70 de zile, un Dumnezeu

Atîtea au trecut de cînd O am. Acum 70 de zile mă uitam la EA ca la un ceva adorabil și imposibil de descifrat, care seamănă ciudat de mult cu bărbatul pe care-l iubesc, miroase frumos și depinde de mine complet.

Între timp, s-au mai schimbat lucrurile. EA a început să mai semene și cu mine. Eu am început s-O descifrez (deși mai am mult pînă să înțeleg bine tot ce-I trebuie), EA a început să-mi povestească treburi despre cum a fost ziua EI (somn zîmbit schimbat mîncat vomat schimbat vomat schimbat zîmbit jucat pozat schimbat mîncat somn și de la capăt), eu mă topesc și-I povestesc cît de mult O iubesc și cum o să facem noi și aia și cealaltă acuș’ de tot.

Alaltăieri noapte au dansat ielele și sînzienele. Cea mai scurtă noapte din an. Mie mi-a dansat în vis Zîna Mea Perișor, mereu îmi dansează în cap cînd n-O țin în brațe. Numai la EA mă gîndesc, numai despre EA îmi vin în cap povești și întîmplări.

Omul meu îmi spunea acum o vreme că iubirea e o religie cu un singur Dumnezeu. Unul pe care poți să pui mîna. Așa e. EA e Dumnezeul meu, la EA mă închin de o mie de ori pe minut, pentru EA aș face orice.

Ca să vezi cum e viața asta… Acum un an jumate mă întrebam dacă există Dumnezeu. Acum Îl țin în brațe și-mi zîmbește…

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4183

11 comentarii

  1. Grozav… iti fur si eu putin din fericire, sper ca nu te superi! Stau si imi amintesc de articolele tale din era pre-Sof si nu-mi vine sa cred ca e aceeasi persoana. Asa mi-ar placea sa scrii articole in care sa le spui femeilor care se bat cu pumnii in piept ca ele sunt prea bune pentru a fi mamici sau pentru a fi sotii ca habar nu au despre ce vorbesc… 🙂

  2. Mie imi placeau mult si articolele pre-Sof!:-) Inteleg ca acum esti inundata de instinctele materne:-) dar sper(si sa nu o percepi ca pe o rautate) ca blogul asta sa nu devina unul „mamicesc” ci pe langa Sofia,sa ne conversam in continuare despre tunsori cul,intrebari existentiale,vederi trimise din toata lumea si alti celi:-)

  3. Pe langa faptul ca vreau sa-mi declar admiratia pentru modul in care scrii, am o intrebare din cu totul alt registru: voiam sa fac o plimbare pana la Piatra Neamt, dar la mine (Bacau) ploua de rupe. Si la voi e la fel?

  4. mi se pare logic ca sa scrii mai mult despre mica printesa si despre tine ca mama, asta e si idee: maternitatea te schimba fie ca vrei s-o spui sau nu. inainte de Stefan eram eu si sotul: ce-mi cumpar azi? unde mergem maine? ce haine sunt la moda? acum…n-as putea sa merg undeva si sa nu iau ceva pt. bebelinul meu, nu-mi inchipui sa vorbesc despre alte subiecte foarte mult, ies cu prietenele si tot tacamul dar ma trezesc ca vorbesc despre Stefan pana la urma. e ceva normal si frumos, cand ai copilul tau intelegi perfect sentimentul. va pupam pe toti!

  5. Cred că e cel mai frumos post pe care l-am citit la tine de… vreo doi ani încoace!!! Prințesă, vă doresc multă sănătate! Să te bucuri așa de Delfinuță în fiecare zi, bună sau mai puțin bună. Uite, aici e minunea lumii… și ce mi-aș strânge acum pruncul în brațe… și e la 70 km distanță… :))

  6. Maria Montessori spunea in Taina Copilariei : ” Cu fiecare copil care se naste ,se naste Iisus Hristos” . De cand am citit asta reconsider si incerc sa ma raportez corect la orice fiinta umana.

    Te imbratisez,multa ,multa sanatate!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *