Lecția mea după 12 ani de scris public

Scriu pentru public din anul 2000. Pentru reviste, emisiuni de știri, site-uri diverse. Din 2007 scriu și aici. Iată ce-am învățat în duzina asta de ani în care nu știu cîți oameni m-au citit în total, dar știu de exemplu că aici pe blog în ultimul an au stat la lectură 100.000 de oameni diferiți. N-am idee dacă e mult sau puțin la modul absolut, mie mi se pare mult. Îmi imaginez cum ar fi să vorbesc patru minute în fața unui public atît de mare și mă ia cu leșin. Nu am pretenții c-am descoperit vreo roată, dar sînt lucruri pe care aș fi vrut să le știu mai devreme. Fiecare dintre ele mi-a intrat în cap și-n rutină după niște tristeți, dezamăgiri sau pierderi importante. Destul cu preludiul, trec la treabă.

Fii sincer.

Scrie despre lucruri pe care le cunoști. Dacă nu ești sigur pe ce lucruri cunoști, scrie despre tine.

Pune punct devreme.

Nu folosi în scris cuvinte pe care nu le-ai folosi într-o conversație cu un prieten bun.

Nu fura. Neatenția sau neștiința nu sînt scuze pentru vreun furt, fie el și neintenționat.

Nu fi impertinent, chiar dacă alții sînt impertinenți cu tine pe blogul tău. Ți-ai făcut textul public, deci te-ai expus judecății oricărui om cu acces la internet.

Recunoaște că scrii în primul rînd pentru tine.

Nu judeca. Un om care emite opinii despre alții nu e sexi deloc. Și nici sigur pe el nu e, dacă simte nevoia mereu să se compare cu alții și să constate cu voce tare că alții sînt mai rău ca el.

Oferă informații utile. Sau un text amuzant. Sau o poveste frumoasă. Ori o poză bună. Sau pur și simplu spațiu de dezbatere.

Ascultă-ți cititorii. Se întîmplă adesea ca și ei să aibă dreptate. Poate chiar mai multă decît tine.

Învață ce înseamnă autocenzura, altfel o să ai mult de pierdut: prieteni, poate job, poate bani, poate șanse.

Păstrează legătura cu oamenii care te citesc. Răspunde-le la comentarii, la mesaje, arată-le că-ți pasă.

Obișnuiește-te să te justifici. Toată lumea care te citește o să ia personal orice scrii, chiar dacă în 99% dintre cazuri, tu scrii doar despre tine.

Trage aer în piept. Doar pentru că sînt oameni care te înjură și te amenință la tine-n casă (blog) nu înseamnă că trebuie să le răspunzi la fel. Dar nu înseamnă nici că ei au dreptate s-o facă. Vezi-ți de treabă, or să se plictisească și-or să plece. Sau pune-i pe blacklist.

Fii responsabil, asumă-ți textele și opiniile din ele.

Recomandă lucruri care-ți plac, ca să inspiri oameni.

Povestește despre lucrurile care nu-ți plac, poate poți contribui la îmbunătățirea lor.

Găsește-ți calea ta. Stilul tău. Ceva care să te facă diferit. Dar nu face din asta scopul existenței tale. O să-ți dai seama în timp care e locul tău pe internet.

Fii sincer. Asta e diferența între blogul tău și un ziar, o emisiune TV sau un alt blog mai puțin căutat.

Nu vreau să dau lecții, nu-s în poziție să fac asta, n-am realizat nimic extraordinar, nimic care să mă urce la catedră. Sper s-o fac, încă visez să scriu cartea aia, textul ăla care să schimbe în bine un snop de vieți, dar cred c-am crescut în ultimii ani și e important să-mi dau seama în ce feluri. Am făcut multe greșeli în timp, am rănit mulți oameni scriind despre mine, m-am rănit pe mine, dar dacă e să trag linie acum, sînt un om mai bun pentru c-am putut scrie.

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4183

27 comentarii

    • M-am enervat si m-am suparat de multe ori, o data am vrut sa-l si inchid definitiv, dar asa, overall, nu cred c-am regretat vreodata ca am blogul.

    • Cred ca ai dreptate, doar ceilalti din jur te pot face sa iti doresti sa renunti 🙂 Daca pe noi ne bucura textul atunci cand il recitim, tot inseamna ceva, nu?

  1. Bine le zici tu mai printeso. Dar stii cum este vorba aia: „pana nu dai cu capul de pragul de sus…” Si exact asa o facem si noi. Ok, retrag „noi”, inlocuiesc cu „eu” 🙂

    Imbratisari de departe 🙂

  2. Foarte utila postarea ta. Din pacate, majoritatea nu tine cont de aceste aspecte. Ma gandesc ca poate nici eu nu respect tot ceea ce trebuie in relatia cu blogul. Ideal ar fi sa scriem exact asa cum ne dorim, fara prejudecati si resentimente, dar si fara sa fim judecati si criticati aiurea.

  3. Experienta din trecut te-a facut sa devii omul frumos care esti azi, un om de care mi-a placut si inainte si dupa ce l-am cunoscut…oamenii frumosi sunt rari si de nepretuit iar atunci cand ii gasim trebuie sa ii pastram si sa ii apreciem pt ca rar ies in calea noastra.
    Toti suntem datori sa ne spunem parerea dar cel mai important este sa ne-o respectam reciproc.
    Multumesc pt ca esti asa cum esti! Esti omul care da valoare celor din preajma si ramai la a face asta!

  4. Mie imi place blogul tau desi l-am descoperit recent. Iau din el ce consider ca imi e util, invat lucruri noi, ma amuz iar daca gasesc ceva cu care nu-s de acord, trec mai departe. Nu e asa dificil sa inteleg ca nu toata lumea gandeste ca mine, ca tu ai scris ce ai simtit, nu ca sa ofensezi pe cineva anume…Sper sa continui ca tare frumos scrii, mie chiar imi place!

  5. Încă o dovadă că putem învăța oricând, doar bunăvoință să avem! Mă bucur mult că nu ai închis blogul în momentul ăla greu, când ți-a venit să-l închizi, și că azi ne putem bucura încă o dată alături de tine, cu tine și de tine. 🙂
    Sărutări, prințesă! La cât mai multe postări sincere, simpatice și cum mai simți tu că vrei să le scrii!

    • Subscriu si eu la aceasta opinie, si ma trec pe lista celor carora SIGUR le-ai schimbat in bine viata(cred ca este cam un an de cand te tot citesc, si chiar am citit tot-tot 🙂 ).
      Fiecare stie pentru sine in ce masura l-ai schimbat, eu sigur consider ca am avut, si inca mai am, multe lucruri bune de invatat de aici. Din orice experienta, oricat de neplacuta ar fi, tot inveti niste lucruri folositoare, d-apai de aici.
      Eu revin cu placere de fiecare data, in regatul tau frumos, chiar daca uneori nu sunt in totalitate deacord cu ce scri (foarte rar).
      In privinta „lucrurilor”, subscriu intr-u totul, ba chiar mi se par atat de naturale si de bun-simt incat ma intristez adesea, stiind ca sunt oameni care nu le respecta.

  6. Lucrurile pe care le-ai enumerat si le respecti spun despre tine ca esti la fel ca ele: sincera, responsabila, amuzanta.
    Din pacate, pentru unii, blogul exista doar ca sa aiba unde sa se laude sau sa-si verse frustrarile. Nu-si dau seama ca textele de acolo le reflecta mare parte din personalitate. O persoana banala si plictisitoare nu poate sa scrie decat un text asemenea. E greu sa fii sincer, sa nu judeci si mai ales sa oferi informatii utile.

  7. As vrea sa analizam putin deca(mega)logul tau.
    Nu mi-e clara treaba cu punctul pus devreme. Tu l-ai pus atat de devreme (randul 3) incat dup-aia n-ai mai avut loc decat de… 17 paragrafe. 😀

    • Punct in sensul propriu. Nu de final al discursului, ci de final al frazei. Pentru ca altfel rezulta treburi incilcite, idei complicate, argumente greu de inteles, greseli de interpretare la lectura, topica strimba.
      Punct si de la capat. Chiar de 17 ori, daca ai 17 lucruri de spus.

    • Am inteles punct Punctele fac bine virgula asa virgula in general punct Fie ele pe i virgula singure ori suspendate cate trei punct

  8. Citisem undeva o chestie cum ca oamenii pot intra in viata ta pentru un moment, o etapa sau pentru toata viata si ca lucrurile astea se intampla cu anumite motive, din care tu inveti si te modifici. Tu draga mea in mod sigur ai intrat in vietile unui snop de oameni, pe care i-ai schimbat, pe unii pas cu pas, post cu post, pe altii- mi included- dintr-o data, citindu-te pe nerasuflate.
    Deci misiune indeplinita. Fii mandra de tine ca esti un om frumos.

  9. Ti-am citit blogul de la un capat la altul, ca pe un roman..am ras si am plans cu tine, te caut in fiecare zi si ma bucur ca esti aici…astept si momentul cand va veni Romanul acela. Pup

  10. chiar azi vroiam sa scriu un post despre cum mi-ar placea mie sa fie un blog pe care sa-l citesc cu placere… si vad ca ai acoperit cam toate punctele… poate as adauga fara greseli gramaticale, stiu, important e continutul, dar uneori si ambalajul face diferenta.
    la mai multe scrieri, printesa!
    offtopic: iti dai seama cat de aproape esti de ziua Z? 🙂 in momentul in care intarzie o postare, ma gandesc: gata, a nascut!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *