Poștă cu final fericit

Dacă la rînd e o persoană, poate ai noroc și-ți vine și ție rîndul pînă se termină programul.
Dacă sînt două persoane la rînd, mai ai o șansă, una dintre ele sigur s-a așezat la coada greșită.
Dar dacă sînt trei persoane înaintea ta la ghișeu la Poștă, poți să pleci liniștit și șă te întorci într-o viață viitoare.

Ieri am mers la poștă. La vechiul loc de muncă venise un aviz pe numele meu, poștașul i-a transmis domniței de la recepție că e ceva comunicare oficială, carevasăzică ar fi bine să mă grăbesc azi să ridic plicul. Așa că m-am executat. Am încărcat copila în marsupi și m-am pornit spre instituția groazei. Sentimentul de frică mi se insinua încet în suflet, căci nu-i așa, nu aveam avizul, știam doar numărul lui. Eram așadar la mila funcționarei poștale. Care simte frica mai ceva ca un animal de pradă.

Mbun. Poșta asta are două jumătăți. Cea din dreapta e maaare, cinci ghișee, nimeni la niciun ghișeu. Intru, sperînd că aici e plicul meu. Nup, mergeți dvs. pe ușa cealaltă. Jumătatea din stînga are 1 metru pătrat. 0,75 din metrul ăla pătrat e spațiul din spatele tejghelei, unde stă madam funcționara poștală, cu un fes d-ăla tip vîrf de prezervativ pe cap. În restul de 0,25 mp stau la rînd într-o masă amorfă cinci neni. Unul are în brațe 145 de colete pe care vrea să le trimită. Fiecare trebuie cîntărit, trecut în bordeou, introdus în calculator după tastare în prealabil cu un singur deget. Mă ia cu leșin. N-o să iau plicul nici după ce mor și mă ridic la Ceruri.

Supriză însă. Domnii se sesizează ca la pieptul meu urlă de cald un bebeluș și sînt poftită în față, spre enervarea doamnei prezervativ. Dă ochii peste cap. Miroase frica. Rînjește. Îmi iau căciula între mîini, adopt poziția ghiocel și zic pierit:
– Am primit un aviz de azi… nu-l am la mine, dar îi știu numărul.
Întind buletinul. Zic numărul.
Mi-l înșfacă și dispare în buncărul oficiului poștal. Unde stă 15 minute. Fierb cu geaca de schi pe mine, copila fierbe și ea în salopeta de iarnă. Nenii fierb și ei, deh, dacă i-a mîncat în fund să facă pe galantonii…

Revine doamna poștală. Victorioasă:
– Nu există nimic pe numele ăsta! Veniți cu avizul!

Ies val vîrtej cerîndu-mi milioane de scuze nenilor. O iau la picior spre sediul vechiului loc de muncă să iau țidula. Copila adoarme. Ajung, iau, mă întorc. În jumătatea mai mică de poștă fierb doar două persoane. Mai sînt 20 de minute pînă la încheierea programului. Mă simt norocoasă. Mă pun la coadă.

Mă vede prezervativul.
– Ați adus? Ia să văd. Hm. Păi e de azi!
– Da, asta am și zis mai devreme.
– Păi pe astea de azi le lucrăm MÎINE!
– ?!?!?
– Maricico, ia verifică tu la Costel, să îi facem doamnei o favoare, că e cu copil!

Un minut mai tîrziu apare Maricica, cu plicul meu. Îi dau buletinul. Îmi dă plicul. Apoi strigă:
– Staț!! Adresa de pe plic nu e aceeași cu adresa din buletin!
Și-mi înșfacă plicul. Să mor, nu alta. Păi căcat, adresa de corespondență nu e aceeași cu aia de pe buletin, că doar de aia în formulare diverse poti nota o altă adresă de corespondeță decît cea din buletin. Îi explic asta.
– NU POT SĂ VĂ DAU PLICUL. Și dă să dispară la loc pe culoarul întunecat.

Trag aer în piept. Aer cald, că fierbea copila la pieptul meu. Ultima șansă: milogeala.
– Haideți, doamnă, că să vedeți, între timp m-am mutat, plicul ăsta trebuia să vină de un an, eu am adresă nouă de o lună, n-am apucat să le comunic noua adresă. Vă rooog…
– Bine. Semnaț aici.

I-am mulțumit Maricicii, și prezervativului, și-am zburat. Deci se poate.

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4183

33 comentarii

  1. Hehe, doamnele astea de la posta au un comportsment de parca au mai trecut prin viata asta :)) am fist si eu la posta, si eram vreo 5 insi la coada si doamna de la posta, baga colete intr-un sac, si noi stateam si ne uitam la ea, dar, nici cea mai mica reactie :)) plus ca mi se ridica parul pe spate de draci cand vad ca nu vor sa te caute in borderou acela daca nu ai nr de aviz ! ! ! Nu e nimic greu… Te uiti la numele care nu au ridicat coletu, vezi daca iti sare in ochi numele dupa buletin… Et voila! Afla anr de aviz :))

  2. Intradevar se poate…dar normal ar fi sa nu stam sa ne milogim la functionari si sa-si faca treaba calumea…asa ne-am obisnuit in Romania…nu cred ca o sa se schimbe sistemul asta prea curand:(

  3. :)))))
    :))))))))))))))))))))))))
    Valeu, nici nu stiu daca e de ras sau de plans. Azi e o zi din aia in care daca nu as rade as plange sigur. Si mi-as smulge fir cu fir din cap, din cauza functionarilor publici. Imi aduc aminte de o faza cel putin hilara cand m-am dus la finante si am intrat in biroul unde aveam treaba. Acolo, din 7 functionari, doar unul la masa lui. O „doamna”. Manca. Zic: „buna ziua”. Nu primesc nici un raspuns, asa ca n-am curaj sa continui. Dupa o vreme in care stanjeneala a plutit in aer o aud pe „doamna”: „nu vedeti ca mananc ? asteptati afara”. Culmea, dupa o vreme ne intalnim intr-un cerc comun de cunostinte si ii spun ca ne-am certat o data la finante si incepe ea sa rada cu hohote si zice „nu-mi amintesc”. Normal, ca se certa cu toata lumea :))))).

  4. Ce mi-e groaza si mie de doamnele acestea de la posta. Sunt atat de acre!!!
    Am trecut si eu prin cateva experiente urate cu ele. Doamne fereste sa ai nevoie sa ajungi la posta. 😛
    Norocul tau a fost ca erai cu Sofia, altfel nu vedeai niciun colet.

  5. Astia cand dau faliment? Adica, de ce mai e nevoie de ei? Ca s-au inventat bancile, plata electronica, e-mail-ul, curieratul rapid…

  6. Posta,

    Daca mai era star trek, ii spuneam ultima frontiera dar nu este.

    Inca mai lucrez cu ei. Inca nu am inteles principiile prin care lucreaza. Inteleg insa de ce FedEx si Ups si alti curierii, ii falimenteaza in draci. In fiecare zi.

    Nu stiu sa scrie.Scriu mai rau ca medicii pe plicuri la retur. Cativa dintre ei folosesc uneori stampile pentru motivul de retur. Am pastrat poze pentru asemenea specimene.

    Posta. Locul in care tura 1 si tura 2 se termina tot la 17.30 si eu am fix acelasi program cu ei. Si atunci ? Si atunci ma invoiesc in pauza mea de masa, rog un coleg sa ma transporte pana in Dr Taberei, caci doar in fiecare sector este cate un punct de vama, si purcedem la primit colete externe.
    Si intervine dubiosenia. Daca primesc albumul prin curier direct, nu mai trebuie vama. Daca primesc insa ceva din China , trebuie vama.

    In fine, am trei avize in mana, dupa ce am bajbait care ghiseu e ala cu vama, ca si eu am patit la fel, da-I pe alta usa. Si stau si astept cu alti indivizi langa o usa. O usa larg deschisa prin care se vad 2 doamne la birourile lor si o alta “tante”, intr-o cusca cu gratii, care vorbeste cu nepotica ei la telefon. In diminutive evident. Si inchide telefonul cu pupaturi. Timpul trece. Colegul devine nervos, incep telefoanele. Ce faci ba ? Astept ce dracu sa fac. … Intr-un tarziu, “tante” din cusca ma observa, ( stiu de pe propria-mi piele, ca nu e bine sa le intrerupi, dar imi place sa le intrerup cu o rabdare draceasca si sa astept acolo pana ma remarca ) …. Asa ca sunt remarcat. Si dvs ? Am niste avize….Cate? vreo 3 asa… Si de ce nu mi le dati ? … nu scria nicaeri, vorbeati la telefon… Urmeaza deci momentul de glorie. Pasesc in biroul cel mare si astept din cusca coletul adus de peste ocean, de la fratii mai galbeni si cu ochii oblici. Doamnele astea doua erau vama statului roman, dar eu am aflat mai tarziu. Asa ca primesc coletele si pana sa le iau in primire vama, completeaza niste hartii, in timp ce dialogam. Ce aveti aici ? Niste umbrele foto ? Adica de jucarie nu ? Nu doamna. Cum nu ca uite ce mici sunt, sunt pentru copii nu ? Sunt pentru difuzie lumina. Desfaceti va rog… Desfac, arat… Si la ce ziceati ca va trebuie ? … Domnul de langa mine, strecurat nu stiu cum in birou, repeta deja sarcastic, pai nu v-a zis doamna baiatu ca sunt pentru foto ?

    Faza pe oficiu. Amenda neplatita de tata la circulatie. Eu student, trebuia sa platesc taxele. Nu se poate amenda neplatita. Pam Pam. Aici e o alta gaura. Ca tu mergi sa platesti la posta, dar ei pentru ca tin la sanatatea ta, ( nu ca sunt atat de … neanderthal, si nu stiu sa foloseasca si sa lege doua sisteme intre ele ), te pun frumusel pe picioarele tale cu chitanta sa mergi la politie sa arati mandru nevoie mare ca le-ai platit pocinogu. No bun. Da eu nu aveam chitanta. Si nici politia nu primise , ca deh, nem sistem in retea.

    Asa ca ma indrept glorios, catre oficiosul postal, unde stiam ca tata platise a doua zi, ca sa primeasca doar juma de suma de plata. Si glorios si inteligent ca prima maimuta care stia sa comunice morse, intru si intreb sfios, stiti as dori si eu o chitanta din data de pe numele de. Vai, dar nu putem, nu avem , pai va dati seama ce inseamna sa mergem la arhiva, sa cautam la arhiva, sa faceti cerere pentru arhiva, sa va insoteasca cineva ??? in arhiva sa cautam o chitanta din ziua de in care am inregistrat probabil cateva mii de chitante ? . Intr-un final apoteotic, am gasit chitanta cu pricina, am rezolvat cam in decurs de o saptamana poate chiar mai bine, ca nu toti aveau program, stergerea amenzii din sistem, si am zis, am biruit. Asa ca anul viitor, pentru ca am fost baiet descurcaret sunt iar trimis cu purceaua la vier, adica la taxe si impozite. Si iese un nenisor la o gura de geam, zic datele, zice… si el… aveti o amenda neplatita de circulatie… din data de cu suma de ? da…. zic io.. E platita. Verificati.
    Si intr-un gest de sa lesine maman, mai ceva ca in Matrix, omul de la ghiseu, face doi pasi de la pc-ul lui, acceseaza calculatorul de langa el, un altul evident, care evident nu era in retea cu celalalt evident, si spune. DA. Aveti dreptate e platita.

    Curat Kafka. Castelul e mic copil pe langa functionarime.

  7. Acum o saptamana am fost la posta. Eu mi-am schimbat numele in urma casatoriei si prin urmare si buletinul. Dar comandasem ceva pe Breslo si acolo am uitat sa modific numele vechi. Prin urmare coletul a venit cu numele vechi. Cand am vazut pe aviz numele vechi m-am gandit imediat ca pot avea probleme. Spre surprinderea mea, dupa ce mi-a atras atentia asupra acestei greseli, doamna de la posta a fost foarte cooperanta. I-am aratat ca am acelasi prenume, aceeasi adresa si a fost de acord sa-mi dea coletul.

  8. Mai, nu stiu, aveti niste povesti de toata groaza 🙂
    La noi, la Sibiu, doamnele de la posta sunt printre cele mai dragute doamne din spatele unui ghiseu pe care le intalnesc. Ce e drept, e drept, se sta la coada, au o gramada de proceduri lungi de realizat pentru a-ti da un amarat e plic, dar ele sunt niste dragute.
    Am simtit nevoia sa echilibrez putin balanta, doamnele noastre de la posta o merita 🙂

  9. Postarea asta a venit ca un balsam pe rana mea proaspata, capatata ieri, dupa un razboi cu aceeasi Posta. Dupa ce am stat 30 de minute la coada intr-o incapere de 3 pe 3 in care se inghesuiau 10 pensionari si 50 de oameni cu facturi, ajung si eu aproape de izbavire. Mai sunt 2 oameni in fata mea, rezist eu cumva. N-apuc sa ma bucur prea mult ca muierea de la ghiseu ne spune mie si fraierilor dinaintea mea sa nu mai stam la coada, ca face schimb de ture. Am inceput sa fierb si i-am spus femeii ca eu nu plec de acolo pana nu ma rezolva (aveam de scos niste bani ramburs si ghiseul duduii era singurul de la care ii puteam ridica. Dupa lungi parlamentari cu individa, mi-a trantit verde in fata ca daca vreau pot sa astept 30 de minute pana se face schimbul de tura. Deja ma treceau toate transpiratiile. Cum pauza mea de masa se incheiase, a trebuit sa parasesc „locul faptei”. Ajunsa la birou, am sunat la directorul oficiului postal si i-am povestit situatia. Mi-a promis ca ia masuri impotriva „ghiseistei”. Azi merg pe acolo sa vad ce masuri s-au luat. Daca aflu ca aia n-a patit nimic, iar drumul OPC-ului.

  10. Ce comportament scholid! Citesc si mi-se urca „sangele la cap”. Cata rautate, numai dupa ce te rogi si te milogesti sa isi faca munca. Cata nesimtire!

  11. Eeee, alta era treaba daca erai si tu putin atenta cu „duamna” prezervativ. Pun pariu ca te alegeai si cu o mangaiere pe capsorul Sofiei si cu o poveste lacrimogena gen „sa vedeti ce repede trece timpul, ei cresc, noi imbatranim”. Si erai si mai devreme acasa. Glumesc, desigur, nu e ok sa incurajam comportamente de genul asta dar ce sa-i faci, traim in tara in care un pachet de cafea impins discret (sau mai putin discret) face minuni.

    • A, si apropos de doamne de la ghiseu. Saptamana trecuta a trebuit sa-mi depun dosarul pentru indemnizatie si am dat peste o duduie care cred ca era sora cu „prezervativul” ca altfel nu-mi explic teoria pe care mi-a tinut-o pret de un sfert de ora despre cum statul nu-i da pauza de masa si o mai si pune sa recupereze zilele libere din 24 si 31 decembrie. Ce sa fac, am empatizat cu ea si am injurat conducerea impreuna, altfel ma apuca seara si dosarul meu tot nedepus ramanea. Si, ce zici? Doamna a fost asa de surprinsa si de induiosata ca mai avea putin si ma lua acasa si-mi dadea si din coltul ei de paine.

    • Ce ciudat! Eu, cu acelasi dosar, am dat de o doamna extrem de draguta. Am ramas impresionata foarte placut (sectorul 3, Bucuresti).

  12. Am patit si eu asa ceva, doar ca la mine n-a fost cu happy end. Mi-am comandat niste carti si am trecut adresa de la birou ca adresa de livrare. Cand am ajuns la ghiseu cu buletin, aviz si toate cele la mine, mi-au spus ca nu pot sa-mi dea cartile pentru ca adresa din buletin nu e aceeasi cu adresa de pe pachet. M-am certat cu cucoana in cauza, dar n-a fost nici o cale sa scot pachetul fara o imputernicire de la birou semnata si stampilata, copie dupa CUI-ul firmei, adeverinta ca lucrez acolo, etc. N-am inteles exact problema postei mai ales ca am intrebat-o pe madama de acolo ce s-ar intampla daca, de exemplu, eu as avea vreo 50 de proprietati pe numele meu? Ar trebui sa iau imputernicire de la mine ca sa pot sa scot un pachet pentru mine din cauza ca n-am cum sa-mi trec in buletin toate cele 50 de proprietati ca domiciliu? N-am primit niciun raspuns clar, ci doar atat : Cum sa aveti 50 de proprietati pe numele dumneavoastra?

  13. Aici, in Brazilia, e lege, au cozi separate pentru persoane peste 60 ani, gravide, mamici cu copiii mici, in toate locurile, nu numai la alimentara… La posta, Finante, banca, farmacie, peste tot… Si mai e chestie buna, in unele locuri iti iei numar de ordine…
    Imi pare rau ca inca nu s-au schimbat tanticile de la Posta…

  14. Oricum, trebuie sa fii multumita ca ti s-a dat voie in fata. Eu am asteptat jumatate de ora la coada, tot la posta, din care 5 minute doamna mai invarsta din spatele meu a tot insistat la lume si la nenea de la ghiseu sa imi dea voie sa intru in fata ca am copilul la piept…. As… ti-ai gasit sa reactioneze careva. Ba nu…. a reactionat nenea care s-a uitat la mine cu lehamite. Daca am vazut ca nu se simte nimeni am rugat-o sa nu mai insiste si am tinut pumnii stransu sa nu cumva se treazeasca odorul si sa aiba chef de concert, delectandu-ma intre timp cu sfaturile gratuite oferite de de doamna in varsta, acompaniata de o alta doamna venita intre timp…. ca de … ele stiu cel mai bine cum se creste un copil, doar au crescut si ele cel putin 2 😀

  15. 🙂 felicitari, azi ai fost norocoasa!
    Stau si ma intreb cat o sa mai reziste posta asta comunista si tanticile care boieresc dupa ghiseu.
    Ce naiba, suntem in 2013! Oamenii muncesc la servici,… majoritatea…

    • atata vreme cat sistemul este in mare parte politic, nici macar pas nu vor zice, sa nu isi supere sefii. nu mi se pare normal sa avem educatie, sanatate si anumite servicii publice, atasate politic. pentru ce doamne iarta-ma e nevoie sa numesti politic, un director de posta ? doar pentru ca e RA ? Cazul Romtelecom e un succes, asa cum e acum. La CFR, dupa ce s-au vandut linii, si cum au devenit private, cum au cifre de afaceri de zici ca nu e adevarat. De aia nu merge. Pentru ca functionarul apartine statului, care stat apartine partidului, care partid isi numeste oamenii dupa o campanie reusita. De ce de exemplu, mi-ar trebui numit, un director de scoala dupa partid, sau un inspector scolar ? Unele institutii daca nu vor fi depolitizate, vor muri singure din cauza diferentei uriase de tehnologie. Pentru ca banii din asemenea institutii nu se duc pe investitii cum e normal, se duc la partid, de ce de exemplu sa cumpere stampile si sa nu mai scrie pe plicuri ca scribii ??? Seful de la partid il va pastra pe post, cat cotizeaza si cat timp partidul e la putere. E un cerc inchis.

  16. Nu am avut experiente neplacute cu functionarele de la O.P-ul de langa mine, dar recunosc spatiile inguste si inghesuiala sufocanta de acolo din descrierea ta. Si, da, am observat ca desi nu stiu sa „bata” la computer decat cu un deget, hai doua, se induioseaza la milogeli din cand in cand, in functie de dispozitie, probabil. Ceea ce tot e bine, zic.

    • inteleg ca nu iti place meseria pe care o faci. ca vii de nevoie, ca vii de foame, de bani, de ce vii. Dar macar fa-te placut cu oamenii, gaseste posibilitatea sa iti faci munca mai usoara, sa te faci mai placut. Cand lucrezi cu publicul transmiti starea asta. Si daca nu inveti sa rezolvi conflictele, o sa ramaii cu ele si tot asa. Nu mi se pare normal sa te milogesti de cineva, sa nu ai putina demnitate, putin respect, sa nu constientizezi, ca cumva undeva oarecum , poti ajunge si tu la mana respectivului care se milogeste de tine. Si ala la randu-i sa ti-o plateasca. Suntem prea rai si uneori fara rost.

  17. Si eu am avut o experienta nu tocmai placuta cu posta.Cu bebe la purtator si inca un copil langa mine asteptam la coada.Bebe incepe sa planga.Doamna de la ghiseu „aici nu e gradinita, iesiti!trebuie sa fiu atenta fac un transfer de bani.”Am iesit.Am depus plangere.Nimic.Tot acolo e doamna.Timisoara oficiul 11.

    • poftim ?
      serios ?

      asta e subiect de presa bun de tot. pacat ca nu e in bucuresti ca mergeam cu un copil special acolo sa o filmez. ajungea vedeta pe internet.

  18. spargatoare de gasca ma cheama 🙂
    short story: vine pe numele meu un colet din pakistan (ochelari comandati pe net). dadusem adresa de la birou (clar, n-o aveam in buletin), colegul de la birou a zis ca el nu il ia de la posta daca e personal, sa ma descurc. tocmai ma operasem de amigdale, ziua 3, adica nu aveam voce nici sa sperii un copil. sun la posta (aia cu vama), cer la doamna care se ocupa de vama. dna cand ma aude, zice direct inteleg-inteleg…. pai sa veniti cu buletinul ca se rezolva. pai, stati ca nu pot sa ies din casa ca-s operata – vine sotu’. bine, sa vina ca i-l dam lui. si i l-au dat :))) am zis sarumana si jos palaria!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *