Mi s-a fleșcăit mușchiul interacțiunii

Ieri am avut o zi foarte bogată din punct de vedere social. Am văzut la față patru oameni. Pe viu zic, bîrfitorii și țațele de la teve nu se pun.

Pe primul l-am văzut la ora 11. Mi-a sunat la ușă să-mi aducă RCA-ul.

Pe al doilea l-am văzut la ora 11.30. Mi-a sunat la ușă să-mi aducă mîncarea de la Bucate pe roate (excelentă lasagna de pui, apropo).

Al treilea a fost o tînără drăguță care mi-a adus o sticlă de apă plată la jumate, cadou într-o campanie de comunicare, și care se uita săraca la burta mea ca la un film de groază cu păianjeni. Cu siguranță și acum se mai întreabă cum reușesc să stau în picioare (în ultima săptămînă mi-a crescut mult burta și mi s-au mai subțiat picioarele, așa că arăt exact ca un balon cu bețe).

Al patrulea a fost Omu, care a venit de la muncă, s-a pus la TV și-apoi s-a culcat.

Sînt zile în care nu-l văd decît pe el. Atît. Nici un alt om viu în viața mea.

Și e ciudat, că eu mă topesc după interacțiunile cu oamenii vii, care deh, au și ei viețile lor, copii, joburi, vacanțe de pozat, n-au ei vreme să țină companie gravidei. Dar mă bucur de liniște. Stau aici pe canapea, mă bate soarele pe picioare, cos, tricotez sau citesc, și nu se aude nimic. Ore în șir. Și știu că asta e ceva ce mi se va dovedi foarte valoros mai tîrziu, cînd n-o să mai fie deloc. Așa că-mi fac rezerve de liniște și de lipsă de interacțiune.

Problema e că uneori am impresia că uit să mă port ca un animal social. Lăsînd la o parte că dacă primul schimb de vorbe cu om viu are loc pe la 7 seara, nu-mi găsesc cuvintele și-s nevoită să dau mult din mîini, ca americanii, mă trezesc vorbind aiurea despre lucruri complet neinteresante, punînd intrebări cretine, deh, îmi pierd exercițiul socializării, și era o vreme cînd pfiii, mă descurcam minunat!

Așa că apelez la voi, inclusiv provincia și străinătatea. Dacă săptămînile astea două trei cît mai am de așteptat în tăcere, n-aveți drum pe la mine pe-acasă să-mi exersați mușchiul interacțiunii, barem să-mi dați una peste ochi (virtual, desigur) cînd o s-o iau razna cu tîmpeniile, după multiplicare. Nu, n-o să-mi pun poză cu bebelușă la profilul de FB (nu c-ar fi ceva în neregulă cu asta) și nici n-o să încep să vorbesc exclusiv în diminutive. Promit să nu vă asaltez zilnic cu rapoarte despre consistența și culoarea conținutului de scutec regal. Tot eu o să fiu, doar că ceva mai nedormită și, sper eu, mai fără-de-burtă. Dar insist să-mi sancționați derapajele de exprimare și abordare, sînt sigură că toți hormonii și noul program de ne-somn îmi vor afecta capacitățile discursive. Promit să nu mă supăr și nici să nu vă trimit în spam. Că doar pentru asta sînt prietenii, să te țină întreg la cap, și pe omul de la RCA nu mă pot baza, mai ales că vine pe la mine o dată pe an. Și e de fiecare dată altul.

Deci, u help, yes?

Pin It

67 Comments

  • Ana (Milano) spune:

    I help yes! 🙂

  • Moldoveanca spune:

    Ohohoho, sa vezi cum e sa lucrezi cate 8-9 ore pe zi, doar tu si computerul, eventual niste oameni in forma de iconite vorbitoare pe skype :))) Grav rau cu interactiunile astea sociale, eu as face un centru special pentru oameni d-astia ca noi care, fortati de imprejurari, duc lipsa de contact direct, centru in care sa poata interactiona.

    • Printesa Urbana spune:

      Da, si acolo sa mergem sa ne bîlbîim și să nu rîdem unii de alții, vreau, de fapt, cred că o să fondez eu unul!

  • M. spune:

    ..daca vrei, te pot vizita cu mare placere cu o prajitura de mere de la Casa 😀

  • Laura spune:

    Eu una dupa aproximativ 20-25 de contacte umane prelungite pe zi (in zilele mai grele) seman cu ce descrii tu: vorbit din maini, cuvinte lipsa, ba chiar ganduri lipsa.

    So yes, in masura in care imi mai dau seama ca e cazul, I help.

    • Printesa Urbana spune:

      Ah, deci se poate si invers. Uite eu nu-mi aduc aminte de zile d-astea in care sa ma epuizeze prea multa interactiune, desi sint sigura c-au fost…

  • ioana k-man spune:

    And this is just the beginning. Tot acesta e motivul pt care multe mamici cedeaza si se intorc la munca mai repede.

  • Amiss spune:

    Eu o sa fiu aici atenta la tot ce scrii si citind cu placere si sunt convinsa ca nu o sa „o iei razna cu tampeniile ” eh si daca s-ar intampla asta… oricum tu scrii minunat despre orice subiect asa ca n-ai de ce sa iti faci griji 😀

  • LP spune:

    …din pacate, stiu prea bine cum vine asta cu lipsa interactiunii…daca as fi mai aproape, te-as plictisi cu vizitele, cu mare drag, dar asa, din Piatra Neamt nu-ti pot trimite decat o imbratisare virtuala…;)

  • Merat spune:

    Te trag de mânecă, promit. Ba mai mult, o să vin direct pe la tine să te trag de mânecă live. Aterizez pe 10 aprilie 😀 So I’ll be your neighbour and a part of your new life as a mommy 😛 I help, yes! :))

  • codrina spune:

    Eu ma ofer sa te scot in parc, la terase sau te asteptam la noi (stam la soare in curte) sa cunosti o fetita „mica-mica-mica” (cum se descrie ea insasi), sa vorbim despre mancare si cosmetice de bebelusi, colici, febra si alte chestii in ton cu burta „mare-mare-mare”. Ce zici?

    • Printesa Urbana spune:

      Daaa, gata, cind vin?

      • Codrina spune:

        Intr-o zi cu soare:)! Saptamana viitoare sunt la un curs si lunea cealalta (pe 2 aprilie) sustin examenul, dar incepand de pe 3 aprilie sunt free and willing! Nu nasti pana atunci, da?:)Dau mesaj pe facebook cu nr tel, detalii…

  • Cum sa nu, la asta sunt cea mai buna 🙂 Adica la ajutat 🙂

  • Denisa spune:

    I help too. 🙂
    Nu de asta facem parte din regat? 😀

    • Printesa Urbana spune:

      Ah, nu stiu, dar da, ar fi misto sa stiu ca intind mina si gasesc aici atita lume gata sa help. 🙂

  • Roxana spune:

    Eu nu-mi permit să te trag de mânecă :), fiindcă deşi te citesc de ceva vreme, nu am participat activ la cele scrise de tine. Te înţeleg însă pentru că, deşi de felul meu nu sunt chiar a „people’s person” şi prefer mai degraba sau fiu eu cu mine si atat… de foarte multe ori resimt lipsa oamenilor şi caut să fiu în compania lor.

    • scarlett o' spune:

      Roxana a scris exact ce vroiam si eu sa scriu. Mie mi-ar face o infinita onoare sa te cunosc personal! Am convingerea ca in realitate esti si mai extraordinara decat lasi sa se vada pe blog/fb 🙂

      • Printesa Urbana spune:

        Pai poftiti pe la mine, abia astept sa mai cunosc niste oameni ca lumea! And I am NOT just saying that!

        • scarlett o' spune:

          Printesa….vorbesti serios? Daca da, eu sunt libera de contract saptamana viitoare in orice zi dupa ora 4pm. I’m just a call away 🙂

        • Roxana spune:

          Eu sunt foarte de acord, cu distanta e mai greu, insa din toamna daca toate merg bine va trebui sa vizitez des aglomerata capitala … si mi-as dori tare mult sa te cunosc si in persoana. :). Un weekend insorit va doresc!

  • Cata spune:

    Imi pare rau ca vin in Bucuresti abia pe 5 aprilie si sunt doar in trecere catre aeroport.
    Dar promit ca imi voi manifesta latura sociala cat mai mult pe aici…deja o manifest de ceva zile.:P

  • Alina spune:

    Pai venim noi astazi si sa vezi ce-ti exersezi muschiul interactiunii cu Maria …si ce e frumos e ca nu tb sa fii tocmai cu dictionarul pus la punct ca ea doar canta nu si vorbeste, deocamdata; poti da si din maini si poti sa bagi si bla-bla in fraza, la propriu, ca tot una e pt ea :)))

  • Ile spune:

    Ah! Sper să nu te imbolnăvești de diminutive că eu nu pot să le sufăr! 😀
    Eu greu cu lipsa interacțiunii, dar o scoate noi (adică tu și cu noi) la capat…

  • Jules spune:

    Cred că ne confruntăm cu toţii, mai devreme sau mai târziu, cu asemenea dificultăţi. Cred că norocul meu e că nu stau pe gânduri să mă amestec la vorbă cu (aproape) oricine, şi tocmai de aceea conversaţia (sau monologul unuia sau altuia) curge fără probleme, la orice oră aş găsi totuşi rezerve de orice soi să pot vedea şi eu oameni la adevărata lor faţă.

  • Eu vreau sa te asigur ca nu o sa ti se atrofieze muschiul interactiunii umane. Eu stau casnica de 5 ani si imi cresc copilul si am vaga senzatie ca nu m-am „salbaticit” deloc. Ba chiar acum pot spune sincer ca imi doresc foarte des liniste, ca din secunda cand s-a prins cum sa faca sa vorbeasca, Mara nu a mai tacut decat noaptea in somn. Si nici atunci mereu 🙂
    Totul o sa fie bine iar noi toti va vom vizita asa de des incat o sa te saturi si de musafiri si de interactiune umana….ia sa vezi tu!

  • Ina spune:

    Daca te ajuta cu ceva eu te invidiez, ma ciudatesc probabil pe zi ce trece, insa tocmai pentru ca sunt din ce in ce mai multi dementi in lumea asta (in care fireste, eu sunt normala..) prefer sa nu mai discut sa nu mai aud sa nu mai raspund nici la telefon uneori… Eu zic sa enjoy… o sa reintri brusc la un moment dat intr-un vartej obositor.

  • Sylvie spune:

    Și eu experimentez aceeași situație…măcar tu ești condionață de o sarcină să rămîi în casă..măcar ai un OM care să vină la 7 acasă…

    • Printesa Urbana spune:

      Am da, of, stiu ca se poate si mai rau, nu vreau sa par nerecunoscatoare. If I can help… te scot la un ceai. Sau iti aduc unul, daca esti consemnata la domiciliu.

  • Intuneric spune:

    I help, yes.
    Things I do for food…

  • Daniela spune:

    printesa,

    daca am aterizat eu la ziua ta, fara sa stiu cum si ce fel, pot s-o fac si pe asta!! prin urmare pregateste-te ca-mi iau copila din dotare si ma infiintez la usa ta, sper doar sa nimeresc usa care trebuie:))
    sa-mi spui doar ce isi doreste sa primeasca delfina in momentul asta…:)

    PS eu te-am intrebat daca o sa continui sa scrii „diversificat” si dupa ce nasti, ca si cand ti-as fi dictat eu ce faci pe blogul tau si-mi pare rau ca am facut asta. scuzele le impachetez impreuna cu cadoul:)

  • Fimolici spune:

    Of, inteleg perfect cum e cu statul in casa si nesocializatul. La mine au fost 2 luni acasa si 1 in spital. Tare as vrea sa te vizitez, daca ma primesti. Trebuie doar sa vad ce fac cu asta micu’. Daca nu reusesc inainte de ziua 0, poate o iesire la dublu cu virgula carucioarele?

    • Printesa Urbana spune:

      In spital, of, ce nasol, eu am avut noroc macar pe zona asta…
      Te astept cind vrei, cu pitic cu tot, iar daca nu, poate te ispitesc in gradina botanica dupa ce livrez si eu, sa ma dau mare cu, caruciorul cel nou, ah, the lovely!

  • Alina spune:

    pe la inceputul lunii, mai exact pe 2 martie mi-am sunat un bun prieten sa-i urez la multi ani, fiind ziua lui de nastere ( are sotia insarcinata si trebuie sa nasca o fetita) si la intrebarea ce nume ii vei pune fetitei el imi spune Sofia sau Iulia…
    zilele astea ma gandeam la tine si la bebelusa ta, asta pt ca sotia lui trebuia sa nasca undeva in jur de 5-10 aprilie si a nascut pe 19 martie, adica luni o super fetita, ghici cum…Sofia Maria 🙂 si ma gandeam daca ea a nascut oare printesa ce facee??? 😛

    • Printesa Urbana spune:

      Tii, ce frumos, sa le traiasca!
      Uite ca printesa asteapta si ea, poate chiar intre 5 si 10 apare si Sofia noastra.

  • Omnia spune:

    Daca stiam ca e atat de liniste si bine la tine azi, treceam, ca am fost prin zona (larg vorbind). Dupa ce taci si nu interactionezi o perioada mai lunga, devii suspect de comunicativa si prietenoasa cu adultii; ma mir ce mult pot vorbi cu sau fara apropo, cateodata 🙂

  • silviu spune:

    Facem poze 12 ore de te saturi de interactiune. Avem aparat, avem muiere insarcinata, numai timp de arta n-avem?:)

    • Printesa Urbana spune:

      Haha, Silviu, n-ai inteles, eu nu fac nimic 12 ore, orice activitate in care ma implic nu poate depasi 90 de minute, dupa care trebuie sa iau pauza, sa ma intind, sa maninc, sa beau apa, etc etc. Nici sa dorm mai mult de 2 ore continuu nu pot.
      Cit despre poze, hm, am depasit faza aia in care ma simteam suficient de sexi cit sa ma las pozata.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *