Trei ani mai tîrziu, mai mult ca niciodată DA

Acum fix patru ani nu ne cunoșteam deloc. Eu umblam lelea prin vamă cu tot soiul de personaje dubioase, el o ardea prin București cu gînd să pornească prin lume cu vaporul.

Acum fix trei ani spuneam DA și DA în fața ofițerului stării civile, alergam desculți în haine de nuntă și eram siguri-siguri c-o s-avem viață de poveste împreună.

Acum doi ani am sărbătorit local, la Constanța. Tot DA și DA aveam în suflet și-n minte.

Anul trecut pe vremea asta ne-am jucat din nou de-a nunta, să ne aducem aminte ce mult ne-a plăcut.

Azi mă uit la fetița noastră blondă care are ochii mei și bărbia lui, care se încruntă ca mine și zîmbește ca el, și știu sigur că viața noastră E o poveste, cea mai frumoasă poveste dintre toate, pentru că e scrisă de noi cu ochii deschiși, pentru că e adevărată. Povestea noastră a început ca un iureș, a continuat ca o piesă a lui Cohen, tihnit, firesc și frumos, a crescut repede și temeinic cu un om nou, făcut din mine și el, acum mergem mai departe tot așa, firesc și frumos, de nu-mi dau seama în ce-am călcat de-am avut atîta noroc în viața asta.

La mulți ani, Omule și Tată al copilei mele, și nah, știi tu…

Pin It

44 Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *