Scurt portret de bebeluș de trei luni

Cînd se apropie de vîrsta de trei luni, bebelușul începe să afle că treburile cele două din stînga și din dreapta, care pînă nu demult se mișcau exclusiv haotic, sînt ale lui. Că le poate muta de ici colo și că le poate duce la gură și la ochi. Ba mai mult, uneori se trezește că poate transporta către gură și alte lucruri, toate bune de supt.

Bebelușul stă în continuare întins pe spate. Capul i se învîrte necontenit de la stînga la dreapta în căutare de lucruri interesante. Un perete alb este foarte interesant. Bebelușul poate rîde la el și cinci minute încheiate.

Picioarele și mîinile i se mișcă braunian, cu viteze și în direcții diferite. Pumnii stau în continuare mai mult strînși, degetele de la picioare însă se răsfiră fără frică. Bebelușul arată ca un gîndac răsturnat pe spate.

Cam așa:

Cam pe la această vîrstă, bebelușul descoperă că are voce și se poate exprima și altfel decît prin plîns. Chiuie. Rîde cu zgomot. Leagă vocale, le aruncă spre oameni și apoi se bucură de ce-a realizat. E bine să îl imiți, în felul ăsta află încet încet că poate influența mediul în care trăiește.

Bebelușul imită expresii. Zîmbește cu gingiile întregi la vederea oricărui zîmbet pe fața oricărui privitor. Uneori cînd face asta, își adună și mînutele la piept și scoate un gîngurit, să se asigure că înmoaie toți genunchii din public.

La apropierea mamei, bebelușului îi sclipesc ochii. Începe să mestece în gol și un șiroi de scuipat își face loc printre gingiile pofticioase către cutele numeroase ale gîtului. Cînd se vede aproape de pieptul mamei, începe să sugă în aer și chicotește de bucurie. Odată conectat la sursă, bebelușul privește galeș în ochii mamei, uneori zîmbește cu juma de buză, alteori vorbește cu gura plină. Întotdeauna oftează cel puțin o dată, că mult a mai muncit pentru paharul ăsta de lapte.

Stările bebelușului variază într-o secundă de cinci ori. Acum rîde, într-o fracțiune de secundă i s-au umezit ochii și-ți arată o ditamai buza de jos curbată înspre bărbie. Dacă ești pe fază și-i distragi atenția, în următoarea secundă rîde iar sau se strîmbă la tine să te facă să rîzi.

Pe străini îi privește cu uimire 20 de secunde, apoi rîde la ei de parc-ar fi toți maică-sa.

Scos la plimbare în landou, bebelușul mărește viteza cu care dă din mîini și din picioare. Privește curios toate treburile care trec pe lîngă el, strănută și trage pîrțuri de bucurie. Ocazional adoarme în landou, pentru nu mai mult de 20 de minute.

De dormit, bebelușul doarme fie înfășat, fie cu mîinile ridicate de-o parte și de alta a capului, cu pumnii strînși. Rîde, plînge și suge în somn, transpiră și trage pîrțuri de care uneori se sperie.

Nu mai plînge cînd se trezește, în schimb începe să vorbească singur pînă îl aude cineva. Cînd vede chipul familiar care-i spune bună dimineața, se saltă de fund în sus și rîde. Apoi imediat începe să mestece, semn că e rost de foame.

Părul bebelușului de deasupra fontanelei deschise se mișca în ritmul pulsului. Asta e în măsură să sperie necunoscătorii.

Suge tot ce prinde. Propriul pumn, pe care uneori chiar reușește să și-l îndese cu totul în gură, prosopul de baie, hainele maică-șii, cîrpa de rîgîit, șervețelul cu care i-ai șters din barbă laptele regurgitat.

Bebelușul de trei luni transpiră mult. Rîgîie ca un birjar. Uneori scuipă cu jet. Miroase a piele curată, a lapte de om, a moale și a cald. Se zvîrcolește în brațe ca o rîmă captivă de zici că n-o să mai adoarmă pînă la toamnă, dar adoarme în secunda următoare cu ditamai rînjetul pe moacă.

Starea lui generală e una foarte bună. Încă nu-și ține capul singur. Dă semne c-ar vrea să se întoarcă pe burtă. E sociabil, vesel și gălăgios. Plînge rar, numai atunci cînd își pierde răbdarea cu adulții care-as sta ore în șir să-l privească, să inventeze diminutive stupide și să vorbească pițigăiat.

La trei luni, bebelușul e fericit. Complet dependent de ai lui, dar fericit. În ciuda căldurii, a frămîntărilor politice, a cîntarului care nu mai arată nimic în plus de ceva vreme, a maică-sii care numără colăcei de grăsime tot mai puțini la număr, a lui taică-su care iar e departe, a bunicilor care încă așteaptă efectele miraculoase ale botezului.

Și dacă bebelușul e fericit, lumea e perfectă.

Acestea fiind spuse, înțeleg perfect de ce fac femeile mai mulți copii, deși sarcina poate fi un coșmar, iar oboseala și chinul primelor luni sînt în măsură să te termine fizic și psihic: vor să miroasă, să strîngă la piept și să mai iubească niște bebeluși.

Pin It

39 Comments

  • Gabitza spune:

    Doamneee, ce m-a binedispus articolul acesta, ca o prajitura a fost de bun 🙂 Mi-e dor de bebe mic si de mirosul acela special!

  • Alexandra spune:

    Oh, ce frumos bebelus! Frumoasa e viata cu bebelus mirositor a lapte…Pupam Sof-ul de la distanta si abea asteptam sa va vedem!

  • iri spune:

    ahahahaha =))))) genial :)))

  • scarlett o' spune:

    Iubirea asta sincera si neconditionata, dar ambivalenta…e tot ce imi doresc in momentul acesta!!! Pup fetele :*

    • Adriana spune:

      Cum adica ambivalenta?

      • scarlett o' spune:

        Eu vad dragostea asta pentru copilul propriu ca fiind oferitoare de bucurii cat casa care sunt insa insotite de o stare permanenta de tristete, deoarece bebele creste, creste, si fiecare clipa este unica si degraba trecatoare…de aici cuvantul „ambivalenta”. Ma rog, este doar parerea mea si nu ma astept sa ma inteleaga cineva.

  • Anca spune:

    Ceea ce ia descris tu e minunat, si stiu si cat de greu este sa cresti un copil……de fapt imi imaginez. Daca stau cu nepoata mea o zi tampesc, ma infurii pe ea o cert o gadil, nu vrea sa doarma, se intoarce, se uita la mine……ii spun surorii ca eu gata nu mai pot mi-e somn…..si atunci mica pungasa vine se miorlaie pe langa mine, baga capul intre sani, ridica ochii voiosi si imi arata zambetul stirb de, vorba ta, mi se indoaie genunchii. Si gata intr-o secunda sunt gata sa o iau de la capat. Mai nou vine si ma pupa:))) se taraste pana la mine in pat imi ia fata intre maini si scoate limba sa o pup:))))) Caraghioasa de ea…..o iubesc pana la cer……….ca inapoi o iubeste mumasa.

  • Omnia spune:

    Foarte frumos si bine articulat. Ne place bebelusul si mama lui!

  • Adelina spune:

    Cât de frumos ai scris:dulce,dar fără a deforma realitatea,cu umor şi multă dragoste!Tare dragi îmi sunteţi!Şi acum poftim:mi-ai făcut poftă să ţin şi eu în braţe un bebeluş!Dacă tot sunteţi în Moldova,poate veniţi în vizită şi pe la Iaşi,sunt convinsă că suntem mulţi care va vor primi cu braţele deschise.Numai bine!

  • Amiss spune:

    Vreau si eu un bebelus 😀 !

  • Alina spune:

    Foarte frumos scris, si cate detalii vesele 🙂
    mi-am amintit multe din ce ai scris tu! m-au napadit amintiri frumoase
    Bravo mami!
    sa-l recitesti cand o avea Sofia vreo 3 anisori sa vezi cum e :))

  • corina spune:

    da, exact asa face un bebelus de trei luni. si deja ma gandesc la urmatorul(ii) si la cum sa fac sa traiesc la nesfarsit aceasta perioada..

  • Anne spune:

    De obicei „te” citesc si zambesc, imi ocupi gandurile cateva minute sau ore, dupa care revin la ale mele, de cele mai multe ori fara sa spun nimic/sa comentez. De data asta descrierea ta a prins contururi foarte clare in imaginatia mea, si vreme de cateva secunde chiar am „vazut” bebelusul de 3 luni si lumea din jurul lui. Mi se intampla foarte rar, de obicei dupa cateva capitole dintr-o carte care-mi place mult, in care deja s-au descris in mod amanuntit personajele, decorurile, etc. Hm, ia stai … de fapt…
    Zambesc. Imi ocupi gandurile. Si am comentat. 🙂

  • Klara spune:

    Printesa, aveam nevoie sa citesc asta, multumesc mult!

  • marcel spune:

    la cat de proasta a fost ziua, asa de bine a mers acest post. si cred ca merge poza aia cu Sofia cand pare ca plange… stiu ca ai tu una pe Fb. Oricum azi toate belele mele , par nimic si aiurea. Imi aduce aminte de cum il priveam pe Mihnea, cand dormea, Mihnea care la 5 ani inca este o moaca ( figura). Cat a fost la mine saptamana trecuta, a invatat chestii noi si eu am mai ras copios dupa el. Relatez dupa cum urmeaza, coborat din pat, sters la ochi, ochii inchisi, pirueta, pus inapoi in pat. vorbit in somn. Plans dupa iepurasii morti, de care a auzit intr-o discutie cu mine si cu mama. Toate misiunile de jocuri cu tractoare, pe care el nu le reusea, si pe care eu trebuia sa le termin, evident erau.. ” nu o sa faci niciodata nivelul asta „…. ” nu o sa treci niciodata…..” Cerut sa fie gadilat, vrut sa facem skandenberg, masurat puteri- si super-puteri, observat ca nu a invatat sa pronunte corect Holly Shit, drept pentru care dupa ce m-am lamurit ce zice cu Hoshane… nu l-am corectat. Chinuit copil sa invete sa zica zilele saptamanii. invatat sa numere pana la 100 , impreuna evident, facut puzzle, singur evident, ca el era atent in 10 parti. Chinuit copil sa zica fructe corect- replica lui ” fir-ar sa fie de treaba…iar…” Pacalit copil sa manance supa. Urmarit impreuna fara sa vorbeasca, Ben 10…..

  • BlindMan spune:

    Emotionant si revigorant! Sunt fericitul tatic al unei fetite de 1 luna si un pic, Sofia Elena, si abia astept sa vad si la comoara mea aceste „semne”!

  • Cristina spune:

    am si eu o fetita cam de aceeasi varsta (2 sapt mai devreme) si ma minunez cu cata arta descrii starile bebelusului!!! foarte frumos!!! traiesc aceleasi stari si sunt cu adevarat minunate!

    Multa sanatate Sofiei si mamicii

  • Radda spune:

    ce draguta e Sofi!!!!!! 🙂

  • lari spune:

    ce frumos ai scris:)astept cu nerabdare sa treaca si luna asta atunci:)

  • roberts spune:

    sanatate si veselie la voi in casa!:)

  • dojo spune:

    Sa-ti traiasca ingerasul si sa se insanatoseasca. Genial articolul. 🙂

  • riri spune:

    baai,pai daca grohaie si partaie,sistemul digestiv a inceput sa functioneze!astea sunt vesti bune.

  • Teodora spune:

    Frumos, emotionant, datator de sperante…visam si noi la un bebe al nostru. 🙂

  • Ella spune:

    Mi-a mers la suflet…cred ca vreau si eu un bebe :X
    Ma bucur sa stiu ca fetita e fericita…Cred ca „de vina” e si faptul ca ii prieste la Piatra Neamt, inconjurata de atata lume care o adora 🙂
    Sa intelegem ca nu mai sunt asa probleme mari cu stomacelul?

  • Adela spune:

    Bebelusii miros a orez cu lapte 😀
    Noi avem 2 luni si 12 zile, iar descrierea de mai sus ni se potriveste perfect! Am ras cu lacrimi cu bunica 🙂

  • wlfp spune:

    Bebelusii sunt superbi, atat de superbi, ca pe la 6 luni, mamele ar vrea sa opreasca timpul in loc, sa nu-i mai lase sa creasca mari, sa ii pastreze asa mici, draguti si hucausi.
    Dar timpul nu se opreste si bebelusii cresc si devin tot mai interesanti.

  • Ingrid spune:

    Hai, mai, ca Sofia e durdulie exact cat trebuie, are niste manute si picioruse dolofane de numai nu sa nu fie de deochi 🙂
    Cred ca stie ea mai bine cum e de dorit sa fie… deja 😀

  • Miruna spune:

    :))) pedaleeee, Matilda pe la varsta asta pedala asa de mult incat glumeam ca se va face „dirijor pe bicicleta”.

  • oq spune:

    Hahaa! Ce pedaleaza micuta! Mare bicicllista o sa fie! Delicioasa descriere ! Imi place mult, as fi curioasa sa vad chestia cu parul care pulseaza.n-am mai auzit asa ceva :)). Hugz.

  • Emilia spune:

    Bebelusul meu are 3 luni acum ???

  • Ema spune:

    Ce frumos! Gălușca mea are aproape 4 luni si la noi nu a fost si nu e așa…e mai mult maraita, iar după ora 17 se amplifică ajungând la urlete – nu ne lasă deloc colicii si au început si „dinții”. Pare ca fac eu ceva greșit pt ca nu aud decât de copii cuminți 🙁 Chiar dacă mai rare, are însă Si momente asa, deci nu e total descurajant 🙂

  • Marius spune:

    Foarte faina descrierea, doar partea cu taica-su care iar e departe nu am inteles-o.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *