandit-o prost). Faza e ca referitor la campania asta pe de-a-ntregul exista multe alte pareri care spun exact lucrul opus :). E adevarat ca a poliarizat, love it or hate it, dar balanta inclina in mod evident in partea cu love.
                    Dar nah, nimeni nu poate sa conteste ca fiecare are dreptul la opinie.

                    • Andrada spune:

                      (ca fapt divers, s-au primit mailuri in varii casute postale continand intrebarea de ce nu a durat mai mult filmuletul cu fluturele pe tv – lucrul asta pe cuvant ca nu prea se intampla. Un ochi pe youtube nu strica, de asemenea – de dragul statisticii. )

  • Luiza spune:

    Am si eu cateva „pasarici”pe creier:
    1. De ce trebuie sa oferi locul unui septuagenar intr-un mijloc de transport? si tot legat de asta
    1.1 De ce trebuie sa respecti varsta a treia? cand varsta a treia nu te respecta pe tine tanar in floarea varstei?
    2. De ce trebuie sa-ti iubesti parintii cand unul din ei nu merita nici macar o privire din partea ta? nu poti sa-l iubesti doar pe cel care merita?
    3. De ce trebuie sa faci nunta? Ca o paranteza aici, de ce mama dracului in timpul cununiei religioase nu-ti pune mirele tau verigheta,ci nasu?(,urasc din tot sufletu cuv. asta „nasu, nasa”).
    4. Intrebarile de genul:”si? pe cand nunta? urmate de „pe cand un bebe”?
    5. Acum sa fim seriosi,nu toti plozii sunt frumosi.Deci ma enerveaza cand cineva minte cu nerusinare:”vaaaaai,ce copil frumos aveti!”
    Astea mi-au venit acum in minte,dar sigur mai sunt.
    Subscriu la partea cu clatitele.

    • Andreea spune:

      Pai nu te obliga nimeni sa faci nimic din toate astea. Majoritatea oamenilor fac cam tot ce ai spus tu dar esti libera sa traiesti cum vrei! Cat despre „trebuie sa iubesti”, asta chiar nu e posibil, nu te poti forta sa iubesti pe nimeni, de ce il iubesti si daca merita sa il iubesti este alta mancare de peste, o rationalizare care oricum nu o sa te faca sa iubesti nici mai mult nici mai putin.

      • Chestia cu seniorii ma deranjeaza si pe mine din cand in cand.
        Caci, de fiecare data cand stau jos si se infige cate un batranel direct in spatiul meu de respiratie, incep sa calculez cam ca de mare este diferenta de varsta dintre mine si el si automat imi pun intrebarea, daca nu si eu oi fi destul de „batrana” ca sa nu trebuiasca sa ma ridic.
        De obicei castig debata 🙂

    • alex spune:

      1. pentru ca septuagenarilor le e in general mai greu sa stea in picioare (pe motiv de artrita, reumatism, articulatii uzate si alte bucurii). in rest, total de acord cu ce ai scris.

  • A, da zic si eu ceva referitor la cerceii pentru bebelusi. acestia e bine sa fe cu tortita si sa se inchida in fata (ca sa nu se agate in hainute cand dezbraci copilul). cu patent… cand o fi mai mare, pentru ca acum mici fiind (au urechile tare mici, stii si tu) ii deranjeaza tija aia si de fiecare data cand dezbraci copilul exista riscul sa mai tragi si de un cercel, de ureche. la noi e obiceiul ca nasii sa cumpere cerceii fetitei, si eu am o finuta 🙂
    Seara buna.
    totusi, nu ma pot abtine :D, stiri sportive… nu ma uit, dar am cetit pe net ca a dat Bianca Dragusanu o proba si a citit scorul de 0 la 0 cu literele de O si O, is that true =))???, o fi , nu stiu, funny Bianca Dragusanu asta.

    • Printesa Urbana spune:

      In urma unei documentari temeinice si intervievării a zeci de mame, am tras concluzia ca cerceii tortita sau inelus se pot deschide daca trage pitica de ei, ba unele bebeluse mai si inghit cite-un cercelus, ceea ce am decis sa nu risc nimic. Astia pe care i-am luat nu se pot desface oricit ar trage de ei, oricum sint prea mici sa-i poata apuca, iar daca tija e prea lunga, se poate taia cu un patent, are filetul lung.
      Noi nu prea sintem atenti la obiceiuri, daca mama a vrut sa-i cumpere cercelusi, de ce s-o refuz? Nasii poa sa cumpere linistiti altceva.
      Ah, asa a facut Dragusanca?? Nu cred maaah, ca doar a fost iubita unui fotbalist mai bine de 1 an, n-are cum sa citeasca O și O… sper… 😀

  • Carla spune:

    Asadar asa:
    Ma inarmez cu timp si cu rabdare cand fac clatite.Imi plac dar imi ia o gramada de timp si energie,de asta le fac rar.
    Partea cu porumbeii ma seaca,am si eu pe-aici turturele,cunosc aspectul cu zgomotul si restul.
    M-am obisnuit sa nu vad nominalizate,ca sa nu spun premiate,filme care mi-au placut si pe care le-as revedea oricand.
    Sar peste partea cu voma,si cuvantul suna rau.
    Sa mananci aiurea folosindu-te de scuza cu sarcina este fix aiurea.Bine,ca nici la partea cu poftele din sarcina nu subscriu,mi se pare un moft din cauza lipsei de atentie.N-am mancat pentru doi in sarcini si nici n-am ramas cu kilograme in plus.Lucky me…
    Acuma,despre asteptare,ce sa spun…depinde.Daca nu dureaza mult,poate fi chiar placut…cand vorbim despre surprize placute,revederi asteptate…
    La stiri sportive nu mai uit.Nu se acorda tuturor sporturilor spatiu si nici tuturor sportivilor care merita.
    Ooo,da! Pretul articolelor pentru copii este mare,asa este.
    Spre marea mea rusine,nu reusesc sa imi stapanesc nervii si apoi…ei bine,se intampla ca dupa ce-mi trece,sa imi fie rusine de mine.La asta mai am de lucru.
    Ii doresc spiridusului sa i se epuizeze minutele si spatiul de emisie,ca m-a exasperat si vad ca nu sunt singura.I-as da eu lipici numai sa nu-l mai vad/aud.

  • Merat spune:

    De acord maxim cu clătitele. Le ador, aș mancaaaaaa, dar îmi e o lene de nedescris să le fac. Am rețeta pentru clătite perfecte, mereu îmi iese aluatul din prima, pot sa le arunc în aer ca un maestru, dar așteptatul ăla după fiecare clatită, pe fiecare parte… BOOOO-RING! 😀
    Porumbei – check!
    Filme de Oscar – ador Oscarurile, chiar acum ma pregătesc de o noapte albă ca să le văd in direct, dar da: unele filme considerate de Oscar (sau neglijate) sunt alegeri enervante.
    Vomitatul – check
    Mâncatul – check
    Zilele alea când aștepți ceva fenomenal – Auuuuu! Deși nu se compară ce am avut eu cu ce o să ai tu ca și zi de gen, vai cum m-au consumat. Până venea ziua și presiunea din acea zi. Groaznic!
    Știri, lucruri de copii, când te enervezi – check
    Spiridușul – cea mai înjurată chestie la mine pe toată luna ianuarie. Nu am crezut vreodată că o să ajung să URĂSC un spiriduș.
    Deci total de acord cu tine peste tot :))

  • Omnia spune:

    Clar ai mult timp si din-ala fertil, la dispozitie 😉 si ce bine ne pare! In state vecinii mei urau veveritele, si le puneau capcane. Noi am crescut ceva popandai, ratoni si bufnite prin copacii din proximitate, fara voie, doar pentru ca nu le-am facut viata grea. Impreuna cu porumbeii, urasc si babele care le dau de mancare in Piata Sfatului si care isi ridica poalele cand ii fugareste fiu-miu.
    Cred ca cea mai enervanta e aia cu ziua prinsului lu Dumnezeu de picior, si ca nu prea sunt reduceri la haine mici. Si cand sunt, sunt mici, mai mici ca hainele 🙂 De oscaruri nu ma intereseaza. L-am vazut de-aproape pana mi s-a acrit. Raman atmosfera si rochiile si cateodata un film bun. Sundance rulz si orice alt festival de film mai serios.
    Subscriu si adaug la lista cu enervari facile p-aia de cerut si dat socoteala aiurea, in genul „de ce v-ati intors?” la doctor, la gradinita, la biblioteca, la taxe si impozite, etc. :))

  • rocsandra spune:

    In sfarsit, cineva (de fapt mai multe doamne) considera clatitele si procesul lor de fabricare …cel putin torturant – ghinionul meu ca baietii mei (gemeni – 4 ani) le adora.
    Cat despre cele 45 de kg pe sarcina, am fost acolo – greuuu.
    Porumbei – exista solutii pentru a scapa de ei fara a le face rau. Iar de hainutele copiilor, ce sa mai zic…
    de acord in totalitate 🙂

  • Adela spune:

    De acord cu punctele 5, 7 si 8!

  • Veverita spune:

    1. Clătitele – acu’ doi ani imi ieseau, prima si ultima erau ale mele, pe motiv ca prima nu iese grozava, ultima nu se incadreaza in standard… acum nu-mi ies intermediarele si nu stiu unde gresesc. Consortului ii “ies”. Cu compozitia preparata de catre moi… Cum el e alter ego, nu sunt frustrata. Sau sunt in denial.
    2. Porumbeii sînt supraevaluați. Alte pasari cacacioase. Mi-e indiferent daca m-a ganaietat o cioara sau un porumbel, desi cioara e de cateva ori mai mare decat un porumbel (implicit ozn-ul). Sa zicem ca o diferenta as putea face intre cele doua soiuri de zburatoare numai daca este vorba despre una (oricare dintre ele) cufurita… Un rahat de pasare este un rahat de pasare, oricat de cute ar fi specia de la care provine. Stiu sigur ca porumbeii sunt buni de ciulama buna, insa parca prea mici. Nu vreau sa stiu cum ar fi sa ma “pice” o dropie, numa’ ca alea nu zboara. Jos porumbeii! Bunica-mea, dumnezeu s-o ierte, facea niste porumbei la gratar… si bunica-meu stia sa faca o ciulama… Nici racii nu sunt rai. Dar nu-i detest (ca pe porumbei).
    3. Filmele de la Oscar nu-s, de fapt, cele mai bune filme: de acord.
    4. Vomitatul nu e ceva amuzant. Nu este. Sau nu ar trebui sa fie, dar eu stiu o situatie in care cineva a vomitat pe cea mai nesuferita persoana dintr-o incapere. Mi s-a parut nu doar amuzant, e putin spus… Rad si acum, dupa multi, multi ani.
    5. Unul dintre motivele pentru care femeile abia așteaptă să rămînă însărcinate este că atunci vor putea mînca orice pe săturate. Nu vreau sa insult pe nimeni, unele au niste pofte pe care si le pot satisface in timpul sarcinii, altele nici nu indraznesc sa viseze de teama greturilor… Daca as fi fost o vidanja, poate ca as fi putut manca orice… fara urmari.
    6. Zilele în care aștepți să se întîmple ceva complet necunoscut, perpeleala se numesc. Nu bun. Mai ales daca ai si un feeling…
    7. Știrile sportive de la noi sînt complet ridicole. Nu exista stiri sportive, exista numai stiri despre tarfele terfelite de catre “sportivi” si rateurile sportivilor din activitatea lor sportiva. Reusitele trec neobservate.
    8. Orice lucru pentru copil sau bebeluș e de trei ori mai scump decît același lucru pentru un adult: da. Iar daca vrei sa cumperi acel lucru de la o companie care produce numai articole destinate bebelusilor, sau din farmacie, (evident ca-s eco, bio, safe, super safe, bla, bla) este de 6x mai scump…
    9. E foarte enervant cînd te enervezi. De obicei analizez situatia, si nu ma inflamez vizibil, insa la cea mai usoara urma de nedreptate, imi pierd controlul si se termina cu justice has been done. Am pierdut avantaje materiale, dar tot nu pot spune ca-mi pare rau. Am pierdut si prieteni, dar tot nu-mi pare rau. As face fix la fel. Poate ca ar fi mai bine sau fiu nesimtitoare si rece, dar… asta-i povestea mea.
    10. Spiridusul… Crap. Inca n-au scapat de cliseul copilasului care graseiaza, taticului, bla, bla. Get down Spiridus, they’re trying to kill you! I’m one of them! Spridusii se mananca?

  • Ce frumos ca ai timp sa te enervezi despre lucruri nemaipomenit de enervante, care by the way…foarte des pomenite sunt.
    Dar stii si stiti ce ma enerveaza pe mine cel mai mult?
    Cuvintele alea romanesti spuse prescurtat si diminuativate : praji, graviduta, buna dimi, pisica…ah stai ca asta era normal 🙂

    Deci dragi romani, romanasi si romancele. Folosesc blogul printesei pentru a apela la neuroanele alea ascunse care completeaza cuvintele. Spuneti cuvinte intregi! 😉

    Si mie imi place asa de tare de spiridus, dar eu il tin inchis la YouTube 🙂

    • Printesa Urbana spune:

      Ohooo, timpul e o resursa care-mi prisoseste chiar! Si ai dreptate, cind ai timp, te enerveaza mai multe lucruri, parca… Dar de azi, gata, mișun!
      S=a notat cu diminutivele, sînt cu tine la faza asta!

  • Ruk spune:

    Hei! Eu fac clatite cum fac oua fierte, adica foarte des. Cam o data pe saptamana, in general. Ies foarte bune, nu ma murdaresc, in 30minute- 45 sunt gata, fac cat sa ma satur pe mine si pe cei dragi. La mine e problema de vase. Cu porumbeii sunt total de acord, ii urasc, dar sunt peste tot, n-am unde fugi de ei, din pacate. Cat despre hainutele pentru pitici, sunt foarte scumpe, intr-adevar. Cand eram mica, matusa imi facea rochite din manecile camasilor unchiului, cele care ii ramaneau mici sau nu le mai purta. Aratam dragut. Te imbratisez si iti doresc multa sanatate.

    • Printesa Urbana spune:

      Ah, dac-as face cite e nevoie sa satur Omul, cred ca nu m-as misca de linga tigaie. De obicei fac 10, eu maninc maximum 2 intr-o seara, dar el, el… poate inghiti un milion, cred.
      Rochite din mineci, zici? ia sa incerc si eu…

      • Ruk spune:

        Da, da. Cand ajung acasa o sa vad daca am ceva poze sa iti arat un model. Sau poate mai face si acum matusa, am sa intreb. Numa ca trebuie sa trimiti manecile unchiului ei 😛 Si eu iubesc clatitele, dar nici un milion …3-4 pe seara de 2-3 ori pe saptamana. Nu e asa rau:D Oricum, eu le fac mereu cu placere daca am companie frumoasa. singura nu ma apuc de nimic.

  • nana spune:

    cam off topic, dar sunt prea curioasa 🙂 nu o lasi pe sofia sa aleaga sa poarte cercei? eu le sunt foarte recunoscatoare parintilor ca m.au lasat. e drept, dupa 20 de ani, mi.am facut gauri in urechi, dar doar pentru ca m.am tuns mult prea scut. acum, cand am iar „plete in vant”, singurul beneficiu [adica atunci cand nu ma trezesc cu ei te miri cum sau nu ma agat de, la fel, te miri ce] pe care il am e ca ma joc cu ei cand ma plictisesc. mda, artificiile astea stilistice nu-mi sunt nici macar in top 10 prioritati.. si de renuntat, nu renunt ca prea m.am chinuit 2 luni [cerceii mei medicinali au fost aaa degeaba]
    hugulica.

    • Printesa Urbana spune:

      Hello, Nana,

      Ba da, sigur ca poa sa aleaga, doar pt ca va avea gauri in urechi nu inseamna ca trebuie sa le si umple. 🙂
      Mi-am facut si eu un rind de gauri pe la 18 ani (aveam deja unul din maternitate, dar am vrut sa fiu smechera) si m-am chinuit groaznic cu ele, cred ca vreo jumatate de an. Mai bine i le facem la inceput, cind oricum nu stie de capul ei mititica intre injectii si analize, se vindeca repejor, plus ca ea sigur o sa uite. Eu n-am uitat tot puroiul si dormitul in fund.

  • Intuneric spune:

    Porumbeii sunt evaluati cel mai bine la rotisor.

    De cand „Saving Private Ryan” sau „La Vitta e Bella” au pierdut Oscarul in favoarea lui „Shakespeare in Love”, am incetat sa mai cred in trofeul asta.

    Daca n-ar exista solutia cu voma de urgenta, personajele respective ar trebui sa fie lovite de un TIR (vezi „One Day”) – si nu gasesti intotdeauna unul la indemana.

    La noi nu exista stiri sportive. Ci doar o barfa ieftina, cu personaje de stadion.

    Un bebelus sau un copil sunt de trei ori mai adorabili decat un adult. Asta pana cand vomita… Atunci se restabileste egalitatea.

  • Emilia spune:

    Buna. Sarcina asta te-a schimbat. In postul tau numit „Caritatea ne dezbina poate mancarea ne aduce iar impreuna” lauzi cateva soiuri de clatite alese de-ti ploua’n gura. Acum nu-ti mai plac? Nu e nemaiauzit ca femeilor gravide li se schimba gusturile in materie de mancare, dar parca nu credeam ca-i chiar asa.
    Si cu porumbeii… viata la mansarda presupune porumbei. Exista insa o solutie: http://www.aparateultrasunete.ro/gama~anti-pasari-daunatoare~6

    • Printesa Urbana spune:

      Emilia, clatitele imi plac in continuare, dar ma enerveaza sa le fac. Ma enerva si inainte la fel de mult. Deci nici o schimbare aici.
      Cit despre porumbei, a construit Omul ceva ieri, o scindura cu niste cuie, pare sa mearga, azi pina la ora 9.30 n-a aterizat nimic pe pervaz.

  • roberts spune:

    sunt de acord cu tine, mai putin partea cu clatitele, eu le adorrrrr!:)

    • nusch spune:

      Sunt chestii diferite – ca le adori si ca te enerveaza. Si eu le ador, dar, taman pentru ca din reteta aia clasica si – chipurile – f simpla, imi ies un soi de biscuiti subtiri, le urasc!
      In schimb, am incercat reteta aia de ii zic unii „pancakes” si se fac mult mai usor. Dreptu-i, nu stiu daca-s mai bune, sau cel putin la fel de bune. Si partea proasta e ca nu apuci sa faci, cate mananca ai din jurul tau.

      • Deea spune:

        Da, da, si eu fac din alea gen pancakes, s-a amorezat soțu de ele. Mie u-mi plac de niciun fel, nici subțiri nici goase, dar nu mă deranjează să le fac. Cu atât mai mult cu cât alternativa, în cazul în care nu le fac, e să le facă soțul – si să vedeți atunci fum în casă, aragaz stropit si tigăi distruse! 🙂

  • Alina Bondoc spune:

    Clatitele trebuie facute de barbati/soti – ei nu se enerveaza, chiar atunci cand nu iese faza „aerodinamica”. La noi, V le face, eu il asist (mmm) si la fel este la alte 2 cupluri de prieteni…

    Da, hainele de bebelusi sint de 3 ori mai scumpe! welcome to the club! si sint asa de dragute…si asa nu rezist sa-i tot iau, chiar daca ii raman repede mici, mai are altele asemanatoare sau nu prea ii trebuie…si eu am baiat!

    cat despre filmele de Oscar, e o industrie, si de multe ori am impresia ca premiaza filmul cel mai „vandabil”. Despre The Artist inca nu pot sa ma pronunt, nu l-am vazut. iar chestiile fiziologice in film sucks! nu stiu de ce li se par asa de amuzante americanilor varsaturile etc pe ecran, ca NU SUNT.

  • M. spune:

    1. Mie imi plac caltitele.. cu totul! Cred ca cel mai mult imi face placere sa-i vad pe toti cei care le mananca fericiti ca eu le-am facut si ei le mananca!
    2. Nu-mi plac promubeii, dar nici pisicile care zbiara ca un copil schingiuit la colturile blocului ori de cate ori isi doresc un martan deasupra.. ca ti se trezeste tot parul pe spinare! Macar de porumbeii de pe pervaz mai poti scapa cu asa ceva: http://i.clubafaceri.ro/clients/58/79141/15/tepi—protectie-mecanica-impotriva-porumbeilor-1153839_big.jpg ..dar de „pisici fierbinti” mai scapi doar cu un bocanc bine plasat!
    3. De cele mai multe ori ramanem stupefiati ca unele filme de-a dreptul stupide au plecat acasa cu o poala statuete aurite, dar e si asta o industrie.. din care unii trebuie sa manance mai bine ca ceilalti.
    4. Vomitatul chiar nu e amuzant si ma bucur ca nu sunt singura care impartaseste acest sentiment. Chiar nu e deloc amuzant. Indiferent de context.
    5. Fac parte din categoria femeilor care isi doresc sa ramana insarcinate pentru ca vor un copil (alaturi de barbatul ales).. nu pot fi de acord cu anormalul, chiar daca se intampla si, cumva, l-as putea chiar intelege.
    6. Pica para malaiata..
    7. La noi, stirile sportive sunt stirile din fotbal! ..dar care fotbal?! trist.
    8. Ori cumperi extrapret de la noi.. ori o rogi pe mamaie sa mai croseteze o vestuta si doi ciorapei pentru nepotel.. ca in vremurile „bune”! ..strategie de marketing buna
    9. Da, e enervant cand te enervezi si doar tu te intelegi.. creste tensiunea, apar migrena si ridul.
    10. Spiriduuuuusule! 😀 lui Martinel i-a cazut un ochi! Reclama asta si cealalta, de la biscuitii Oreo cu pupicul de indragostiti m-au amuzat copios, desi-s voit fortate..

  • Amelie spune:

    In sfarsit!! Daaaaaaaa, stirile sportive sunt groaznice. Eu sunt la curent cam cu tot ce misca in sport, urmaresc handbal (e No.1 pt mine), patinaj, fotbal, gimnastica, atletism. Le stiu, ce mai la deal la vale. Insa ce dau la TV numai stiri sportive nu-s. Sunt ce vor ele, dar sportive nu’s. Imi amintesc un exemplu de genul, filmasera un cadru cu un maidanez care era pe langa un teren unde se antrenau stelisti si aud text de stire: Stelistii nu scapa de „caini” nici la antrenamente . O vai, da, clar, le-a zis-o! Macar daca ma uit la stirile din sport cu sonorul pe mut mai crut vreo doi neuroni.

  • marcel spune:

    am ramas sincer dezamagit de cati oameni urasc porumbeii….

  • Mara spune:

    Eu as vrea, te rog, sa imi spui de unde v-ati luat verighetele? Mi se pare un pret ireal de bun…Eventual daca exista un link… Multumesc frumos 🙂

    • Printesa Urbana spune:

      Hello, Mara,

      Verighetele sînt de la Coriolan, ei sînt din Iași dar vin la tîrgurile de nunți din București și cred că au și un show room aici… la ei am gasit modelul simplu pe care-l căutam, ne-au dat și un preț bun și au fost gata foarte repede.

      http://www.coriolan.ro/

      • Andrada spune:

        Au showroom pe la piata unirii, in blocul cu optinova (daca mai exista optinova), in fine, aproape de Tribunal. Si noi tot de acolo le-am luat, au costat mult mai mult (dar e posibil sa fie mai mari). Sunt mult mai ok decat ce e prin alte magazine, noi am fost foarte multumiti.

        • Mara spune:

          Eu sunt din Sibiu si stiu ca au si aici colaborare cu un bijutier, am noroc. Va multumesc pentru raspunsuri. Va doresc o zi cu soare! Si fara groaznicii porumbei:)

  • Raluca spune:

    despre știrile sportive, nu știu cine te-ar putea contrazice… însă dacă vorbim de jurnalism sportiv în România, să știi că există niște oameni, printre care și soțul meu, care fac niște chestii pretty amazing 🙂
    http://www.gsp.ro/cautare/gabriel-berceanu/222722.html

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *