Repartiția în cămin, varianta 1998

Acum paișpe (OMG, că bătrînă-s doamne!) ani pe vremea asta, m-am îmbrăcat frumos și m-am dus în Măgurele la repartiția camerelor de cămin. Măgurele as in te urci în autobuzul nu-mai-știu-ce-număr, dar îl recunoști pentru că e așa ca o cușcă ruginită care scîrțîie rău și nu are geamuri, și mergi cu el fo 45 minute prin oraș și încă fo 25 în afara orașului, apoi cobori și mergi printr-un fel de cîmp cu ciulini și apoi ajungi în campus, adică o sumă de blocuri care arată ca după invazia nemților, dacă adaugi la invazie niște haite de cățeluși vagabonzi de dimensiunea dinozaurilor ierbivori.

Bon, neștiind eu ce mă așteaptă, mi-am pus singura fustă bună și o cămașă albă (convinsă fiind că dacă ești frumos îmbrăcată primești o cameră mai bună) și m-am urcat în autobuzul cu pricina. Am mers și-am tot mers și apoi am mai mers o vreme. Mă gîndeam oho, ce departe e căminul de facultate, ce bine, o să am timp să-mi pun ordine în gînduri, la fix.

Pentru că da, deși intrasem a treia pe listă la FJSC (jurnalism adică) în București, cămin primeam numai la Măgurele, prin mila Insititutului de Fizică Atomică. Vedeți voi, numai cei mai buni candidați aveau această șansă nesperată, restul urmînd să doarmă în Gara de Nord pe perioada anului studențesc.

Bon, și deci mă duc, cu ciulini prinși de ciorapii bej și praf pe cămașă, stau cuminte într-o aulă întunecată, îmi aud numele, Cămin C5, camera treișcinci. Cobor pînă la catedră, zic mulțumesc și cer cheia.

Și toată lumea izbucnește în rîs.

Evident, camera treișcinci, ca de altfel toate camerele din căminul C5, ca de altfel toate căminele din campus, nu avea ușă. Nu avea nici geamuri, nici vreun corp de mobilier. Era practic o sumă de ziduri scorojite pe care erau scrise tot soiul de chestii, majoritatea obscene (sper că la desenele de pe pereți s-a folosit ketchup, deși e posibil să fi fost sînge).

Am plecat și nu m-am mai întors niciodată.

Peste cîteva săptămîni și multe telefoane mai tîrziu (telefon dădeam de la cabinele publice, telefon mobil nu avea nimeni atunci) am intrat fericită în ilegalitate și m-am cazat cu șpagă în P1 din Regie, unde e drept că n-aveam paturi, dulapuri și saltele, dar barem aveam o ușă (fără clanță) și sticlă la geamuri. Cîteva șpăgi mai tîrziu, am făcut rost și de pat, și de birou, ba chiar și de o saltea care nu mirosea decît a transpirație.

PS: Știți cîte mașini erau parcate atunci pe Splai, în dreptul căminelor? Cam două, și asta numai sîmbătă seara, cînd veneau băieții cu bani (care aveau Dacie) la moldovencele din Regie.

Poftiți de împărtășiți amintiri din vremea studenției, mai ales dacă-s penibile și/sau incredibile pentru studenții cu mașină, laptop și aifon care se cazează din primul an în apartament pe Calea Victoriei.

Pin It

38 Comments

  • Cris spune:

    eu in ’97 am intrat la ASE si am primit camera in Agronomie. Decenta zona, nimic de zis, dar caminul horror. Tot cu spaga am reusit sa iau camera in Grozavesti la caminul D parca al facultatii de Medicina. Asta a fost in primul an, apoi pana la urma tot in Agronomie am ajuns….3 ani. Mai spre final incepusera se schimbe in bine conditiile, acum am vazut ca arata renovate caminele…dar a fost o perioada frumoasa.

  • Bear spune:

    ohohooo, ce de amintiri mi-ai trezit 🙂 doua aici, care arata ca ursul a mincat cu polonicul (nu spui ce) in copilarie.
    1. anul intii, urs student la mecanica (mai exact, utilaj tehnologic). 1989, toamna. cazare fara probleme in camin civilizat, mixt (!!!), etajul 8 din 9 (primele 7 erau de fete!!!), trei in camera, cu baie la doua camere. meserie pe cimpie. doar peretii cam afumati. si, cum tot ne-am propus noi sa zugravim, am zis sa facem un chef prealabil, ca dupa o sa ne para rau sa jegozim p-acolo. care chef, fiind singurul organizat in camin in noaptea aia, s-a transformat intr-o bestialitate care-a tinut pina ne-am facut muci cu totii. a doua zi dimineata, tatal colegului de camera soseste sa ne ajute la zugravit… si descopera vreo douaj’ de handralai cu pitzi-urile aferente, zacind betzi prin colturile camerei in different states of undress… si uite asa am ramas doi in camera 🙂 la urmatorul chef de-asta (in weekendul urmator) a venit politia si era sa fim dati afara din camin. am scapat cu doua saptamini de munca la cantina.
    2. trei ani mai tirziu, anul 3, urs devenit intre timp student la filo. si insurat. si proaspat orfan de tata si traitor din pensie de urmas. si cu oarece restante pe toamna. depunem cerere pentru camin asa, intr-o doara. se dadeau pe vremea aia spagi grele deja (era in ’92), si nici macar asa n-aveai siguranta ca prinzi ceva; cu atit mai greu era pentru cupluri, caci camine de garsoniere erau doar doua (sau trei?) pentru toata universitatea. culmea, se aproba!!! turns out urs & consoarta erau singurii casatoriti care facusera cerere din partea filologiei in anul ala, iar filologia avea fix doua camere repartizate 🙂 culmea, camera primita, in camin de garsoniere, pentru aia casatoriti, era exact camera in care, pina cu doi ani in urma, locuise sor-mea. urs baftos.

  • AndreeaL spune:

    Cunosc si eu o persoana care nu avea deloc posibilitati si a fost nevoit sa stea intr-o camera de camin in Magurele City:)) Doamne! Oh Doamne prin ce trebuie sa treci ca sa faci scoala ! (La fel ca in bancul acela : manelistii au bani, altii se duc la munca in europa, tu te duci ca fraierul la scoala).
    Aveau plosnite , 4 paturi intr-o debara, un mini dus, ….horror:) iarna masina cu pricina nu trecea de pod:)) , deci bine ca nu ai prins iarna:))

  • giani spune:

    Studenta de anul 1, cu emotii garla si temeri gramada, am ajuns sa ma cazez, cu spaga, fireste, in Clujul cel cu fff putine locuri de cazare, la un internat de liceu !!! la 40 min de facultate, cu cantina la 15 min de mers pe jos(masa era obligatorie), 8 paturi, eu singura studenta din camera…a fost amuzant, dar m-a motivat sa invat si sa iau loc in campusul studentesc…

    anul urmator, a fost omor la cazare, dar caminele aveau tot ce le trebuia, lenjerie curata, bucatarie pe hol, etc; din punctul asta de vedere, Clujul statea f bine…erau locuri putine(cam 5/an, la 100 si ceva de studenti..) dar caminele curate, ingrijite si f bine pazite, nu putea ramane nimeni peste noapte 🙂

  • Monica spune:

    Oh, ce m-ai inspirat!
    Fug la mine, sa vezi acolo saga:D
    Te pup

  • Ela spune:

    Tiii ca frumos mai povestesti printeso! 🙂
    M-ai facut sa-mi aduc aminte de ceva chestii asemanatoare din vremea studentiei, cred ca le-am mai scris tot aici intr-un comment pe blogul tau de muuult de tot.
    Se facea ca intrai si eu la ASE in Bucuresti in 2003 (eu mi-s de loc din Constanta). Si cum ai mei erau total anti-camin (ca cica acolo „se intampla numai prapastii mamica si nu poti sa te concentrezi la invatat, lasa ca am stat si eu pe vremea mea 6 luni si am vazut cum e (nasol) si m-am intors inapoi la sor-mea” sau „lasa taticule cum sa te amesteci tu cu aia acolo, auzi sa stati 5 in camera, pai ce invatat mai e si ala”). Zis si facut, exclus fiind caminul, se apuca matusi-mea sa-mi caute gazda la anunturi in Romania Libera. Gaseste o baba cu o vila in Cotroceni care inchiria o camera pt o studenta. 50 de euro pe luna cu toate cheltuielile incluse (printre care acces la bucatarie sa imi fac una alta). Bun. Vin cu mama in recunoastere. Baba la vreo 90 de ani trecuti, camera sumbra si sinistra, „mobilata clasic” (dormeza, sifonier, oglinda si masuta). Mama incantata ca uite o sa fie si cineva sa aiba „grija de mine”, tata acasa si mai incantat ca desi plec de acasa o sa fiu „sub supraveghere”. Eu cam cu fiori reci pe sira spinarii dar na ziceam bodaproste, macar eram „free in Bucharest”. Buuun. Se face sfarsitul lui septembrie, vin sa ma instalez ca incepea scoala. Conditii: „trebuie sa ajungi acasa neaparat inainte de ora 9 seara, daca preconizezi ca intarzii dupa 9, mai bine dormi in alta parte.” Fiorii reci se amplifica. Realizez ca baba (cu tot cu permanentul ei scurt dat cu albastru de metil) voia de fapt un fel de animal de companie si nu un chirias. Rezultat: in cele 3 luni cat am „locuit” la baba, am dormit la: matusi-mea, vara-mea, prietena din camin din Polizu, prieteni de prin diverse camine din Regie, iubitul de la vremea aia, etc etc etc. Numai ca sa nu ma duc in „grota”. La asta s-au adaugat faptul ca imi oprea apa calda cand eram in baie (evident fix cand eram cu samponul in cap), faptul ca se lua de mine cand voiam sa fac in bucatarie ceva mai mult decat un ou fiert sau un cartof fiert, si faptul ca venea din 5 in 5 minute sa ma intrebe „mai ai???” cand ma uscam la par. Dupa multe rugaminti la ai mei combinate cu o raceala rebela (cu puroi in gat) care a durat 2 luni din cele 3, am reusit sa ii conving sa ma lase sa imi caut garsoniera cu chirie impreuna cu o fosta colega de liceu. Si de aici totul nice&smooth, vazut placut inchiriat (100 euro pe luna… ce vremuri…)garsoniera in Timpuri Noi pe care am pastrat-o pentru urmatorii 4 ani si in care am trait multe momente frumoase. Cel mai frumos fiind totusi prima ciorba pe care am facut-o in prima seara cand ne-am mutat acolo :). The end :).

  • Omnia spune:

    Brasov, varianta 1993. Camin de fete, asistate dragastos de parinti si iubiti la coada in forma de stup. Dat din coate, calcat pe dejte, tras de par. Am primit penultima camera disponibila publicului necotizant. 314. Pi. 5 in camera cu 4 paturi si 4 dulapuri. S-au aranjat lucrurile dupa primul semestru de „survival of the fittest”. Pe parcursul celor patru ani, lucrurile s-au imbunatatit masiv: interfon, baie civilizata, dusuri cu perdele portocalii, termopane, etc. Cate un etaj pe an. Am participat activ ca voluntar si ulterior am primit ceva locuinta gen apartament, cu hol/bucatarie/2 camere. E haios cu cata ardoare reorganizam cele trei fiare si-o masa in dorinta de a transforma mizeria intr-un cozy environment. In anu’ doi am lipit frunze de castan pe tavan :))

  • Ana Maria spune:

    Uite ca si eu am ajuns la Magurele prin 2000, studenta la matematica si tot asa primeam loc in camin numai in Magurele….
    Am ajuns acolo cu cea mai buna prietena a mea plus mamele de rigoare sa mi s-a dat tot in G5 (nu exista C-uri in magurele :P) o camera de 6 paturi la et 2. Usa aveam ca si geamuri dar saltele si mese nici neam. Oricum am supravietuit acolo un an, intr-o gasca imensa de oameni cu care inca mai pastrez legatura 🙂 Dupa acel an am renuntat la matematica (deh, tanara, scapata de acasa, numai chef sa ma car 30 de km pana la facultate nu aveam..).
    Oricum in camin mi-am cunoscut fostul sot asa ca am iesit cu ceva de acolo, o casatorie :D. Culmea ironiei este ca peste doi ani am ajuns sa fiu studenta la Magurele la Biofizica ….numai ca faceam naveta din Bucuresti :))

  • Iulian spune:

    Pe de alta parte, sunt si povesti frumoase…eu n-am dat niciodata spaga si am stat numai in camine ok, pe la Opera pe-acolo si in Grozavesti. Imi aduc aminte am fost in prima generatie de studenti care au stat in noul camin A1 din Grozavesti…frate, era atat de bine izolat caminul ala ca noi in toiul iernii tineam doar caloriferul de la baie deschis, si mai deschideam si usa de la balcon din cand in cand. Eu aveam internet de la Vodafone, d-ala cu modem si cand inchideam usa nu mai aveam semnal pentru interenet de a trebuit sa cumpar un cablu si pun modemul pe balcon ca altfel nu aceam acces la net 🙂

  • mara spune:

    Haha, eu am primit loc într-un internat de liceu industrial, unde curgea apă pe pereți de la ferestre (plouase) și în rest erau doar 6 paturi de spital. În curte, niște băjeți de la internat m-au fluierat și pe mine, și pe mama când am trecut prin fața lor. Am fugit de-am rupt Pâmântul și mi-am luat gazdă la o tanti de treabă.

  • Ina spune:

    ce amintiri frumoase ma leaga de Magurele..merci Ioana. caminele erau G-uri si intradevar, in G5 (camin mixt) erau cazati cei din anul I-II de la fizica si cei de la alte facultati, din Bucuresti care nu aveau repartitie in caminele lor. Camerele din G5 aveau in jur de 25 chiar ceva mai multisor mp si stateau 4 persoane max, cu baie pe hol, sa fi fost cam 20 cam/palier si intradevar arata groaznic de aceea in 2000 a fost inchis. Celelalte 4 camine ramase erau de genul P-urilor din regie, module cu 2 cam, dus/wc comun si aratau mai uman. Eu facand fizica si apoi lucrand la Institut, fara prea mari eforturi-tocmai pt ca in afara de fizica nu prea veneau din alta parte (ceva cafea, bomboane tigari, ceva vin pt portari) aveam un modul intreg, echivalentul unui mic ap de 2 cam. Deci am stat f bine, ieftin si prin 2002 au si renovat.

    • Ana Maria spune:

      Intre timp G5 a fost renovat si este camin pt doctoranzi, arata f bine (sta sora mea acum acolo) au pus in fiecare camera baie destul de maricica si un hol ce poate fi folosit ca bucatarie. Oricum la capat de hol exista bucatarie comuna. Nu il mai recunosti!

  • Luiza spune:

    N-a fost nimeni in Iasi? Lasa, ca va povestesc eu ce frumos am mers vreo 9 ore din Constanta, cu mama si tata cu masina, sa ma cazez. Habar n-aveam ca ar fi fost cazul sa ma „informez” din timp. Asa ca am ajuns toti trei acolo si ioc cazare 🙂 Au reusit ai mei sa ma bage la Negruzzi la camin, adica la un liceu. Ca in armata: 8 in camera (toate studente), masa la cantina obligatorie (in varza calita am gasit larve) si usa se inchidea la 10 seara. Am rezistat doua luni in care, cum scria cineva mai sus, n-am prea dormit acolo, ca nu pleci din C-ta la Iasi ca sa fii la 10 in pat 🙂 Am stat pana la sfarsitul anului cu o prietena la gazda ei, o babuta de multe sute de ani, foarte simpatica. La un moment dat am stat in Puskin, camin studentesc fara niste conditii extraordinare – apa calda aveam o zi dimineata, o zi seara. Dar ne-au facut bucatarii pe hol, n-am mai fost nevoite sa folosim resoul in camera pe ascuns. Eram 5 in camera, nu cu mult mai putine decat la Negruzzi, dar ne intelegeam foarte bine, asa ca a fost minunat. Mai vreaaaau!

  • Maco spune:

    Luiza, da’ caminele de peste hotare se compara cu ale noastre? Am auzit de la o proaspata studenta in Olanda ca este cam ca la noi, te duci la inceput de an, varuiesti, faci curat, iti mai cumperi o masuta, un scaunel, o saltea de pat. Si dupa primul an oricum trebuie sa te muti ca nu au locuri destule.
    Eu am nimerit bine, dupa o saptamana de stat la cozi ca nu primisem din prima camin (cu medie peste 9). Si prin bine inteleg conditii bune: termopan, parchet laminat, bai renovate cu gresie si faianta, camera pe modul( 2 camere la o baie si un dus). Colegele (5 legal, 7 in total) cam miserupiste, aveam permament noroiu de-un deget in camera. De atunci am mers din rau in bine si din bine in mai bine, de 2 ani stau in camin de garsoniere, camera proaspat renovata si mobilata.
    P.S: Ursule, ai primit cumva camin in Teilanda?

    • Luiza spune:

      Am stat in muuulte camine in Germania, unele mai misto, unele mai putin, dar singura in camera, mereu. Varianta cea mai aiurea a fost camera mea, cu chiuveta, intr-un bungalou cu doua etaje, baie si bucatarie pe etaj. Curat, mobilat, inclusiv veioza. Spun cea mai aiurea, pentru cel mai fain am stat intr-un apartament cu doua camere, niste conditii grozave. Da, tot camin studentesc, pret absolut ok, zona foarte misto! Asadar, si cand nu era grozav, tot foarte bine era 🙂

  • Olguta spune:

    Moama, ce amintiri mi-ai trezit. Desi nu am terminat de multa vreme facultatea (2010) pot sa afirm cu mana pe inima ca a fost cea mai frumoasa perioada din viata mea. pentru ca am fost o tocilara, am intrat printre primii la ASE – Management. Am primit loc in Belvedere (ce nume frumos pentru un camin :)) Imi aduc aminte de prima zi in Bucuresti de parca ar fi fost ieri. Incarcata cu toate bagajele( lenjerii, oale, plita, castroane, frigider) m-am cazat in camera de 3x3m pe care o imparteam cu alte 3 colege. Caminul era in renovare, plus ca se contruia complexul cel nou, deci era un mega santier pe acolo. In cele 2 dulapuri de metal, micute, trebuia sa ne inghesuim toate fetele hainele si cum abia incapeau cateva, am preferat sa le tin in troller vreo luna pana am primit dulap mai mare.
    In primele 3 luni am simtit ca sunt intr-o tabara mai mare si mai lunga, insa dupa ce a venit perioada sesiunii…eram panica panica…
    Cel mai mult imi placeau petrecerile organizate ad-hoc pe hol cand faceam cheta sa cumperam bere si seminte sau cand incingeam cate-o paparuda cu pungile de apa prin curte. Adormeam aproape zilnic la ora 3-4 dimineata si a doua zi eram fresh si o luam de la capat.
    In fiecare an, la sfarsitul anului universitar, impachetam iar bagajul si ma mutam in alta camera din acelasi complex (ne repartizau in functie de medie), asta cred ca nu mi-a placut deloc si m-a marcat ca si dupa ce m-am mutat din camin in apartament, nu am rezistat sa stau mai mult de 1 an intr-un loc.
    Anii de camin au fost cei mai frumosi, am legat prietenii frumoase, am trecut prin fel si fel de peripetii, am impartit si bune si rele…am impartit si painea si mancarea (mai ales cu baietii care ne ajutau sa caram gentile cu mancare de la gara). A fost frumos! 🙂

  • Andreea spune:

    Ah..nu as schimba cu nimic cei 4 ani de camin…in special pe primul cand stateam in camin mixt, eram repartizate 6 fete in camera (in unele seri cred ca dormeam si cate 10), gateam la resoul pus pe pervaz, aveam apa calda doar o data la 2 zile si nu aveam usi la dusuri(noroc de ceasafurile de pat date la repartizare pe care oricum nu le foloseam ca lenejerie).
    🙂

  • Cristi spune:

    Ferice de voi, eu fiind bucurestean cu facultate facuta in Bucuresti p$#& camin, ca sa zic asa :).
    Chiar regret uneori treaba asta, ca n-am prins „viata de camin”.

  • Dana spune:

    Ce-as putea sa spun…eu am o experienta de vreo 8 ani in camin and still counting…:)
    Cand am venit la Bucuresti la facultate in 2003, desi luasem printre primii la facultate, nu am primit camin pentru ca Universitatea nu dadea pe atunci decat vreo 2-3 locuri la studentii din primul an. Asa ca, vrand-nevrand, am apelat la rubedenii iar primul an de facultate l-am petrecut intr-un apartament din Balta Alba, vizavi de IOR, impreuna cu un cuplu de 70+. Perioada grea din toate punctele de vedere.
    Din anul al doilea, cum am fost prima in anul meu, am primit o prea-frumoasa camera in Leul Mic, langa Cotroceni. Arata ca dupa razboi, dar ai mei au scos-o la lumina: lavabil, gresie, faianta, cateva etajere facute de mana lu tata si a devenit casuta mea pentru 3 ani. Au fost niste ani foarte frumosi. Eram 2 in camera, am stat numai cu fete cu care m-am inteles foarte bine, ultimul an si jumatate cu prietena mea cea mai buna. S-au legat prietenii puternice, , am invatat si ne-am distrat impreuna. Oricum, zona era superba, linistita, a fost de-a dreptul minunat.
    Dupa terminarea facultatii am stat putin cu chirie dupa care m-am mutat in Regie unde, datorita sotului meu, care lucreaza la Poli, stam in camin de cadre (familisti): o garsoniera micuta, cu baie si chicineta, totul renovat si curat, mobilat de noi. Desi e mic, de 5 ani e acasa:). Acum ne pregatim sa ne mutam la casa noastra (pe care nu am gasit-o inca dar suntem ‘in process’), dar vom ramane tot timpul cu nostalgia studentiei noastre (mult) prelungite:). Oricum, va fi ciudat sa am vecini oameni in varsta:D.

  • Ursa spune:

    Si eu am vreo 5 ani de camin din care 2 in Regie in P8, ilegal ca si restul studentilor de la Universitate. Au urmat P2, Drept si Panduri,.. da’ tre’ sa recunosc ca distractie ca-n regie n-a fost pe nicaieri. Mancare ioc, chefuri multe si gasca din liceu regasita si aici, in capitala.
    Da, frumoase vremuri, draga Printesa, multumim ca ne mai amintesti cand si cand de tinereti 🙂
    Parca au trecut 100 de ani, nu 12.

  • Ina spune:

    Eu nu am rezistat, am avut un loc in Agronomie, 4 in camera. Una sedea cu prietenul, care nu se jena sa ne „gazeze” daca avea probleme cu stomacul. A doua era nebuna. Isi spala lenjeria intima care fusese candva alba si acum era gri cu franjuri, si o usca aproape pe masa pe care mancam. A treia era degraba iubitoare de baieti, cum mai cunostea cate unul cum il aducea sa dormim cu totii, de te sculai noaptea de zgomotul marii lor iubiri de-o noapte… Eu, fireste, singura normala 🙂 Am dat spaga pentru o camera in Regie unde puteam sta cu iubitul meu, apoi m-am sucit si am stat cu o ruda a lui, un om batraaaaan tare si neputincios. Acolo aveam insa o camera in care puteam sa ma adun, sa imi fac ordine, sa ascult radio ca tv nu aveam. Si chit ca ani de zile am dormit mai mult pe jos, pe o plapuma, iar apoi doar pe o saltea folosita ca si pat, a fost minunat. Caminul a fost horror ptr mine…

  • Bogdan spune:

    Sal. Sa Îți povesteasca soțul tau cum i- au furat rucsacul cu haine si mâncare din hol din caminul Moxa, când voiam sa ne preluat camerele. Erau 1000 de oameni ce așteptat cheile. Deodată, liviu a observat ca i- dispărut rucsacul cu haine si mâncare pe 1 luna . A fost o drama f mare. Toate hainele , plapume si mâncare erau dispărute. Liviu era singur pelume fără nimik.oricum dramatic, pt ca pe arunci era uneori financiar f mare din partea părinților sa își trimită odraslele la faculta. Lung story. Pe scurt, după vreo luna de la eveniment, bate la ușa o caminista, care întrebat al curente rucsacul dinndulapul ei, ca a început sa miroase ingroItor in camera .( se stricate mâncarea din rucsac). Liviu se ridica si își recunoaște rucsacul. Tot râul spre bine, acum avea toate hainele in dublu exemplar, țin minte greaca lui preferata, luată din centrul comercial din sv, o geaca frumoasa pt vremurile alea, avea doua la fel, una pierdută si recuperată si încă una pe care o cumparate tanti Livia după ce dispărute rucsacul cu haine. E mult de povestit si mia încălzească degetele pe iPad si mă streseaza si autocorectia asta implicată de nu o pot scoate. Oricum, tot postulme scris cunautocorectia lui Stev Jobs, nu mă mai obosesc sa îl corecteaz, întreabă -l pe Liviu si o sa it povestesc epopeea rucsacului pierdut in Moxa. Pupici, si multă sănătate piticei

  • Iuli spune:

    2004, intrat la medicina. Atunci cand priveam studentii de anul 1 cu halat alb ca pe zei si ne vedeam in spitalul de urgenta cel putin… am ajuns la camin. Cu pile sa iau caminul din regie. Si spaga probabil. Camera etajul 8, pentru ca asa merita nespalatii din provincie, o camera in care sa se simta exact ca acasa, unde nu ajunge nici caldura nici apa calda. Si fara geamuri. Toate prizele, orice spatiu in care puteai insuruba becul disparut. Salteaua era din aceea cu calti, din care toate ghemotoacele erau iesite si dormeai pe o panza pe un pat pliant de campanie, probabil donatie din al doilea razboi mondial. am pus geamuri, am cumparat saltea, am dat cu var, am dezinfectat, dezgandacit, clorificat fiecare centimetru de camera. Si mi-am cunoscut una dintre cele mai bune prietena asa… deci eu zic ca a meritat.. si e foarte amuzant acum.

    si puteai sa faci si baie seara dupa 1 sau dimineata la 5, deci nu am fost chiar nespalati. Iar in sesiune cand tot caminul era plecat care pe unde si in vacante, era lux la apa calda…

  • TheBanjer spune:

    Eu am nimerit in anul intai, entuziasta nevoie mare ca eu VREAU sa stau la camin, in Stoian Militaru. M-am cunoscut cu viitoarele colege, am intrat voioase in camera (dupa ziua intreaga petrecuta la coada la repartitie) si.. ni s-a facut rau. Niste pereti scorojiti si visinii, niste paturi gri, un linoleu sinistru pe jos.. ne venea sa plangem. Pana la urma s-au mobilizat ai nostri, au varuit, ne-au pus mocheta, etajere, perdele, ma rog (pana la final, inclusiv autocolant ce imita vitraliul pe geam, ca stateam la parter, dar deja eu plecam si incepusem sa ma distrez). Eu a trebuit sa imi cumpar dulap, a patra colega si-a cumparat si dulap si pat, ca era camera de patru, dar dulapuri erau doar doua, iar paturi doar trei. De-alea cu plasa, de dormeai intr-un fel de semicerc si daca aveai doua saltele (ceea ce aveam!), o nebunie. Pe langa asta, nu doar ca era camin mixt (no problem), dar era apartament mixt, probabil singurul din camin. O camera cu noi, patru gagici, o camera cu trei baieti, imparteam baia si bucataria. Si dupa ce a trecut incantarea initiala (oau, are cine sa ne schimbe becuri!).. well, suffice it to say ca am rezistat fix pana inainte de prima sesiune, cand m-am mutat in chirie cu o amica din liceu.

    Ca intreba cineva mai sus de caminele de afara – eu am stat un semestru in Polonia; cand am ajuns, am primit camera luna, cu tot ce imi trebuia – singurele doua chestii pe care mi le-am luat au fost cablu de net si o perna in plus. A fost foarte misto, eram un apartament de trei camere a cate doua persoane – eu & colega mea din slovacia, doua unuroaice si doua ucrainence. Iar la sfarsit, am facut toate un super smotru general, ca altfel se zvonea ca nu ne mai dau aia garantia inapoi (chiria pe o luna parca) – oricum, am lasat camera exact asa cum am gasit-o. Prietenul meu, pe de alta parte, are niste povesti de groaza de printr-un camin din Rusia.. 🙂

  • ion spune:

    :)) toată lumea se miră de vârstă când spune ceva de genul „acum x ani” pe blog. Eşti a treia pe ziua de azi! 😀

  • Georgian spune:

    In ’97 eram primul an la ASE si la repartitie nu am prins camin. Asa ca am fost trimis impreuna cu un coleg de la alta facultate din cadrul aceleiasi institutii in caminul UCECOM. Acolo erau camere de 6 persoane, dar colegul meu avea ceva pile prin ASE si am ramas 4 in camera. Dar ce camera: usa abia se tine intr-o balama si n-avea nci clanta nici broasca, pe jos sub praful gros de patru degete se itea podeaua de ciment impestritata cu gandaci morti si, pe ici pe colo cu ce mai ramasese dintr-un linoleum „cacaniu” caruia nu-i puteai ghici culoarea intiala. Varul coscovit atarna din pereti si tavan. Ferestrele mari cu rame de lemn ce abia puteau fi deschise erau atat de pline de zoaie si de laturi aruncate de la etajele superioare, incat pana si razelor de soare le era frica sa incerce sa patrunda in acea camera. Nu mai vorbesc de grupurile sanitare, fara usi, fara ferestre, fara robineti, doar cu apa rece, apa calda aveai doar vara ca atunci incalzea soarele conducta.
    Ne-am mobilizat atat noi cat si parintii si dupa o saptamana de munca am reusit sa facem camera locuibila. Am stat acolo un an apoi in anul doi, am capatat un loc in Agronomie, pe care l-am vandut si mi-am luat loc in Regie, in caminul P27, in fiecare an, pana am terminat masterul.

  • monica spune:

    Ah,ce amintiri.Am stat in Regie,in P4 5ani in aceeasi camera, cu aceleasi fete cu care sunt si azi prietena,chiar daca nu mai suntem in acelasi oras 🙂 si tot in Regie mi-am cunoscut sotul:). Au fost cei mai frumosi ani de pana la nasterea copiilor :))

  • Claudiu spune:

    Fiind la utcb am stat in Tei, unde erau locuri. Nu am amintiri din ziua cazării ci din perioada imediat următoare, deci: deoarece toate piesele necesare erau vechi, stricate si puţine, noi, ca viitori ingineri-mândria-ţării, ne-am pus pe reparat şi îmbunătăţit condiţiile. În primul rând am cumpărat nişte scule din Obor. Apoi am reparat uşa care se închidea doar daca o forţai, rezultatul, nu se mai închidea chiar deloc, o propteam seara cu un scaun. Şpagă la tâmplar care a venit şi a făcut-o. Ne-am pus şi pe ferestre (erau de-alea din lemn), reţin că cel mai bun rezultat a fost când se închideau dacă le bruscai şi se deschideau doar dacă forţai cu o şurubelniţă. Nu am mai chemat tâmplarul. Deoarece nu am primit perdele ne-am gândit noi că ar da bine să pictăm pe geamuri. După aia administratorul ne-a pus să cumpărăm altele. La vremea aia era la modă ca diverse piese să le cumperi de la generaţia care a terminat, aşa că făcusem rost de un scaun din lemn (la ăla nu am umblat), de o masă căreia i-am scurtat picioarele – ni se părea interesant să avem o măsuţă de cafea pe care toţi o luam în picioare şi nimeni nu recunoştea că ar băga-o pe foc, dar mai ales de un televizor alb-negru sport şi de un frigider Arctic vechi (modelul rotunjit). Ei, aveam un coleg care se credea electronist, el chiar credea asta, televizorul mergea, dar după vreo oră de meştereală nu a mai mers. Tot el l-a dus la reparat, l-a adus înapoi bun, si după câteva zile i-a sclipit că face el ceva şi îmbunătăţeşte imaginea. Deci a stricat de tot televizorul. Tot la fel a făcut şi cu frigiderul, l-a reparat iremediabil, dar pe ăla nu l-am aruncat, il ţineam pe post de dulap (era interesant când îi spuneai unuia venit în vizită „hai să mergem, dar stai să-mi iau niste ciorapi din frigider”). Şi au mai fost, nu le ţin minte. Oricum, după vreo lună ne-a ieşit meştereala din cap, ne-am dat seama că dacă nu ne atingem de nimic ieşim mai ieftin 🙂

  • Coriv spune:

    Cum adică la moldovence?

  • Alex spune:

    In 2008, in campusul utcb – univ de constructii din tei, am vazut ce inseamna viata de puscarie la o scara mai mica, respectiv cate 6 cazati in camere, basca baie comuna la capatul etajului, gandaci, sobolani care treceau fara blana puteau trece drept chiuaua. Dus am fost dupa doar cateva zile preferand sa fac pe dracul in 14 in a face rost de a-mi plati chiria.

  • Cristina spune:

    Nu as schimba anii din caminul studentesc cu nimic in lume! Desi nu mi-am dorit niciodata sa stau in camin si sa impart camera cu alte persoane, au fost cei mai frumosi ani din viata mea unde am cunoscut prieteni buni, unde am avut parte de cele mai frumoase petreceri, unde am invatat cu toata grupa pe hol. Am stat in Regie, chiar in P1 si desi aveam si alti prieteni precum gandaci sau (hai sa le spun) soricei, sau erau zile in care nu aveam apa calda, acum imi este tare dor de tot ce inseamna viata in Regie. Nu ne lipsea nimic. Totul era la indemana. Si aproape si ieftin. De la supermarket, farmacii, baruri si discoteci pana la xeroxuri, metrou si pana si facultatea era aproape. Plus ca era un cartier sigur. Cel putin din punctul meu de vedere. Nu mi-a fost frica sa ies pe strada, indiferent de ora. Consider ca toti studentii ar trebui sa aiba parte de viata in camin. Si chiar si cei care nu sunt din Bucuresti. In weekend veneau si dormeau la noi sa se simta pentru putin timp „caministi” 🙂

  • dana spune:

    tot in aceeasi perioada, plus minus 1 an, prietenul meu de atunci(actual sot) era in ultimul an la ase. era perioada chefurilor in camera de camin. dupa o noapte de pomina cu adormit dimineata, ca el s-a dus la cursuri, am ramas singura in camera. inainte sa plece m-a rugat sa ma incui si sa scot cheia din usa. io m-am culcat si am uitat cheia in usa. vine colegul de camera si bate la usa, da cu pietre in geam, urla la usa toate tampeniile posibile de il aude tot palierul, crezand ca noi doi suntem acolo si nu vrem sa-i deschidem, fiind prea ocupati cu anumite activitati :D. intr-un final sparge usa si ma gaseste pe mine sforaind :)) s-au inchinat si el si toti vecinii de plalier de o asemnea nesimtire si incepe sa repare usa cu ciocanul de rasuna tot culoarul. io dormeam in continuare :D. m-am trezit cand usa era aproape reparata si i-am zis: ” a tu esti xulica” si m-am culcat la loc. de 17 ani este povestita la fiecare intalnire, sunt un monstru al somnului de camera de camin, belvedere, un dinozaur al somnului in conditii de zgomot, urlete si injuraturi. bine ca n-am auzit nimic, mai ales injuraturile ca ii dadeam cu tigaia in cap dupa ce spargea usa :))))

  • Catalina spune:

    Eu nu am stat la cămin, soțul meu a stat, la Galati, de acolo sunt eu. Am fost împreună încă din primul lui an de facultate/cămin, asa ca pot spune ca am stat și eu la cămin. Pt bugetari la noi nu erau probleme asa ca nu a dat șpagă…pe atunci se dădea șpagă doar ca sa stai singur în camera, la bungalou El a fost repartizat cu încă 4 băieți în camera, et 3 din 4, paturi ok, suprapuse cu saltele de când se deschisese căminul (pe parcursul anului am făcut rost de unele decente)., 2 dulapuri din metal…2 etajere…o masa și 2 scaune…frigiderul, plita electrica și tv-ul au fost aduse de ei, plus un calculator (asta era prin 2006) Erau condiții decente, baia pe hol la comun pt vreo 20 de camere, atunci am aflat ca băutură cu wc-urile nu sunt compatibile. Apa calda era mereu, căldură iarna de stăteau doar în pantaloni scurți. Aveau „vedere” spre căminul de fete, care l-a începutul anului nu aveau perdele la geam și era asa de cald ca nu prea aveau nici haine pe ele, frumoase priveliști…uneori. Eu eram singura iubita care intra în camera, asa ca am devenit a 6 a colega. În al doilea an tot în aceeași camera și tot cu aceeași băieți a rămas. Unul din ei, electronist priceput și inventiv (a făcut boxe home cinema primitive, din bidoane de bere) a început sa pună în timpul sesiunii hands free…avea de toate, inclusiv fond de ten, asa ca în sesiune jale cu somnul, de la 5 dimineața ii veneau clienții, dar banii ieșeau și bericica de deranj apărea. Următorii 3 ani soțul meu s-a mutat singur în camera, la mult căutatele bungalouri pt ca s-a îmbolnăvit și a fost repartizat automat. Avea vedere pe spate, stătea la et 1 iar când începea anul, sau la sfârșit, în copacul din fata geamului găseai de toate (pungi, lenjerie intima, prezervative, bidoane, borcane, chiar și tampoane, desi era cămin doar de băieți ) Datorita soțului meu am gustat și eu puțin din viata de cămin.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *