Prima zi din 2013

Vă rog să-mi amintiți în ultima zi din 2013 s-o anunț și pe fie-mea că e Revelion, că uite aseară am uitat și noi ne-am culcat la ore mici, cu creierele ușor tulburele de la diverse băuturici și trabucuri și karaoke, iar ea simpatica s-a trezit ca de obicei la 8 și-un pic, toată prospătă și limpede și cu chef de dans, iar eu m-am tîrîit în patru labe pînă la pătuț, cu capul bubuind (nu de la karoke). Din fericire, bebelușii știu să umple rapid baterii de părinți, așa că a fost de ajuns un zîmbet de-al domniței să prind aripi, să mă ridic, să mă scutur, s-o culeg din patul adînc și să-i cînt bună dimineața, ca de obicei.

Și așa a început anul nostru, întîi acasă la prieteni, cu artificii și porc și sampanie în pahare aurite, cu Mihaela Runceanu și Caramitru, apoi acasă la noi, dis de dimineață, cu Omul care doarme răpus (galanton, a făcut din nou el de gardă la bebelușă), cu micul pișcot blond care, în ciuda celor patru dinți noi care-au dat năvală grămadă în gingiile ei minuscule, se arată încîntată de noul an (și de jucăria închiriată în care stă aproape în picioare înconjurată de jucării și zdrăgănele). Mai învîrte niște bile, îmi mai zîmbește, mai țopăie sus jos, mai bălește oleacă, o simfonie întreagă și un început de 2013 cum nici nu-l speram de liniștit și frumos.

Deci nah, nu știu dacă e de la prea mult prosecco, de la prea puțin somn sau de la viață în general, dar eu am un sentiment bun despre 2013 ăsta. Despre 2012 am auzit multe de bine. Mulți prieteni zic că e cel mai bun an din ultimul deceniu. La mine a fost. Și de la următorul am pretenții și mai mari! E anul în care puica mea o să-mi spună mamă, în care o să facă primii pași, o să mă ia în brațe pentru că vrea doar așa, nu musai pentru că i-e foame sau somn.

Așa că bună dimineața, bun an și o melodie:

Pin It

16 Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *