Nașterea la Regina Maria: așteptări vs realitate

Inițial am zis că n-o să intru adînc în subiect, dar pentru că am primit multe mesaje și telefoane cu întrebări despre cum a fost pînă la urmă nașterea la Regina Maria, o să dau cîteva detalii despre cum au fost travaliul, nașterea, cazarea și îngrijirea în cele trei zile pînă la externare, îngrijirea neonato și toate celelalte lucruri cu care-am trăit în maternitatea Regina Maria din Băneasa de la internare la externare.

Internarea a fost rapidă și deloc stresantă: am intrat la recepție, am spus că nasc, am arătat buletinul și gata, am fost primită imediat la camera de gardă.

Aici am fost consultată în mai puțin de 1 minut de medicul ginecolog de gardă. Am fost cuplată la senzorii pentru testul no-stres în timp ce medicul consulta analizele anterioare, ecografiile și planul de naștere. Au luat imediat legătura cu medicul meu și m-au asigurat că ea va ajunge în maximum 30 de minute la maternitate. Îi dădusem și eu sms să îi spun că nasc.

Dr. de gardă mi-a spus că am dilatație 3-4 și, zîmbind, m-a asigurat că în cîteva ore o să nasc.

După cele 20 de minute de test no-stres, am urcat în rezervă, unde ne-am lăsat bagajele și m-am schimbat în cămașa de travaliu cu mult mov :D. Rezerva arăta exact ca cea care ne-a fost arătată în turul de prezentare.

Planul de naștere făcut de mine cu dr. meu supraveghetor (dr. Gina Stoica-Liscan, medic permanent Regina Maria) a fost consultat și respectat pînă a intervenit urgența medicală.

Apoi am mers în sala de travaliu, care comunică direct cu cea de nașteri. Aici ne-am putut folosi de un scaun de travaliu, o minge mare de travaliu, un pat, chiuvetă, liniște. O moașă mi-a montat senzorii radio pentru monitorizarea bătăilor de inimă a piticei și monitorizarea contracțiilor. Apoi ne-a întrebat dacă vrem să ne lase singuri, i-am spus că da, a plecat. A venit anestezista de gardă, care m-a întrebat ce-am decis cu epidurala. I-am spus că vreau să mai aștept, a spus ok și a plecat. N-a insistat nicio clipă.

Pînă a venit dr. meu, am stat doar noi doi, am vorbit, am ascultat muzică, Omul mă masa în contracții, nu ne-a deranjat nimeni.

Apoi a urmat nașterea propriu-zisă, despre care știți deja detalii.

În permanență medicul și moașa au zîmbit, m-au încurajat, ne-au răspuns la întrebări, am făcut glume. Relaxat, așa cum ne așteptam.

În timpul cezarienei, pentru că spusesem la internare că am o alergie la un antiinflamator, dar nu mai știam la care, anestezistul mi-a făcut probe subcutanate la paracetamol și ketonal perfuzabil. Au ieșit ok.

Pt. cezariana de urgență, dr. Liscan a ales să nu facă anestezie generală și nici secțiune longitudinală a uterului, deși acesta e protocolul. Am primit o rahie ușoară (în două ore mișcam deja picioarele și nu am avut deloc stări de rau după ce-a trecut efectul anesteziei). Tăietura e transversală, ca la o cezariană la rece.

Nu mi-au pus copilul pe piept după ce l-au scos, pentru că dr. neonatolog a considerat că e bine să-o pună repede la oxigen. Mi-au arătat-o și au dus-o rapid la neonato, unde Omul a fost primit imediat să stea cu ea, s-o ia de mînă.

După alte 40 de minute (în care m-au cusut), m-au mutat în post-operator, mi-au pus perfuziile cu calmante și o seringă de oxiton perfuzabil (pentru contractarea uterului și coborîrea lui la loc și pentru stimularea lactației) și mi-au pus copila la sîn. Mi-au lăsat-o 15 minute, după o oră mi-au adus-o din nou.

În cele cîteva ore cît am stat în post-operator, a stat și Omul cu mine cîte 30 de minute de 2-3 ori. Au trecut pe la mine și anestezistul, și medicul de gardă, în tot timpul ăsta am avut supraveghere continuă, dar neinvazivă (din camera cealaltă).

La miezul nopții m-au mutat în rezervă. Două asistente m-au ajutat să mă ridic în picioare, mi-au arătat tehnici de gimnastică să mă pot ridica din pat.

În rezervă, Omul își pregătise deja fotoliul extensibil. Am ales rooming in, adică să țin copila cu mine non stop. Ceea ce s-a dovedit a fo o greșeala strategică, pentru că deși eram epuizată după travaliu, în loc să mă odihnesc și să profit de calmante, am stat să mă uit la ea toată noaptea.

La capitolul consumabile, am avut la dispoziție tot necesarul, nu am folosit nimic din bagajul de acasa. Comprese Multi-mam, ceai pentru lactație, toate cremele și hăinuțele pentru bebeluș.

La externare am primit factura și indicații detaliate despre pașii următori pentru mine și copil, am fost încurajați să sunăm oricînd la neonato pentru informații sau sfaturi despre orice se întîmplă cu nou-născuta.

Secției de neonatologie nu am ce să-i reproșez. În fiecare zi veneau la noi medicul de gardă și asistenta șefă de pe secție să ne povestească tot despre copil: cîte scutece au schimbat, cît meconiu, cît pipi, cît somn, ce glicemie are.

Aud că lumea se plînge că bebelușii sînt îndopați cu lapte praf la regina Maria. Nu știu dacă e așa sau nu, eu nu cred, și copilul meu cu siguranță nu a fost îndopat cu nimic. Nu exclud posibilitatea să-i fi dat cîte-o seringă de supliment, cert e că n-am avut niciun indiciu că s-a întîmplat asta. Mi-au adus-o des la sîn, uneori și la jumătate de oră noaptea, cînd ea plîngea de foame. A supt de fiecare dată foarte bine, nu mi-au adus-o niciodată sătulă. O singură dată mi-au spus că i-ar face glucoză, pentru că avea icter, trebuie să stea multe ore la lampă, iar asta nu e era posibil dacă ea nu mînca bine (ca să doarmă la lampă), iar copiii icterici sînt foarte somnoroși, copila adormea la sîn după 3 minute de supt, așa că trebuia să rupem cumva cercul ăsta vicios (ea nu mînca de icter, iar ca să se vindece de icter trebuia să doarmă la lampă, deci să mănînce). Am fost de acord cu glucoza.

În plus, Omul a mers de multe ori să spioneze pe-acolo (secția de neonato are pereții de geam, poți vedea în permanență ce face copilul tău). Niciodată nu a surprins ceva suspect la copila noastră sau la ceilalți copii.

Secția de neonato e la un telefon distanță. Sunam de pe mobil pe mobil și spuneam: sînt Ioana de la rezerva 1.2 și am o întrebare/vă rog să veniți să luați fata, a terminat de mîncat/aș vrea să-mi aduceți fetiță/ce mai face copilul meu. În 2 minute cineva era la noi în rezervă să ne-o ducă/aducă, să ne lămurească etc etc.

Asistentele de pe hol au fost mereu la o atingere de buton distanță. Am folosit butonul de cîteva ori, au apărut la ușă în cîteva secunde.

Omul a dormit cu noi, a avut acces la toate facilitățile (nu a avut mîncare, dar și-a adus de acasă și a pus la frigider).

Mîncarea a fost bună și consistentă, piept de pui, piure de morcovi, supă de legume, dimineața ou fiert, crenvuști, iaurturi, pentru cina din ultima seară au venit să mă întrebe dacă vreau ceva anume, să-mi pregătească.

Costul final al nașterii a fost de 7.200 de lei (cezariană de urgență).

Ce nu mi-a plăcut:
– Faptul că la un moment dat la neonato, printre bebeluși nou născuți, se plimba o fetiță de 4-5 ani, probabil fiica uneia dintre asistente
– Din prea multă grijă pentru pacient, în rezervă intra la cel mult o oră cineva: ba asistenta să vadă ce mai fac, ba infirmiera pentru curățenie, ba doamna de la recepție să ne dea un formular de completat etc. În condițiile în care lăuza e oricum nedormită, stresată, cu sînii pe jar, poate-ar fi mai bine să se organizeze cumva
– Uneori, personalul medical e prea amabil. 🙂 Mda, n-ai zice că asta e ceva ce să te supere, dar cînd ești nedormită, amețită de hormoni și trebuie să iei o decizie importantă pentru copilul tău, și medicii îți expun 5 opțiuni și la final zic: dumneavoastră alegeți, hm, e greu. 🙂
– Cam gălăgie pe holuri la 7 am, cînd se schimbă turele, iar lăuzele încearcă să doarmă (fițe, știu)

Asta a fost experiența noastră la Regina Maria. Lăsînd la o parte neplăcerile fizice și tot stresul momentului, spun cu mîna pe inimă că nu am ce să le reproșez acestor oameni. Nici dpdv medical, nici dpdv uman. Toată lumea știa cine sînt, cum mă cheamă, cum o cheamă pe fetița mea, cum s-a născut, că alăptez la sîn, deci nu am voie să iau decît anumite calmante sau somnifere, cum arată soțul meu, asistentele și medicii foarte amabili în orice momente, numai zîmbete și respect.

Nu-mi pot imagina cum ar fi fost dacă la tot chinul prin care am trecut în încercarea de naștere naturală, urmată de chinul refacerii după cezariană, de oboseală, stresul de a alăpta, de a lua deciziile corecte, s-ar fi adăugat neplăcerile pe care le cunoaștem cu toții din sistemul de stat: moașe acre, asistente nervoase, doctori care decid pentru tine și nu-ți explică nimic, distanța de soț, care e ținut pe holuri, toaletele comune, mirosurile, mizeria, riscul de infecții, plus marele stres de a strecura bani în buzunare ca să te asiguri că scapi cu bine, în timp ce te chinui să naști la un loc cu alte femei care nasc și ele, stresate de aceleași lucruri ca tine. Nu-mi pot imagina cum mi-ar fi fost dacă n-aș fi avut alternativa asta, de materniate privată. Sigur c-aș fi născut chiar și așa, dar cu siguranță nopțile mele n-ar fi acum la fel de liniștite. Am stat împreună toți trei aproape tot timpul, mi se pare atît de firesc să fie așa, că nu-mi pot imagina cum ar fi fost să-mi văd Omul 10 minute pe zi pe un culoar… M-a ajutat să merg la baie, mi-a ridicat copilul de pe piept s-o pună în pătuțul ei cînd eu nu mă puteam mișca încă, m-a ținut cînd aproape am leșinat. Și am avut acces nelimitat la bebelușă, cum ar fi fost, doamne, să mă rog de niște străini să mi-o dea, măcar cîteva minute?

Așa că mă bucur c-am ales varianta asta și îi mulțumesc lui dumnezeu că ne-am permis s-o alegem.

Așteptările noastre au fost împlinite și amîndoi considerăm că sînt cel mai bine cheltuiți bani de pînă acum. Nu am nicio relație specială cu ei, n-am beneficiat de niciun fel de tratament preferențial. Am fost un client plătitor și nu văd de ce cu alții s-ar purta altfel decît cu mine. Sînt sigură însă că există și experiențe mai puțin plăcute, pentru că pînă la urmă oamenii sfințesc locul, iar oamenii au zile mai bune și zile mai proaste, chiar dacă la modul ideal, serviciile medicale ar trebui să fie mereu impecabile. Noi am avut noroc să fim tratați foarte frumos.

Ah, a doua zi după naștere am primit de la RM un trandafir roșu și o felicitare. Nimic important, desigur, dar a fost așa, ca un zîmbet într-o mare de oboseală și dureri și stres. A contat. 🙂

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4182

101 comentarii

  1. Totul e bine cand se termina cu bine 🙂 Important este sa fiti cu totii sanatosi si linistiti si sa va bucurati unii de ceilalti. Va trimit multe ganduri bune!!!

  2. Si cum e refacerea dupa cezariana? Ma intereseaza intensitatea durerilor dupa ce trece efectul anesteziei. Si daca se amelioreaza pe masura ce trec primele 2-3 zile. Ca banuiesc ca in timpul operatiei nu ai simtit nimic. Eu inca optez pentru cezariana, in defavoarea nasterii naturale, chiar daca unele mamici spun ca este mai bine invers.

    • Nu prea m-a durut mare lucru. In primele 2 zile stai pe calmante. Ce e mai greu e ridicatul din pat, pentru ca esti taiata in doua si nu prea te poti sustine. Dar e important ca in maximum 24 de ore sa te dai jos si sa mergi. Pe mine nu m-a durut la ridicat, dar e neplacut. De marti n-am mai luat niciun fel de calmant. Ma mai doare uneori cind ma ridic cu copila in brate, de exemplu, sau cind uit ca-s operata si fac scheme prin casa. Nu e grav. Altele-s problemele cu cezariana…
      Plus constipatia de dupa. Aia e horror. Scuzati detaliile. 😀

    • Eu am avut 2 cezariene, primul avea cordonul infasurat in jurul gatului, al doilea ramasese fara lichid amniotic si a trebuit scos cu forta… N-am folosit calmante acasa, doar in spital. Ideea de baza e sa mergi, daca stai in pat ca te doare refacerea va fi mai lenta. Pe mine doctorita m-a trimis sa fac miscare pe coridor, spunandu-mi ca ziua urmatoare durerea va fi pe jumatate. Si a avut dreptate.
      In a doua sarcina am facut gimnastica prenatala, 1 ora de 2 ori pe saptamana, din saptamana 20 pana in saptamana 35 si m-am simtit excelent. N-am mai avut mers de rata, m-am simtit foarte bine. Si recuperarea dupa cezariana a fost mai rapida decat la prima. Eu cred ca a ajutat… dar se zice ca la a doua nastere e mai usor…

    • circulara de cordon NU impune cezariana. bebele NU respira pe gura !!! of doamne….

    • Eu am nascut natural cu dubla circulara de cordon. Fetita are 2ani si 8 luni si e perfecta…

    • 🙂 Multumim, dar nu cred ca sintem noi mai speciali. Toti parintii sint minunati, acum mi-e clar! 😀

  3. Eu nu am copii, nu stiu ce inseamna o nastere si trebuie sa recunosc ca sunt paralizata de frica. Am citit cu dintii inclestati de teama postarile tale si ale Omului, dar numai pentru a ma asigura ca totul este bine – asadar acum pot rasufla usurata. E bine ca a meritat si ca raul nu a fost mai mare ;i multumim ca impartasiti si cu noi bucuria aceasta cea mai mare 🙂

    • Cred ca ce-a fost rau o sa uit rapid, iar ce e bun e atit de bun incit nimic nu mai conteaza. 🙂

  4. Fain, ma bucur mult ca a iesit bine pana la urma. Aici e doar sistemul cu copilul in permanenta langa mama. Practic, cu exceptia unei ore, la putin timp dupa nastere, micutul a stat in permanenta cu mama si cu tata (fiindca si tata a stat aproape non stop peste tot in cele 3 zile de spitalizare), intr-un patut mic, langa patul mamei. L-au mai luat cate 10 minute, de 2-3 ori pe zi, sa-i faca antibiotice, fiindca mama lui a facut febra in momentul aproape final al nasterii, trecand tot prin problemele intampinate de tine, cum ti-am zis, si atunci si micutul a stat pe antib. cele 3 zile de spital. De-abia dupa o luna i-a trecut vanataia de la manuta dreapta, saracutul de el :(.
    Ca barbat…da…a fost unic si interesant. De ajutor dat mamei nu trebuie sa pomenesc, e firesc, a fost interesant insa sa vad acolo atatea zeci de femei atat de fragile, imediat dupa nastere….e greu si le multumesc femeilor care devin mame, sunt eroine.
    Mancarea de aici a fost consistenta, dar m-a socat de cat dene nutritiva si de nesanatoasa, ca si cunoscator. Insa a fost/este maternitate de stat, nu a costat nimic, asa ca ii inteleg cu costurile reduse ale mancarii. Totul proaspat si gustos, insa multi cartofi prajiti, prajituri pufoase, lasagna, etc…intelegi? Doar pe la 11 ziua se aducea o gustare mica mai sanatoasa, un bol de supa-crema, masa mare de la 1 era cum am zis mai sus. A trebuit sa fac eu topup de afara cu verdeata mai multa, peste, etc.
    In rest, nota 11 pentru experienta traita aici, de la personal pana la conditii + grija si atentie. Iar nascutul la stat a insemnat, dupa nastere in sine, cazarea intr-un salon mare de 6 paturi, 3 pe o parte, 3 pe cealalta, dar fiecare pat avand un separeu, cu draperii, masuta, noptiera. Fain. Si pe langa noi au fost si irlandeze, si indience, si lituanience, si poloneze, si chinezoiace (o familie simpatica ce s-a pomenit cu 2 gemeni, baietei). Fain. Toata lumea statea cam o noapte, la noi au fost 3 din cauza antibioticelor si fiindca micutul a slabit constant, de la 3,450 la nastere la 3,120 a doua zi si 3,020 a treia zi. Dupa aia insa s-a facut ca un porcusor, are 6 kg acum, dupa 8 saptamani, si s-a transformat fantastic, toata lumea zice ca arata de 6-8 luni.
    Gata, am experienta acum :).
    Sa fiti bine!

    • Despre ce maternitate e vorba? Si eu voi naste la stat, pare a fi cea mai buna solutie, pentru ca la privat nu se ocupa de urgente (Iasi). Am inteles ca e acelasi sistem, cu copilul langa mama mereu, dar nu stiu daca tatal are voie in salon…

  5. de acord cu tine, nasterea la privat cea mai buna investitie! noi am investit de 2x in asa ceva asta pt ca dupa prima nastere (la cateva ore dupa ce am nascut) deja discutam despre al 2lea copil. si acum avem un baiat de 1an si 10 luni si un baietel de 1 luna. la mai multi si voua

  6. Am asteptat cu sufleul la gura postarea cu vestea cea mare,acum nu pot decat sa va urez sa fiti sanatosi ca fericiti sunteti deja. Sa traiasca Sofia si cei doi strasnici parinti ai ei !

  7. Nu stiu, poate tie iti suna ciudat (nu ne cunoastem personal), dar chiar am stat cu emotii pentru tine. 🙂 Ma bucur tare mult ca sunteti toti bine, ca formati o familie si in plus, ca esti atat de deschisa sa ne povestesti lucruri delicate. Felicitari pentru micuta si ai grija de tine!

    • le ofera cei de la RM. si eu am nascut in februarie acolo si am primit la fel, absolut totul, la discretie. Subscriu intrutotul la ce a scris Ioana.

  8. aceasi experienta am avut si eu acum 3 luni la Medlife cu cateva exceptii: nu am primit trandafir si felicitare si a costat mai mult.
    am gandit la fel ca tine: cum ar fi fost daca nu aveam posibilitatea sa aleg o clinica privata, mai ales ca sotul meu este strain si nu intelege sau nu intelegea ce inseamna „plicul cu bani” dat la medic cand mergeam la control la spital.
    numai bine

  9. Buna Ioana,

    In primul rand, felicitari pentru bebe!

    Acum exact 10 saptamani am nascut si eu, tot la Regina Maria, tot o fetita si am avut aproape aceleasi optiuni ca si tine in ceea ce priveste nasterea. Mai mult, chiar si nasterile noastre par sa fi fost asemanatoare, singura diferenta pe care am putut sa o sesisez din ce am citit din posturile voastre fiind la final: eu am simtit nevoia sa imping si in cele din urma am scos bebelusa pe unde a intrat :)) … in rest a fost la fel: contractii rare si slabe ca intensitate pe final, etc… nu mai intru in detalii pe care la un moment oricum le uiti, din fericire. Sau ajungi sa poti sa treci peste ele fara sa te mai afecteze prea mult.

    Si cireasa de pe tort: am stat tot in rezerva 1.2 🙂 Se pare ca e o rezerva cu noroc, totusi. Daca n-ar fi fost si coincidenta asta, nu as fi scris nimic. Dar nu m-am putut abtine.

    In rest, atat eu, cat si sotul meu, suntem convinsi ca au cel mai bine cheltuiti bani de pana acum! La urmatorul bebe nu o sa stam deloc pe ganduri cand vom alege maternitatea.

    Succes cu bebelusa! 🙂

  10. Ma bucur enorm ca a iesit totul bine pana la urma. Felicitari, ai fost o curajoasa si tot ce conteaza e ca sunteti amandoua sanatoase…si ca acum sunteti 3!!!

  11. Ai fost viteaza! Durerile dupa ruperea membranelor sunt absolut cumplite,categoric n-as fi rezistat cat tine.Cand am citit ce a scris Liviu am avut un nod in gat.Nu ti-a fost usor,stiu…A trecut cu bine,sa aveti grija unul de altul si amandoi de Sofia.Tare-mi sunteti dragi,tare!

  12. Felicitari, mami de Sofia! 🙂

    Am citit si la tati de Sofia si marturisesc ca am bombanit cand am vazut ca s-au codit sa te duca la cezariana si ca pana si-n sala de operatie te-au mai chinuit, doar-doar oi naste natural. Asta m-a enervat, marturisesc. Daca vezi ca mama nu mai poate, la ce-o mai chinui?

    In fine. Bine ca s-a terminat cu bine, de-acum cele bune sa se-adune si cele rele sa se uite.

    Schimband subiectul – ce parere are Sofia de copacelul cu bufnite? 🙂

  13. Ioana,

    M-am gandit mult daca sa-mi scriu parerea sau nu. Sunt medic ginecolog in Cluj, la un spital de stat. Nu stiu cum arata spitalele din Bucuresti, dar in Cluj arata ok, ambele spitale sunt renovate, saloanele sunt cu 2-3 paturi, baile sunt curate si frumoase, la Ginecologie I fiecare salon are baia lui, la Ginecologie II baia este pe hol, dar e la fel de curata si ingrijita. Moasele si asistentele sunt rabdatoare si zambesc 80% din timp, cred ca intelegi si tu ca este vorba despre oameni totusi, nu despre roboti, si amabilitatea are o limita, nu putem fi tot timpul cu zambetul pe buze. Nu stiu despre ce infectie si mizerie vorbesti, vorbim aici de spitalele din orasele mari. Nou nascutii stau cu mamicile din prima zi de viata dupa nastere naturala si dupa vreo 2 zile dupa cezariene. Nu nasti la un loc cu inca nu stiu cate femei, daca nu dai bani nu inseamna ca o sa te infectezi sau mai stiu eu ce. Nu mi se pare corect ce ai zis. Sa stii ca suntem multi care chiar ne straduim, vorbesc aici si despre asistente, moase, medici si medici rezidenti. Nu suntem tot timpul bine dispusi si cu zambetul pe buze, nu oferim trandafiri si felicitari, da, sunt si oameni mai putin placuti intre noi, dar majoritatea dintre noi ne straduim sa va ajutam, cu ce avem la dispozitie, nu e totul perfect, dar e rezonabil, zic eu, mi se pare trist sa faptul ca vorbesti asa, fara sa stii, sa tragi asemenea concluzii dupa cateva povesti auzite. A fost alegerea ta sa nasti la un spital privat, dar nu inteleg de ce trebuie sa arunci cu noroi in noi si in munca noastra.

    • Ioana,
      Pe mine una ma bucura comentariul tau din 2 motive: ca faci dovada prin ceea ce sustii ca mai exista si exceptii care confrima regula si ca am ocazia sa iti arat linkul asta http://urbanmomblog.blogspot.de/2012/04/marturii-si-experiente-povestea-nr1.html?m=1 , o poveste dintre multe altele,din pacate mult prea multe decat ar permite un bun simt,o buna gestionare a tot ce inseamna sistemul sanitar si profesionalismul cu care se lauda uneori degeaba multe dintre cadrele medicale.
      Faptul ca iei personal ca ofensa cumva articolul asta mie imi spune multe. Procentul experientelor similare cu cel din articolul meu este ,vrei nu vrei sa recucucunosti dar realitatea o expune,cu mult mai mare decat cel al experientelor similare celei descrise de Printesa in articolul prezent. Eu am demarat chiar o petite si nu degeaba . Te invit sa o citesti si ai sa gasesti semnaturi si comentarii de la persoane din sistem care ne sustin cauza si care recunosc vadit conditiile si neregulile. Te admir daca faci parte din categoria acelora care isi fac meseria asta stresanta si grea cu cea mai mare seriozitate si cu privirea la nivel egal cu pacientul. Din pacate in Romania mentalitatea comunista inca isi mai spune cuvantul,pacientul e inca un cap plecat in fata cadrelor medicale,atitudine complet lipsita de echidemnitate si eficienta. Succes!

    • doctore, tu nu esti in Romania, esti in Ardeal, da 🙂 asa ca nu se aplica

      (cu dor de Transilvania, desi nu mi-e nici rusine ca-s Bucuresteanca de ceva generatii )

    • Felicitări pentru proaspăta mămică, totul e bine când se termină cu bine 🙂 si să stii că mi se pare că ai plătit surprinzător de puțin, având în vedere că a fost cezariană totusi. O parte din sumă a fost suportată de asigurare?
      Oricum, confirm si ce spune domnul doctor de mai sus, eu nu am născut recent dar mi-am vizitat mai multe prietene care au născut recent în ambele secții Ginecologie din Cluj si am fost si eu plăcut impresionată, totul era nou, curat, frumos. Dacă as naste acum, nu stiu sigur ce as alege, poate că as alege si eu o clinică privată pentru că nu e foarte costisitor si pentru că prima mea nastere, cu 14 ani în urmă, într-un spital dintr-un orăsel mic, a fost o experiență din lumea a treia. Dar adevărul e că în ultimii ani, cel puțin în spitalele din orasele mari, cum e Clujul, condițiile de cazare sunt bune. Medicii sunt cam aceeasi de la clinicile private, deci…

    • @andreea: Ardealul E Romania, you know. Ca exemplu, eu am nascut in BUCURESTI, la CF2 si asistentele au fost dragute, patul era din cel de-l faceai sa sada cum iti trebuia, copilul mi l-au adus la san de cum a plans si nu l-au mai luat, toaleta in rezerva, o doctorita minunata, grozava!)
      @dr: Felicitari pentru ca incerci sa iti faci meseria cu pasiune si corectitudine si, in conditiile de la Cluj, reusesti!
      INSA, orasele mari NU inseamna Romania. Sunt orase medii, in care te ia frica sa nasti.
      Apoi, da, doctorii si personalul auxiliar nu sunt roboti, setati pe zambete non-stop, insa putina empatie face minuni. Ai o femeie in agonie, la prima nastere, speriata, neintelegand de ce nu mai poate, de ce copilul nu iese etc etc, de unii non-robotii o trateaza cu repeziciune, lipsa de atentie si, eventual rea-vointa? Astea ii lipsesc?
      Ok, nu zambete si miere, ca la 3000 de euro, insa o atitudine corecta, macar.
      De ce avem atatea exemple de eventual mal-praxis la medici ginecologi – nedovedite, evident, caci n-o sa-si scoata corbii ochii intre ei -, daca lucrurile sunt in schimbare?
      Inclusiv in spitalele din Bucuresti, cu aceiasi medici, femeile povestesc experiente complet diferite. Pt unele, Spitalul Universitar (fostul Municipal) e o oaza de civilizatie, pentru altele, e locul unde nu s-ar intoarce nici pentru o injectie.
      Eu sunt un exemplu: cu toata experienta buna pe care am avut-o la primul copil, acum, la al doilea, ma duc sa nasc la Medlife.

    • Stimate medic, Clujul este unul. Restul sunt 99,9999 la suta si NU sunt asa. Eu sunt din Ploiesti, unde maternitatea este horror. Am nascut natural la Bucuresti. Da, cu alte sase femei care prestau diverse lucruri in travaliu, cu baia pe hol, baie in care se facea curat doar de la 6 dimineata la 6 seara cand personalul de la firma auxiliara pleca! Stiti cum arata o toaleta folosita de 15 lauze dupa o noapte??? Si cu circa 70 la suta personal medical cu atitudine scarboasa! Da, e nedrept ca sunt si oameni buni in sistem. Dar e si mai nedrept ca in mileniul trei femeile din Romania, din pacate, nu au parte de oameni buni, ci majoritar de personal cu atitudine nepotrivita.

    • Sunt in total dezacird cu dvs. Priwtena mea cea mai buna a nascut la Gine1 in decembrie fara ca celebrul medic pe care l-a spaguit de dinainte sa binevoiasca sa apara in ciuda tuturor telefoanelor primite. Ea trebuia sa nasca prin cezariana (din motive medicale sustinute de celebrul medic), insa a ajuns sa nasca natural, fara sprjinul medicului de garda-care i-a aruncat in fata ca „nu esti pacienta mea”, iar dupa spusele ei a nascut la in iesle- au lasat-o sa se rupa singura- si azi are sechele, nu i-au oferit nici un calmant, etc….asa ca va rog lasati eroismul si bravada medicilor perfecti din Cluj….sunt oameni si oameni Cu siguranta exista si oameni adevarati printre cadrele medicale, dar cu siguranta nu sunt toti.!

    • Ca si tanar medic rezident, care lucreaza si copii, pot sa zic ca am vazut oameni si locuri de ambele feluri, si buni si rai, si care isi fac treaba, si oameni carora trebuie sa le strecori bani in buzunar ca sa se poarte amabil (e vorba despre spitale din Bucuresti), si am vazut pacienti 100% multumiti cand totul era perfect, dar si oameni pe care nu ii putea multumi nimic chiar daca totul era bine…- probabil astfel de oameni nu s-ar simti bine nici la Regina reginelor. Si nu, nu zboara microbii peste tot sa te omoare daca misti si daca calci intr-un spital. Nu se naste ca intr-o ferma de vaci, toate la gramada. Uneori am vazut si tatici intrand pe langa mamici – copiii sunt adusi cat de repede se poate langa mamici- evident daca au nevoie de oxigen, lampa de fototerapie, etc etc sau daca nu sunt considerati stabili nu stau cu mamele. Dar de obicei lumea pleaca acasa fara niciun fel de extra infectie.
      Si nu peste tot sunt doar bai la comun la care se scurg pe pereti materiile fecale…. uff stirile astea de la protv&co… Ceva bun si favorabil pentru sistemul medical nici ca am vazut vreodata… Ei fac sa scada orice bruma de respect in sistemul de stat, sa se creada ca fara plic cu bani nu supravietuiesti, si evident imaginile alese de ei, aceleasi intotdeauna iar si iar nu sunt deloc din cele bune.
      Si da, sunt si aspecte bune.
      Dar pe masura ce scade gradul de respect in noi si in munca noastra…. nu mai pot sa mi amintesc niciunul din motivele de a ramane sa lucrezi in tara asta….

    • Iuli, din pacate, gradul de respect public in Dumneavoastra si munca pe care o faceti scade cu fiecare medic care isi priveste de sus pacientii, cu fiecare medic care nu misca un deget fara sa nu primeasca spaga.
      Mai este si celalalt tip de respect care scade – cel dat de aprecierea statului fata de munca Dumneavoastra, stat care nu se sinchiseste de sanatatea populatiei sale, cat sa motiveze cumva medicii sa nu se mai preteze la spaga.
      Eu ti-as da un exemplu pentru care ar fi o idee sa ramai sa lucrezi aici: un prieten care a operat-o pe mama sotului meu de plamani, deci chirurg, s-a dus sa munceasca, entuziast, in Irlanda. Se intampla prin 2009. Azi e iarasi la spitalul unde a operat-o pe mama sotului, pentru ca in Irlanda facea hartogaraie, nu chirurgie :-(.
      Acum, evident, depinde ce specialitate ai, presupun ca in chirurgie nu e usor sa te afirmi peste cei consacrati in tara lor.

    • Da, stiu ca exista zeci de exemple negative, de oameni carora trebuie sa le bagi ceva in buzunar ca sa te bage in seama (in special in spitalele de provincie) si sa nu te ignore total, dar stiti care e problema? Niciodata exemplele pozitive nu sunt mediatizate. Din cate am vazut eu, in spitalele in care am lucrat pana acum – nu am vazut niciodata un pacient ignorat atata vreme cat nu daduse bani, si imediat pus in pat cu perne de puf atunci cand a cotizat. Chiar nu am vazut asta.
      Si nu am auzit vreun dr care sa primeasca ceva inainte de a fi sigur ca o sa poata face ceva pentru pacientul lui- cel putin acolo unde am lucrat. Dar dupa ce si-a facut bine treaba si pacientul a mers bine, iar rudele au dat ceva la externare- sau dupa ce pacientul a inceput sa mearga bine, intr-adevar putini refuza (da, sunt si medici care refuza vehement orice fel de recompensare- despre acestia nu se aude niciun cuvant nu? Nicio stire, niciun zvon, sunt ca neexistenti).
      Si veti zice atunci, daca este un medic bun, de ce sa ia totusi bani de la pacient, chiar dupa ce si-a facut treaba bine? Pentru ca banii nu ajung nici macar de plata unei chirii in Bucuresti. Si da, ajungem si la acest fel de „prostitutie” financiara…

    • Pe bune? Banii nu ajung ptr plata unei chirii in Bucuresti. Te-ai intrebat vreodata cati pacienti care calca pragul unui spital, nu au bani nici de paine iar voi asteptati sa va prostituati ptr ca nu va ajung banii de chirie. Aiurea, ce tupeu au oamenii in ziua de astazi. Ala, care vine in spital, nu vine de dragul tau
      ..vine ca are o.problema, vine de disperare. Sictir, doctori nenorociti!
      Eu am avut o experienta la fostul Caritas cand asistenta 1 mi -a cerut bani de la obraz.Am cotizat, apoi a aparut asistenta 2 care la fel mi-a cerut bani pe fata ptr ea si ptr doctorita. Se tocmea cu mine ca la piata. Sa va faca un flagrant sa va iasa figurile astea din cap cu spaga. P.S. Nu e mizerie intr un spital, e infectie curata, nu poti merge la baie. Hartia igienica e un lux, sapunul alt lux.

    • Iuli eu am un băiețel de 2 luni născut în noiembrie 2018, am născut în maternitatea Bega din Timișoara unde totul a decurs foarte bine, îți dau dreptate despre știrile de la TV, aleg numai ce le convin, eu am fost foarte bine tratata acolo iar băiețelul meu la fel a fost bine îngrijit la un spital de stat. Maternitatea și camera în camera am stat cele 3 zile împreună cu alte mămici a fost curata cearceafuruile ne-au fost schimbate chiar și fără sa plătim pe nimeni.Nu toți medici sau toate cadrele medicale sunt sa îți iau banii.

    • domnule/ doamna doctor,
      nu vreau sa arunc cu noroi in nimeni, doar sa va povestesc experienta mea cu o materninatete de stat din bucuresti, anul trecut in martie. si nu discutam aici despre descurajatul alaptarii, laptele praf dat la greu, desi si de asta am avut parte.
      copilul s-a nascut prin cezariana la 38 s si 2 zile. scorul apgar la nastere a fost 9 si la 5 minune dupa 6. acest lucru mi-a fost ascuns si mie, si sotului meu, copilul a stat cinci zile in spital doar in incubator, am cerut explicatii/ lamuriri si ni se spunea ca are o adaptare mai grea si atat, sa stam linistiti. a fost necesar sa ne transformam in detectivi, sa cautam dupa externare fise si asistente care sa ne povesteasca si sa aflam ceea ce ar fi trebuit sa ni se spuna din start: copilul a facut apnee, scorul apgar a fost cel scris mai sus, a stat pe oxigen etc. vi se pare normal ca acest lucru sa fie ascuns unor parinti? si am cotizat destul, daca ar fi sa trag linia cred ca ma duce pretul final spre o nastere la particular 🙁
      in spital copilului i-au disparut servetelele umede, crema pt. fundulet si pampersii. mi l-au dat acasa cu rana sangeranda la fund, cica n-au avut cu ce sa-l ingrijeasca. si oricat am insistat sa vad cum se ocupa de el, nu m-au lasat, la spitalul respectiv mamicile nu sunt primite la terapie intensiva. cu bani multi dati unei asistente am intrat de doua ori sa-l vad. copilul era galben de la icter, am intrebat daca i-au facut analizele si cum i-au iesit, mi-au spus ca nu vad eu bine, ca e roz si ca asa sunt bebelusii.
      acasa, rana de la fund s-a dovedit cea mai mica problema, copilul avea conjunctivita si infectie urinara cu germeni intraspitalicesti, rezistenti la mai toate antibioticele. noi stim cat am tras si cat mai tragem.
      sa va mai scriu si alte detalii?
      p.s. da, toata lumea era zambitoare, mai ales dupa ce cotizam.

    • Ioana,

      Primul copil l- am nascut in maternitatea de stat Pantelimon, unde mi s – a spus de la inceput cat trebuie sa dau si cui trebuie sa dau ca totul sa mearga ok ( exact ca la piata) ! Sala de operatie ( am nascut prin cezariana ) arata mai rau decat o macelarie , dulapurile ruginite, becuri lipsa la blocul operator am stat o ora pe masa de operatie pana sa mi se faca anastazia pentru ca era un singur anestezist si a existat o urgenta la alta operatie in spital . Nu am stat cu copilul in rezerva, nu m – a invatat nimeni cum sa alaptez, asistentele erau in permanenta nervoase, sotul nu putea sa intre daca nu scapa spaga de riguare, nu eram bagata in seama , nu mi se schimbau cearceafurile daca nu dadeam bani, trebuia sa fiu foarte atenta sa nu omit nici o asistenta ca nu cumva sa ramana copilul neschimbat de pampers! Cat am fost la terapie intensiva nici macar nu mi-am vazut copilul! Am platit in total in jur de 4000 lei acum 7 ani pentru 3 zile ! Prefer ca la al doilea care se va naste in iunie sa optez pentru o maternitate privata, dupa parerea mea merita tot efortul financiar pentru confortul psihic in primul rand !
      Nu contest poate in afara Bucurestiului merg altfel lucrurile , oamenii isi dau poate mai mult interesul, sunt mai umani ,mai aproape de pacienti dar din pacate in Bucuresti nu stau foarte bine lucrurile!

    • Ce e foarte trist, e ca ce zicea Ioana e adevarat… Am o cunostinta care a venit inapoi acasa ca sa nasca, deoarece in maternitate nu a primit-o, pe motiv ca nu a avut sa dea 500 lei ( i s-a cerut suma asta ). Nu toti dispunem de bani, dar asta nu inseamna ca trebuie sa fim tratati altfel. Si mai stiu realitati, nu povesti, din astea. Chiar traite pe propria piele.

      Si eu am ales sa nasc la Regina Maria, tot cu D-na Liscan 🙂 si sunt sigura ca totul va fi ok. Mai avem cateva saptamani.
      Sanatate tuturor!

  14. Te-am descoperit cu placere:) ma simt bine la tine in regat. Cu articolul asta mi-ai amintit de experienta mea,similara doar prin context,am nascut tot la o maternitate privata dar in Brasov. Emotii …
    Mi-as dori mult sa aud experiente multe asa dar din pacate sistemul sanitar de stat e traumatizant. In sensul asta am luat eu o miiiica masura,pentru ca m-au durut prea tare multele povesti horror din comunitatea de mamici ce o ‘moderez’ ,gasesti detalii aici http://urbanmomblog.blogspot.de/2012/03/it-show-time.html?m=1 . Tot la pe-acolo gasesti si ceva marturii incadrate bine si trist la capitolul ‘ASA NU’.
    Inspiratie multa si bine te-am gasit in postura ta reinventata de mamica urbana,just like me:)…

  15. Felicitari mamico!
    O sa uiti repede de neplacerile nasterii, iar o singura privire in ochii copilului tau iti va da curaj pentru orice incercari dificile ale vietii.
    Am citit cu tristete totusi povestea sotului tau si te felicit pentru curajul avut.
    Un singur lucru cred ca a uitat el sa mentioneze, despre momentul in care personalul medical de la maternitate ti-a verificat circumferinta bazinului, pe care au comparat-o cu marimea capului copilei (de la cel mai recent ecograf), o procedura standard, ce confirma ca, capul la nasterea naturala poate sa iasa.
    Despre spitalele din Romania, “numai de bine”, am fost acolo, am trecut prin astea.

  16. Te citesc de ceva timp, dar de cele mai multe ori in varianta silent. Insa acum trebuie sa iti multumesc in primul rand pentru postarea cu nasterea (si, totodata, pt follow-upul despre RM) care a fost probabil cel mai emotionant articol pe care l-am citit de foarte mult timp incoace. Chiar daca nu te cunosc si probabil nici nu te voi cunoaste, m-ai ajutat sa inteleg ca, oricat de groaza mi-ar fi de „momentul 0” (desi nu sunt inca in asteptarea unui „urmas”) totul se va estompa dupa ce il sau o voi vedea. Si nici nu stii ce groaza imi e. Poate e si motivul pentru care inca suntem doar 2.
    In al doilea rand, iti admir curajul de a putea scrie despre lucruri atat de personale si intr-un ton atat de natural si prietenos.
    Si in al treilea rand, e foarte dragut detaliul cu „mama-de-sofia” 🙂
    Va doresc (tie, Omului si Sofiei) tot binele din lume si un car de fericire!

  17. eh, totul e bine cand se termina cu bine. planuiam cu alexandra o vizita surpriza la spital, convinse fiind ca dupa cezariana stai mai mult timp internat. deh, noi si nasterile, vaca si baletul… noroc ca am citit pe facebook si nu ne-am dus sa facem o surpriza …personalului de la RM.
    anyways, ne bucuram tare ca a fost in regula si… cine stie, poate ne vedem pana intra sofia la liceu :D.

    • Subscriu din toată inima! Mă bucur din suflet că a fost bine :)), aţi fost eroi amândoi. Ce drăguţă ai fost, Andrada, la faza cu liceul :)). Abia aştept să ne vedem. Mulţumesc mult, Ioana, pentru e-mail. Am fost cu sufletul lângă voi. Te îmbrăţişez cu drag. LEXY

  18. Felicitari pentru nasterea micutei 🙂 E bine cand totul se termina cu bine. As vrea sa iti spun ca ma bucur, plang, ma emotionez si uneori sunt contrariata de ceea ce scrii tu aici. Toate in sensul bun. Marturisirile tale ma fac sa ma simt intr-un fel placut, fericita ca exista oameni ca voi (Tu, Omul Tu si minunea voastra).
    Felicitari Omului tau pentru felul in care a descris el Nasterea. Multi barbati ar trebui sa citeasca ce a scris el acolo. Frumos!

  19. Multumim mult pentru ca ai impartasit cu noi detalii atat de personale legate de experienta voastra.
    Felicitari inca o data pentru noul statut de printesa mamica a unei mici printese. Sa cresteti cu calm si rabdare, sa va bucurati de noile experiente si va doresc sa deveniti cat mai conectati unul la celalat.
    PS: Bine ai venit Sofia si spor la crescut frumos!

  20. Buna dimineata, mamica de Sofia!
    Asa cum banuiam, dupa fotografia de pe FB, ai stat in rezerva in care am stat si eu, deci ti-am lasat un strop de energie pozitiva pe acolo:P
    Si da, si eu am avut aceeasi „problema” cu grija excesiva. Nu apucam sa ma asez/proptesc si eu mai bine in pat, ca venea cineva sa ma verifice si mi-era mereu foarte rusine sa nu ma gaseasca aia cu perna intre picioare sau facand triplu tulup prin salon.
    A, da, si am adormit, la un moment dat, cu capul pe butonul de panica, deci iti dai seama ce a urmat:)))

    Ma bucur ca sunteti acasa si sunteti bine.
    Va pup
    Mon

  21. Ioana, citind povestea nasterii scrisa de Robo nu pot sa iti spun decat BRAVO! Ma bucur ca sunteti bine toti trei si tare as vrea sa ne intalnim intr-o zi. In rest tot ce a fost urat si greu cu timpul va fi pus deoparte intr-o cutiuta inchisa cu cheia. De uitat nu stiu daca se poate.
    Sunt 100% de acord cu nasterea la privat, eu am nascut la stat si n-a fost bine. A doua oara as alege altfel.
    Grija mare cu imunitatea in perioada asta, poate ceva vitamine ar fi bune pentru ca organismul este foarte expus si slabit, stii si tu. Pup si refacere usoara, iar Sofiei… lapte, somn si zambete! Fi-miu a ras cu gura pana la urechi din prima zi.

  22. Bravo, Ioana, cred ca „inainte” si „dupa” par acum doua lumi complet paralele :-). Din ce scrii, in afara de inevitabila suferinta si spaima, restul a fost frumos curgator. Felicitari pentru ca ai dus-o la capat atat de bine si felicitari pentru alegere :-)!

  23. Felicitari, Ioana! Mi se pare o alegere foarte buna, nasterea in maternitate privata, insa ma gandesc si la persoanele care nu isi pot permite asa ceva. E trist, ca nu putem avea toti acces la acest confort. Sa aveti parte de mult bine, toti 3, Ioana!

  24. Nu e asa grozav nici Clujul, in ceea ce priveste spitalele. La Stanca, baile sunt infecte, medicul nu sta cu tine in travaliu, vine numai la expulzie, infirmierele sunt destul de acre, sotul si familia nu stau langa tine. Am nascut la privat, in Cluj, La Gynia tocmai pt ca am avut medicul langa mine, in travaliu, curatenia exceptionala iar personalul s-a comportat admirabil.

  25. Felicitari printesei! Multi ani traiasca Sofia, sa fie mereu delicata , voioasa si sanatoasa! Ma bucur pentru voi „altete urbane” :)!

  26. pe mine m-a impresionat cum a povestit Omul pe site-ul lui experienta. Oricum, felicitari – nu numai ca n-a lesinat – dar a reusit sa sugereze optiuni bune pentru tine.

    ma bucur ca scrii mai rar aici si aloci mai mult timp acomodarii cu familia largita. E important sa intri intr-o anumita rutina, acum cred ca nici nu stii cand e noapte si cand e zi din cauza alaptarii dese:)

    hai ca esti un erou, de acum nimic nu-ti mai sta in cale!! 😛

  27. Felicitari, Ioana, ma bucur ca sunteti bine toti trei, asta e ceea ce conteaza cu adevarat! Chiar daca nu ai reusit sa nasti natural si neluand in considerare durerile inevitabile, experienta per total pare sa fi fost una pozitiva. M-ar interesa si pe mine care sunt problemele cu cezariana de care pomeneai mai sus intr-un comentariu, in afara de constipatie.

  28. Felicitari si sa va traiasca micuta!
    Iti multumesc pt acest post, ma bucur ca in sfarsit am ocazia sa citesc si o experienta pozitiva, si chiar recenta, de astea rele m-am saturat sa tot aud. Eu sunt in 22 de sapt, si stresata peste masura de nastere. Nu vreau sub nici o forma sa nasc la stat dar inca am/aveam dubi dspre privat.
    iti doresc multa sanatate, tie, micutei si omului tau 🙂

  29. Ma bucur tare ca v-ati intalnit, in sfarsit, si ca Sofia este bine. Dar imi pare tare rau ca ai fost taiata si traumatizata si ti s-a rapit experienta unei nasteri vaginale si naturale, fara interventii medicale.

    Vreau sa scriu doua vorbe despre ceea ce cred eu in legatura cu ce s-a intamplat in travaliul tau si sper sa nu te supere. Nu o fac de dragul de a despica firul in patru, ci pentru ca din vreo 60 de comentarii ce sunt in acest moment la acest articol, niciunul nu vorbeste despre practicile abuzive ale cadrelor medicale in timpul travaliului si al nasterii, interventii care se practica ca o rutina peste tot, indiferent ca travaliul decurge normal sau nu, atat la maternitatile de stat cat si la cele private. Caci asa cum am citit la tine si la sotul tau, ei au intervenit destul de mult in cursul firesc al lucrurilor. Din punctul meu de vedere, din cauza acestor interventii ai nascut prin cezariana, pentru ca ele nasc complicatii in loc sa simplifice lucrurile. Nu sunt medic obstretician, nu am pregatire medicala, dar am nascut si am ales s-o fac in totala cunostinta de cauza a procesului, astfel ca m-am documentat. Asadar:

    1. Membranele sacului amniotic nu trebuie rupte sau intepate sau ajutate sa se desprinda de uter sau mai stiu eu ce. Daca nu e rupt la intrarea in travaliu, sacul amniotic se rupe singur, cel mai adesea cand copilul traverseaza canalul de nastere, adica vaginul. Sunt destule cazuri in care sacul amniotic se sparge in momentul expulziei; altele cand copilul se naste cu sacul intact. Si e perfect normal. Natura nu are nevoie de mana omului ca sa-si urmeze cursul, deci nici copilul n-are nevoie de foarfecele medicului sa-i taie membranele sacului amniotic pentru a putea ca el sa se nasca. Sacul amniotic isi are rolul lui mult prea important, atat in cele noua luni de sarcina, cat si in timpul travaliului. El il protejeaza pe copil de presiunea pe care o exercita uterul asupra lui, in momentul contractiilor, il protejeaza si cand este impins printre oasele bazinului, e protejat si cand trece prin canalul de nastere. Apoi, prin greutatea lui si cu ajutorul fortei gravitationale, formeaza „punga apelor”, chestie ce ajuta gatul uterului sa se stearga complet, atunci, la finalul etapei de dilatare, cand mai lipsesc 1-2 centimetri pentru ca copilul sa poata incepe coborarea.
    Ruperea membranelor a ajuns o practica de rutina in maternitati si a intrat in folclor ca necesara. Nu numai ca nu e necesara, ci este daunatoare. Doctorii o prezinta ca pe o metoda de scurtare a travaliului, dar ceea ce nu spun ei e ca duce intr-un procent destul de mare la cezariana. Asa s-a intamplat si in cazul tau.

    Corpul tau se descurca grozav, pana ti-au taiat doctorii sacul amniotic. Prin grabirea artificiala a travaliului, s-au declansat niste reactii puternice printre hormonii, nivelul de oxitocina a scazut si odata cu asta au disparut si endorfinele, pe care creierul le elibereaza pentru ca femeia sa faca fata travaliului, reducand perceptia asupra durerii. Apoi ai intrat in platou, perioada de tranzitie, in care capul copilasului are nevoie de ceva timp pentru a se modela pe forma canalului de nastere, perioada in care si oasele bazinului se „deschid”, ca sa-i faca loc bebelusului. La unele femei tranzitia dureaza si ore. E cea mai dureroasa etapa din nastere, stiu, am trait-o din plin, simteam ca mai bine mor atunci, acolo, decat sa continuu cu durerile alea. Imi dau seama ca la tine a fost si mai grav, nu mai aveai endorfina sa te ajute si durerea iti era continua. Aici se recomanda schimbarea pozitiei, inversiuni si alte posturi care ajuta copilul sa se deblocheze, in cazul in care travaliu stagneaza prea mult. La tine doctorii ti-au zis ca a fost blocat de un os al bazinului. Moasa ar fi trebuit sa stie ca in cele mai multe cazuri de astfel de blocare e suficienta punerea femeii in patru labe si lasarea in jos a capului. Ei in schimb au preferat sa se urce pe tine cu coatele si sa impinga sarmanul copil.

    2. Pe burta nu trebuie apasat, copilul nu are nevoie de niciun astfel de ajutor ca sa iasa afara. Dimpotriva, aceasta practica creeaza discomfort fatului si dureri foarte mari mamicii. De aici copilul poate capata si leziuni, asa cum si Sofia s-a ales cea de la cap. Asa cum am scris la punctul unu, „stagnarea travaliului” e benefica copilului, dimensiunile se regleaza milimetru cu milimetru pentru ca copilul sa intre in canalul de nastere fara sa-si rupa vreun os si fara sa se intepeneasca pe drum (ceea ce duce la alta practica, extragerea cu forcepsul sau alte asemenea instrumente), apoi e un du-te vino al copilului pe canal, timp in care se roteste (vaginul femelei la bipede a suferit transformari si nu e drept ca la mamiferele patrupede, asa ca e nevoie de o rotire a copilasului in canalul de nastere). Dar perioada de tranzitie este interpretata gresit pana si de cadrele medicale, care in loc sa astepte si sa nu se agite, intervin ca niste barbari fara minte. Sunt eu nebuna si sunt singura careia i se pare sau chiar este o crunta barbarie ca cineva sa-ti sara cu cotul pe burta?

    3. Singura, doar prezenta atator oameni in jurul tau, si e suficienta ca mecanismul nasterii sa fie compromis. Cu atat mai mult cand ei intervin, iti cer sa cooperezi (de parca ei sunt protagonistii si nu tu, cand ei sunt cei care trebuie sa coopereze cu tine), iti striga comenzi si te obliga sa impingi cand tie ti-e clar ca nu-ti vine sa impingi. Cand naste, femeia nu trebuie sa impinga deloc. Corpul ei o face cand impinge copilul in jos, atunci cand e timpul. Daca cineva din exterior alege in locul naturii cand e momentul de impins, se ajunge la doua lucruri: mama isi pierde puterile de atata impins aiurea-n caruta, si 20 de secunde de apnee, timp in care oxigenul ce merge spre copil se imputineaza, fapt ce duce la stres fetal. In acest moment corpul femeii se „inchide” in fata atatora intrusi, e un mecanism de aparare. Contractiile devin mai slabe si travaliul nu mai inainteaza. La fel se intampla mamiferelor si in salbaticie cand simt aproape de ei o prezenta, un pericol pentru puii din burta. Travaliul incremeneste in acel stadiu pana femela e din nou in siguranta in coltul in care a ales sa nasca. Femeia cand naste are nevoie de liniste si armonie, in orice stadiu ii e travaliul.

    Scoaterea Sofiei prin cezariana a aparut ca singura salvare a situatiei, deci doctorii au dus la capat nasterea. Numai ca nu-i asa cum toata lumea crede azi, doctorul a salvat copilul si cezariana e un procedeu minunat, ca uite saraca femeie e epuizata, nu poate sa nasca singura si copilul e prea mare, s-a blocat in oasele ma-sii. Nu, doctorii au reparat o situatie creata de ei. Daca n-ar fi intervenit, copilul avea toate sansele sa se nasca asa cum natura a lasat.

    Nu sunt gica-contra si nici vreun guru al nasterii (cum am fost acuzata ca vreau sa fiu). Dar nu e firesc ca mamele sau viitoarele mame sa nu stie notiuni elementare despre proces si sa mearga la maternitate asteptandu-se sa fie macelarite, gandind asta ca pe o normalitate. Blogul tau este citit de foarte multe persoane, esti un lider de opinie, si informatia (cu privire la acest subiect, la care ai intrat in detalii) ar trebui sa fie la un alt nivel decat acela „camerele sunt curate, rezervele au toalete, personalul este zambitor”. Imi pare rau, stiu ca pare ca te cert, nu asta e intentia.
    E treaba fiecaruia ce scrie pe blogul lui personal, dar cand articolul se vrea informativ, asa cum ai spus, adica cu notiuni care sa le ajute pe viitoarele mamici (care vor sa nasca la maternitatea Regina Maria sau aievea), ar trebui sa fie informativ in adevaratul sens al cuvantului.

    Ori tu ai spus ca ai semnat un plan de nastere si apoi scrii ca ti-au taiat membranele. De aici se intelege normalitatea actiunii medicale, asadar perpetuezi mitul conform caruia membranele trebuie taiate ca nasterea sa se intample (maica-mea, cand a aflat ca vreau sa nasc acasa m-a intrebat „Bine, dar membranele cine ti le va taia?” E de inteles, ea are 50 de ani, n-a avut acces la informatie asa cum avem noi de cand cu internetul… ea a nascut de doua ori, dar nu stie nimic adevarat despre sarcina, travaliu si nastere, stie doar mituri populare si jumatati de adevar). Noi nu avem nicio scuza. Nu trebuie sa fii doctor ca sa te documentezi si sa intelegi nasterea. Si nu e nevoie de diploma in medicina ca sa scrii despre reala fiziologie a nasterii. Apoi, cand spui ce anume te-a deranjat, vorbesti de o copila care alerga prin sectia de neonatologie (desi la sistemul rooming-in ai cu tine in permanenta copilul, nu e nevoie sa stea la un loc cu ceilalti la neonatologie) dar nu spui nimic de faptul ca moasa si medicul te-au impins cu coatele pe burta si cat de gresit este asta.

    Eu am nascut acasa, tu la maternitate privata, sora-mea la una de stat. Ca noi, multe alte femei de-a lungul istoriei. Suntem diferite si-i bine, nu trebuie sa fim la fel. DAR NASTEREA-I UNA SINGURA, si cu cat mai repede va intelege societatea procesul natural al venirii pe lume al unui copil, cu atat mai repede va incepe imbunatatire sistemului. Uite, un lider de opinie ar trebui sa militeze pentru documentarea constienta si impotriva interventiilor inutile din timpul travaliului, practicate si cand e cazul si cand nu, care duc la traume fizice si psihice, atat la nou nascut cat si la lauza. Mai putin conteaza cat a zambit doctorul si ce culoare a avut trandafirul, daca pe parcurs ti-au macelarit trupul si sufletul.

    Sper sa intelegi de ce am scris acest comentariu si sa nu il interpretezi ca rea intentie. Ai nevoie de liniste, odihna si energie pozitiva, orice prospata mamica are, si eu nu vreau sa ti le stric, dar si articolul are nevoie de lamuriri.

    Multa sanatate voua si micutei voastre copile, si o viata plina de bucurii!

    • Jeanina, mie mi se pare comentariul tauca fiind foarte foarte util.
      Insa, nu mi se pare ca Ioana, in aceasta postare, exalteaza interventia medicala in nasterea ei – descrie, pur si simplu, cum i-au rupt membranele si cum au facut mai departe sa scoata copilul, fara sa comenteze, intr-un sens sau altul, interventiile astea. E o relatare si atat.
      Adica, fiecare trage ce concluzie vrea din ce scrie ea. Eu, una, de ex, m-am ingrozit citind la Robo despre „vestitul cot al moasei” peste burta, depasit, chiar (!!) de interventia tanarului medic de garda.
      Eu am nascut la stat prima oara si nici vorba de rupt membranele, de interventia moasei etc. etc., chit ca travaliul meu a durat sensibil mai mult (moasa venea cand si cand si imi spunea „doare si o sa mai doara, asa trebuie, sa doara”). Acuma vreau sa ma duc sa nasc la privat si, citind ce au scris ei, o sa discut clar cu doctorita sa nu mi se intample asa ceva!
      Cred ca cei care comenteaza ignora voit aspectul nasterii criticat de tine, pentru ca vor sa transmita fetei gandurile bune, ideile pozitive, chestii pe care are nevoie sa se concentreze o lauza. Mai tarziu, iti faci un „bilant” si vezi unde a fost cu + si unde cu -, insa s-ar putea ca acest bilant sa ramana numai al mamei si al bebelusului, nu trebuie sa avem acces chiar la toate experientele absolut intime ale unei familii.

    • Si mie mi se pare comentariul tau ff util pentru viitoarele mamici. Multumesc!
      Ioana, felicitari si fericire multa!

    • Jeanina, am gandit si eu tot ce ai spus tu. Ca romanii indoctrinati de necesitatea medicalizarii nasterii, cand au citit cele doua povesti de nastere, sigur s-au gandit „vezi ce bine ca au fost pe faza sa-i faca cezariana? vezi ca in unele cazuri e nevoie de cezariana?”. In loc sa se gandeasca la cat de mult rau au facut interventiile lor din timpul travaliului (ruperea membranelor care da contractii mari si grabeste nasterea, uneori chiar risca sa coboare intai cordonul ombilical, inaintea copilului; impinsul cand mamei inca nu-i vine, apasatul pe burta, atatia oameni in jur,…). Travaliu care a mers minunat atata timp cat cei doi parinti au fost numai ei, dovada ca mamica era sanatoasa si ca ei chiar s-au pregatit emotional pentru nastere.

      Ce imi vine in minte chiar acum pe tema sunt aceste doua articole:
      http://midwifethinking.com/2010/07/30/pushing-leave-it-to-the-experts/
      http://midwifethinking.com/2010/12/03/shoulder-dystocia-the-real-story/

      Iti multumesc mult ca incerci sa educi lumea ca nasterea e un proces natural. La noi din pacate poate mai gasesti pe cineva care sa stie ca epidurala nu e chiar ok, dar in rest toata lumea e sigura ca ruperea membranelor e necesara, oxitocina la fel. Si NIMENI nu stie de faza de platou, faza in care cele doua organisme se pregatesc de sprintul final si faza in care fatul se roteste cum trebuie pentru a iesi, isi face loc. Dovada si durerile dintre contractii, pe care le-am avut si eu.

      Iti multumesc mult si as spera sa scrii candva articole separate, pe fiecare tema legata de travaliu, nastere, proceduri invazive, faze normale, etc. Povestea nasterii tale e superba, dar poate lumea nu va extrage din ea informatii, va crede ca e doar o poveste frumoas, valabila doar pentru cele care reusesc sa nasca acasa. Postari diferite pe teme gen „faza de platou din travaliu” pot fi de folos oricaror femei care isi doresc o nastere naturala si care au puterea sa isi impuna dorinta in fata doctorilor. Dar pentru a cere asta, trebuie sa fim informate care ne sunt alegerile. Iti multumesc!

    • Mesajul anterior a fost pentru Jeanina, si acum imi cer iertare ca prima data cand am comentat aici nu am salutat frumos. Ioana, ma bucur mult ca esti acasa, ca sunteti sanatoase si fericite. Ca totul e bine cu alaptarea si ca ai trecut peste tot ce a fost rau la nastere. Eu imediat dupa nastere am inchis ochii la ce m-a deranjat, pentru ca am fost prea extaziata ca sunt mama. Insa in timp, dupa vreun an, am inceput sa simt gustul amar al cerintelor mele care nu au fost ascultate (am fost chiuretata in loc sa fie lasata placenta sa iasa natural, s-a taiat cordonul imediat desi cerusem sa fie lasat pana nu mai pulseaza, si multe, multe altele). Si eu am nascut la privat ca sa pot emite un minim de pretentii si ca sa poata sotul sa fie alaturi de mine. Ma bucur ca „privatii” tai sunt mai ok decat ai mei. Eu trebuia sa ma rog de ei sa-mi dea copilul, de exemplu, a fost groaznic, si asta am acum in minte cand ma gandesc ca la a doua nastere nu mai vreau sa nasc acolo.

      Sa fiti sanatosi si fericiti!

    • Jeanina, pot sa te iubesc mult pentru acest comentariu? Pot??
      Pentru ca mi-au dat lacrimile – este dureros de adevarat si de curat si de frumos ceea ce ai scris.
      Sper sa fie si suficient de patrunzator … pentru toti cei care au nevoie acuta de mesajul asta. Caci da, nevoia este ingrozitor de mare, iar ei, destinatarii, ingrozitor de multi.
      Imbratisari, nu ne cunoastem, v-am citit insa povestea-povestile, jos palaria pentru felul minunat in care puteti privi lumea si viata in ochi!

    • Felicitari mamei de Sofia pentru ingerasul ei si multumiri pentru articolele despre nasterea la Regina Maria. Si eu urmeaza sa nasc in cateva luni si inca nu m-am hotarat unde si cu ce doctor. Momentan nici nu sunt in Bucuresti asa ca imi permit sa aman momentul alegerii doctorului.

      Ii multumesc mult si Jeaninei pt comentariul ei. La randul meu, incep sa ma informez despre nasterea naturala cu minime interventii medicale. As fi ales sa nasc acasa, dar sotul meu este putin ingrijorat in privinta drumului pana la spital in cazul unor eventuale probleme, so… tre’ sa aleg un spital.

      Stiu ca nu exista un spital in Bucuresti care sa promoveze nasterea cu minime interventii medicale, dar stiu ca exista doctori deschisi cu care se poate discuta o astfel de varianta. Un astfel de doctor mi-as dori si eu 🙂

  30. Si eu am nascut la RM si m-am regasit intocmai in cuvintele tale. Tot la capitolul confort m-au ajutat enorm paturile lor ajustabile mai ales in prima zi dupa operație cand e atât de greu sa cobori fără sa se zdruncine tot in tine sau sa stai in fund sa-ți alaptezi copilul. M-a ajutat pompa electrică de san pe care mi-au pus-o la dispoziție, la nevoie, fără s-o împart cu alta mama. M-a ajutat experiența primei baite pe care i-aufacut-o fiicei noastre împreuna cu noi. Si mai presus de toată grija lor simt – uitandu-mă la alte familii – ca am câștigat o frumoasa relație tata-fiica inca din primul moment. E mare lucru pentru amândoi sa se țină de mana in „acvariu” cand mama e in post-op, sa își schimbe scutecele cu detasare, sa o țină in brate fără teama, fără complexul de nemama, fără plansete. Au fost banii cheltuiți cu cea mai mare intelepciune pana acum.
    Sănătate multă va doresc si un drum frumos împreuna!

  31. Printeso, imi pare rau ca nu ai avut partea de nasterea pe care ti-ai dorit-o. E bine ca Sofia s-a nascut bine, s-a terminat indelungata asteptare.
    As vrea sa comentez ceva legat de frazele tale din final
    „Nu am nicio relație specială cu ei, n-am beneficiat de niciun fel de tratament preferențial. Am fost un client plătitor și nu văd de ce cu alții s-ar purta altfel decît cu mine.”

    Oricum ar fi, tu si Robosotul sunteti cunoscuti in blogosfera. Sunteti cititi, comentati, apreciati. Ai primit acum ceva vreme un comunicat OFICIAL de la RM in urma discutiei legata de o nastere acasa. Deci nu esti ORICE pacient al RM.
    Nu ma leg de profesionalismul oamenilor de acolo, as vrea sa subliniez ca profesionalismul lor poate fi mai pronuntat in unele cazuri decat in altele, sa zicem in cazul unei persoane publice (caci tu, pe Internet, esti persoana publica, cunoscuta).
    Ma bucur ca alaptezi, ca te-au ajutat si ca macar partea asta decurge cum conform dorintelor. Pentru ca am cunoscute care au nascut la RM chiar anul acesta si nu au primit ajutorul la care se asteptau, conform discutiilor si banilor dati.
    Legat de nastere… faimosul cot in burta si stresul cezarienei mi-au oprit si mie nasterea, la un spital de stat. Am ramas fara contractii si m-au lasat sa ma dau jos de pe masa (instrument al torturii ptr femei in travaliu). Pe vremea aceea nu stiam de blocaj, nu stiam de platou in nastere. Norocul meu a fost ca moasa a insistat ca doctora sa mai astepte putin pana sa ma taie. Si am reusit sa nasc natural.
    Cezarienele de urgenta mi se par ok in cazul in care femeia s-a chinuit in travaliu si uite, nu s-a dilatat NICI UN PIC. Dar cand femeia e dilatata, copilul coboara, cum naiba de se ajunge la cutit?? Nu de alta, dar aud tot mai des de astfel de cezariene. Si e pacat. E pacat ca femeia s-a chinuit sa impinga, a suportat durerea si ajunge… tot la operatie.
    Chestia asta m-a facut sa ma intreb daca nu cumva e o problema in actul medical „modern”. As vrea tare mult sa vad procentele de nasteri naturale vs. cezariene programate vs. cezariene de urgenta la spitalele noastre, si as insista sa fac asta cand as alege sa nasc la o maternitate privata. Pentru ca de grabit si de impins in burta am parte si la stat, si inca pe jumate din bani.
    Multa sanatate tuturor 3!

  32. desi ai inchis comentariile la postarea cealalta, am vrut sa spun asta undeva: din postura de tata si la distanta de 5 ani de o „intimplare” similara, mi-ai reamintit foarte viu … cum este!
    (si la „OM” comentariile erau inchise, ca am vrut sa las acolo amprenta! dar a respectat consemnul 🙂 )

  33. Ioana,

    Ma bucur din tot sufletul ca sunteti bine. La urma urmei, amanuntele de mai sus se vor estompa, in timp si ceea ce va conta, in final, este frumusetea mica si neastamparata de langa voi. Sa va bucurati de ea si ea de voi!

  34. Buna,

    A fost interesant articolul. Am citit si o parte dintre parerile celorlalti cititori (imi pare rau ca nu am apucat sa le citesc pe toate, dar curand mi se trezeste copchila).
    Vreau sa spun ca am nascut acum 3 saptamani in Bucuresti, la Sp. Universitar, si a fost mult mai bine decat ma asteptam.. Poate si pentru ca aveam foarte multa incredere in medicul meu (Dr. Mirela Moarcas) si s-a dovedit a fi un foarte bun profesionist.
    Am nascut pe 20 aug 2012, vaginal, fara anestezie, ca era prea tarziu cand am cerut (daca ma ascultau si imi faceau epidurala la dilatatie 8 sigur s-ar fi ivit complicatii, de aici toata recunostinta pentru profesionalismul medicului si al moasei).
    In afara de acest aspect subiectiv, tot personalul era dragut, si cel mai mult m-a impresionat ca asta nu era o urmare a „atentiei”. Erau dragute si cele de la ginecologie, si cele de la neotatologie, si erau dragute si cu mine, si cu tiganca de alaturi care era la al 4-lea copil, si cu tanara care venise dintr-un penitenciar ca sa nasca aici, ca spitalul de acolo nu avea sectii corespunzatoare.
    E adevarat ca nu am putut sa stau cu sotul non-stop, dar am putut sta cu Ema tot timpul.. Sotul a stat pe timpul zilei cu noi cat a vrut, chiar si imediat dupa nastere.
    Iar sectiile acestea erau curate, si mentinute asa.
    Imi pare rau pentru cei care au avut experiente urate in sistemul sanitar de stat, dar nu cred ca e corect sa generalizam.
    Pana si eu am ramas uimita de cat de plina de prejudecati am intrat in spital si de cum am iesit..

  35. Frumoasa si incurajatoare poveste! Urmeaza sa nasc in ianuarie la Regina Maria, inca nu am semnat contractul, dar acum o voi face cu mai multa incredere…mi-a placut incheierea: „Așteptările noastre au fost împlinite și amîndoi considerăm că sînt cel mai bine cheltuiți bani de pînă acum.”, deoarece e absolut normal sa incerci sa fii rezonabil cu banii cand astepti un Bebi, dar cred ca voi avea si eu acest sentiment ca s-a meritat acest efort financiar.

    Multa sanatate!

  36. Am citit si eu povestea cu final tragic. Tocmai de aceea n-as avea niciodata curajul sa nasc acasa si femeile care nasc acasa imi par inconstiente, mai ales fata asta care s-a bazat numai pe sot, nici macar pe o asistenta medicala, adica era si departe de spital si nici nu avea pe nimeni care sa o poata ajuta sau avertiza ca ceva e total in neregula… E drept ca nascutul acasa cu un medic sau o asistenta in preajma (nepermis in Romania) este cumva mai safe decat ce-a facut ea, dar nici un medic nu i-ar fi facut cezariana de urgenta acolo pe patul din dormitorul ei. Plus ca lucrurile se pot precipita atat de rapid incat orice secunda e pretioasa. Nasterea la o clinica privata mi se pare o alternativa foarte buna.

  37. Tocmai ce-am sunat la Regina Maria sa ma mai duc la un consult la dr Liscan si pleaca din tara pt 2 ani la 1 octombrie :(( Singura doctorita buna pe care o gasisem :((((

    • Exact! Daca dai de cineva ok, pls let me know! Intre timp, o sa mai intreb in stanga si-n dreapta…

    • va recomand doctorita Ilinca Gussi. acum vin de la maternitate, am tinut FFF mult sa nastem natural, bebele are 4,120kg, este bine si asa s-a nascut NATURAL cu d-na Ilinca. este un doctor f relaxat, este exact ce ii trebuie unei mamici care doreste calm si liniste si informatii simple .
      o gasiti si la spitalul Cantacuzino.

  38. Si eu eram pacienta dna Dr. Liscan si vroiam sa-mi fac programare la dansa ptr Decembrie, insa nmu mai este :(. Din ce am vazut pe internet lucreaza in Dubai, ceea ce ma bucura enorm ptr dansa. Aveti cumva cunostinta de alt dr ginecolog bun?
    Toate bune!

  39. Buna fetelor,

    Luni ma duc la RM Maternitate pentru consultul preanestezic. Stie cineva cam cat dureaza acest consult si ce presupune exact? Este cineva care a fost si poate sa imi povesteasca?
    va pup :*

    • Salut! E o discutie de 15-20 de minute in care doctorul iti explica ce tipuri de anestezii exista, ce efecte are fiecare, se uita peste analizele tale din sistem, iti pune citeva intrebari legate de istoricul tau medical, tu il intrebi orice iti trece prin cap, ii spui ce-ti doresti (poate nu vrei epidurala, de exemplu) si gata.

  40. Salut! Eu ti-am citit postarea inainte de nastere, pentru ca vroiam sa stiu la ce sa ma astept. A fost foarte folositor! Multumim de share!
    Am nascut prin cezariana pt ca asa am simtit dupa ce am vb cu cei doi doctori care mi-au urmarit sarcina (piticul era infasurat de 4 ori cu cordonul iar eu aveam o operatie pe cord deschis cu mai mult timp in urma).
    Doctorul care mi-a urmarit sarcina initial, Dr Badiu Alexandru, f bun, f tacticos si organizat, cu el au mai nascut 3 doctorite pe care le cunosc, m-a anuntat la inceputul lui iunie anul asta (eu trebuia sa nasc in iulie) ca pleaca din tara doua saptamani exact cand eram eu in saptamanile 39-40. Mi-a propus sa nasc cu fostul lui rezident de care nu prea mi-a placut. M-am panicat putin, dar dupa cautari de recomandari pe net, si la recomandarea nasei mele am mers la Dr Horia Cioflan, care exact cu o luna inainte fusese pus seful sectiei de obs-gineco de la Regina Maria. Este de vis d-l dr, il recomand cu caldura si o sa merg cu el si la a doua nastere. Are rabdare, e haios si e foarte bun peofesional. Ma bucur ca s-a intamplat asa si ca am ajuns sa nascu eu el.
    Cat despre comparatia stat-privat, eu am fost operata la inima la Fundeni, cand eram mica. Pentru ca eram copil, nu m-a deranajat ca erau 8 paturi in salon (ba dimpotriva, ma bucuram ca aveam parteneri de joaca, fie ei si bolnavi), nici ca mama umbla dupa ea cu dezinfectantul si cu clor de cate ori mergeam la baia comuna pentru doua saloane. Asistentele erau chiar dragute, dar le-a infundat mama cu bani cat a putut.
    Apoi mai tarziu, mama a nascut-o pe sora mea la maternitatea bucur. Doctorul a fost foarte foarte bun, dar a plecat in concediu dupa ce a nascut si la o saptamana, nu vroia nimeni sa ii scoata firele. A stat in salon cu alte mamici, nu a avut deloc copilul cu ea. Baia nu era chiar ingrozitoare, dar nu arata in niciun caz ca cea de la Regina Maria. Ca sa alapteze se ducea intr-o sala unde statea aliniata cu celelalte mamici, fiecare pe scaun. Nu o chema nimeni daca plangea copilul, trebuia sa se duca ea fix la 3 ore…evident lapte praf la greu.
    Un alt tatic mi-a povestit de copilul lui care s-a nascut la un spital in sect 3 (nu mai tin minte care), si nu aveau voie sa vada inauntru la neonatologie, asa cum e la Regina Maria cu geam; a gasit el insa o scara de serviciu si a reusit sa se strecoare fara sa il vada nimeni. S-a ingrozit cand a vazut ca asistenta de acolo umplea unbiberon mare cu lapte praf si dadea din acelasi la absolut toti bebelusii!! Ori la Regina Maria a vazut sotul meu cum se dezinfectau pe maini inainte de fiecare bebelus.daca umbla aceeasi asistenta cu 5 bebelusi, se dezinfecta de 5 ori

  41. Eu am nascut la Medicover dupa 10 ore de travaliu… Tineam neaparat (acum nu-mi dau seama ce a fost in capul meu!) sa nasc natural. Aveam dilatatie 2 cm si contractii din minut in minut, care durau cate un minut (deci nu exista pauza intre ele…) cand doctorul de garda a decis ca nu se mai poate si este nevoie sa sune medicul care mi-a urmarit sarcina. Medicul m-a sunat pe mine, si desi a raspuns sotul eu si I-a zis ca sunt de accord cu cezariana a insistat sa auda asta din gura mea. In 20 de minute a ajuns la mine, timp in care sala de operatii a fost pregatita, doctorul anestezist mi-a facut controlul de rigoare, cand a venit medicul erau toti pe pozitii. A trecut pe la mine sa ma incurajeze doua minute si apoi m-au dus in sala de operatii. Oameni foarte amabili, au facut tot ce le-a stat in putinta sa-mi faca atat travaliul cat si interventia chirurgicala cat mai putin neplacute. De la moase care m-au tinut in brate si m-au mangaiat pe cap incurajandu-ma, asistente care m-au tinut de mana cand ma durea, la un medic extraordinar care facea glume in timp ce scotea bebeul din burtica. Mi-au adus copilul imediat, sa-l pupacesc un pic asa murdarel cum era, l-au dus apoi la neonate unde tati a avut acces la el imediat. Mi-au recomandat sa las copilul la neonate in prima noapte sa ma odihnesc, ceea ce am si facut (am nascut la 21:20), insa mi l-au adus atunci cand plangea. Nu a vrut sa suga deloc, deloc, si am avut asistente care sa ma ghideze, sa ma ajute, sa imi ridice moralul.
    Sunt recunoscatoare ca am avut posibilitatea sa nasc astfel, ca sotul meu a putut sa-mi fie alaturi constant, ca m-au trimis acasa cu un minum de pregatire (mi-au explicat cum respira bebe, ritmul inimii lui, cum sa alaptez, cum sa ma imbrac ca sa nu-mi irit sanul, ce sa mananc, cum sa-i fac baita – ne-au chemat pe amandoi in timp ce-i faceau baita ca sa ne arate practic cum se face, la externare am primit o lista cu instructiuni, telefon de urgenta, etc). Unele aspect tin de finante – aparatura, camerele, mancarea, altele tin de oameni si nu costa nimic. Sentimentul de siguranta nu mi-a fost inspirit de consumabilele oferite, de salonul ca o camera de hotel, ci de oamenii serviabili, de „butonul de panica” care apasat imi aducea in camera imedia asistenta, de amabilitate si zambete. Sunt lucruri care se pot face in orice spital daca se doreste…

  42. Nastere Regina Maria 2016, cu mult sub asteptari

    INTERACTIUNEA INSOTITORULUI cu “Regina Maria”:

    Doresc sa va informez ca partea de comunicare cu insotitorul (sotul) a fost defectuoasa aproape inexistenta pana la semnalarea acestor aspecte:
    · Lipsa informarii asupra intregului proces
    · Ca insotitor nu am primit nicio informatie decat in momentul in care am ceruta mai insistent
    · Dupa nasterea copilului, cei de la Neonatologie m-au anuntat si aratat copilul insa nici o informatie despre sotie, nici nu stiam unde sa merg pentru a o vedea, daca este ok, am fost informat de un parinte pe hol ca trebuie sa merg la etajul 1 in postoperator si acolo nu ai acces

    Lipsa informatiilor despre bebelusi, nu vine nimeni sa te informeze cand ti se aduce sau daca ti se aduce bebelusul, daca-l ceri trebuie sa insisti de cateva ori

    · Nu contest profesionalismul cadrelor medicale, sau procesul medical , doar partea de comunicare, ar trebui regandita, un parinte stresat, neinformat, nu va putea sa aprecieze celelalte aspecte pozitive.

    Privind rezerva:

    Butonul de panica era nefunctional, pentru orice necesitate trebuia sa se apeleze la butonul celeilalte paciente, am informat acest aspect de mai multe ori.
    In rezerva era o gura de aerisire(ventilatie) care era lipita cu leucoplast, pe acolo venea un zgomot si un curent destul de deranjant

  43. […] Datorită faptului că, anterior sarcinii, mersesem la un control  la un doctor de la Regina Maria București și făcusem și setul de analize pre-sarcină (voi vorbi despre analize în alt post) tot acolo dar, mai ales datorită faptului că mi-a plăcut foarte mult de domnul doctor ca om și profesionist și că – de ce să nu recunosc- am adorat condițiile și atmosfera de acolo, am decis împreună cu Teo să merg tot acolo din punct de vedere al monitorizării sarcinii ș.a.m.d. Citisem pe net o grămadă de clinică, articolul care m-a convins- dinainte de vizita la fața locului- este aici. […]

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *