Acum 28 de ani

Aveam apă caldă o oră pe zi de două ori pe săptămînă.
Nu existau iaurturi cu fructe.
Mîncam o napolitană pe săptămînă, tăiată în cinci.
Stăteam afară în fiecare zi cel puțin patru ore.
Nu văzusem niciodată o banană adevărată.
Portocale mîncam doar de Crăciun, erau cumplit de acre, dar miroseau dumnezeiește.
Ascultam muzică la casete.
Pe stradă trecea o mașină la cinci minute.
Nu existau semafoare.
Aveam carne la masă doar duminica.
Seara desenam la lumina lumînării, pentru că aproape în fiecare zi se lua curentul.

Așa am crescut eu. Poate despre asta o să fie cartea mea, cînd o să fie.

Joaca de vinerea asta e despre lucruri din copilăria unora care par de necrezut pentru alții, născuți ceva mai tîrziu. Vă ascult.

Pin It

91 Comments

  • Ana Maria spune:

    Acum 28 de ani eram o matza de copil. Imi aduc cu drag aminte de vizitele la bunici unde vara mergeam la cules de tot ce vrei: caise, cirese, visine si mai ales zmeura…aveam ulcica de lut prinsa la brau cu un cordon si dupa ce o umpleam bagam lingura in ea cu smantana si papam „inghetata” :))))
    Banane intradevar nu vazusem, portocale….de craciun 🙂 Aveam noroc ca aveam doua matusi si un unchi bucatari la restaurant in sinaia si asa aveam intodeauna ciocolata chinezeasca si roti de cascaval…pe care nici acum nu il mananc 😛 In rest cozi la alimentara pt paine, iaurt, lapte si ocazional ulei (pana am spart ambele sticle in scara si nu m-a mai trimis mama :P)
    Aaaaaa…si acele acadele „cocosei”! Divine!

    • Mira spune:

      Si eu am spart sticlele de ulei in scara, iar telefonul cu disc l-am pastrat drept jucarie cand a aparut ala cu butoane. :))

  • Carla spune:

    Mergeam la scoala si sambata,apoi la servici aveam duminica prin rotatie.Ca sa fac scoala de soferi,tata a strans bonurile lui de benzina si mi le-a dat.Fiicei mele nu ii vine sa creada cand ii povestesc.Dar copilaria era frumoasa,cu vacantele la bunica,joaca in aer liber,vederile si felicitarile scrise de mana si trimise-primite din concedii,telefonul fix cu disc…colectiile de timbre…oare mai colectioneaza copiii de astazi,timbre,in clasoare? Sau servetele? Nu prea cred.

  • tea spune:

    acum 28 de ani mama ma lasa in grija, pe timpul zilei, la o babuta acasa, unde mai ramaneau alti 2-3 copii. Doamna ne dadea paine cu zahar si mancam cu totii bucurosi din acelasi castron

  • Mihaela spune:

    aveam 8 ani. cred ca e anul in care ai mei (mama de fapt) au facut eforturi si au luat bilete la mare, 18 zile, era ceva asa..de necrezut. am fost la Eforie Sud, am stat la Hotel Crisana, am facut poze cu maimuta pe plaja, am ascultat Dan Spataru la o terasa de pe faleza, am facut plaja dimineata devreme de tot, inainte de mic dejun, ca sa prindem „ultraviolete”, am mancat 3 mese pe zi la hotel, am stat la plaja pe cearsafuri carate de la bucuresti cu trenul, intr-o valiza cu niste rochii ale mamei – din panza topita cu macrameuri sexy la talie..tata a purtat in fiecare seara la restaurant cravata..am cumparat bomboane de la polonezii din camping si mama ne-a luat cercei de argint de la niste rusi..in 1985 viata era vis. si la fel este si azi:) salutari familie regala minunata:)

  • Chocolat noir spune:

    Acum aaa…25 de ani eram soim al patriei, cantand trei culori in fiecare dimineata. Mancam pasta de dinti drept desert impreuna cu colegii. Aveam apa calda de 2 ori pe saptamana (mama o strangea in cada, punea un fel de prelata peste ca sa se mentina calda peste zi). Nu aveam caldura – doar un calorifer electric pe care incalzeam o patura sub care ma bagam in pat cu sora-mea. Mancam ciocolata la 1 leu (de fapt un fondant tare ca piatra invelit in staniol de pe care racaiai 1 mm de ciocolata), inghetata de lamaie sau in 3 culorila cornet si pufuleti cu lapte praf. Desertul saptamanal era reprezentat de 1 tableta de Cavit, duminica.
    Erau bomboane cu lapte date prin cacao la cofetarie. Tot aici, inghetata delicioasa, cu gust de lapte si bucatele de gheata, in cupe din alea metalice. Erau pui din aia scheletici sau pungi cu tacamuri din care nu scoteai mare branza. Fenomenala paine neagra la 4 lei si colacul la 8. Apa de baut Aurora cu aroma de lamaie sau banane cred.
    Aveam jocuri cu copiii in fata blocului, diapozitive cu povesti si muzica la pick-up. Colectionam timbre si ambalaje/staniol de la diverse bomboane pe care le intindeam cu unghia si le pastram – cand era de dus ceva la gradinita/scoala, mama facea ciocolata de casa, taia cubulete si le inveleam in staniolul pastrat.

  • cris spune:

    Acum 28 de ani mergeam cu masina o data la 2 saptamani duminica, depinde cum aveai numarul par sau impar. Remeber?

  • Squiko spune:

    Revistele Mihaela
    Camasa portocalie de plastic purtata cu mandrie ca soim al patriei
    Cravata rosie dintr-un plastic mai subtire purtata cu la fel de multa mandrie ca pionier
    Banane verzi pe care mama le invelea in ziarul Scanteia si le punea pe soba sa se coaca mai repede
    Prima data cand am vazut o bucata mare de sunca
    Bunica gatind 3 zile la rand dintr-un singur pui mic si slab
    Cina de paine prajita cu untura si sare si ceai de tei
    Desene Lolek si Bolek si lupul rus Nu zaietz nu pagadi!!!
    Zgomotul impuscaturilor de la revolutie si soldatii care statea la poarta noastra. Le-am dat un pachet de tigari bt.
    Cartele cu care mergeam sa cumparam paine. un X pe zi
    Sticlele de lapte purtate in cusca lor de metal si pregatite de cu seara
    Alrgat in zapada proaspata de 1 metru
    Strampii uzi la varf atunci cand ne intra apa in cizme
    Revelatia gumei de mestecat care nu se facea praf in gura
    Vecinii care veneau ‘de-afara’ cu nenumarate gume bilute, caramele moi si delish si reviste Popcorn
    Adunatul o data pe luna la vecinii care aveau video si casete
    Prima data cand am gustat pepsi pe la 8 ani. Yuke!!!

    Recitind vad ca este mostly about food :))

    • Mira spune:

      Si sticlele de sifon aveau cusca lor(mi se parea super creepy aparatura aia din care iesea sifonul) + mama ne spunea despre Coca Cola ca e un fel de vin si n-avem voie, iar fratele meu facea robotei din pachete de Viceroy:))

      • Squiko spune:

        Ohhh daaaaaa!!!! 🙂 Roboteii Viceroy sau Assos.. Si sticlele maro de cico si alimentara cu un rand intreg de ghiveci de legume si patratul fiecarui ambalaj de bomboane sau gume sau ciocolata… Concluzia: Happiness is in the small things, no matter how little or much you have! Na c-am zis-o!

  • Monica spune:

    Acum 28 de ani aveam 19 zile de viata. Purtam scutece de finet pe care mama le fierbea intr-un fel de cazan verde, de email, pe focul de la aragaz.
    Ma hraneau cu lapte condensat desfacut cu apa si dormeam cu un radio mic, rosu, langa mine. Era rusesc si scria Monika pe el. Adormeam singura, cu o batista pe care o jumuleam pana cadeam lata. Fratele meu se stramba la mine pana incepeam sa plang, desi voia sa ma faca sa rad.
    Vara mancam inghetata polar, amestecata cu esenta de rom.
    Fratele meu ii scria o scrisoare bunicii noastre, cu carioca verde, pe peretele din bucatarie : „Draga mamaie, afla ca mi-e dor de matale”.
    Sora mea cea mare invata sa chiuleasca iar varul meu o agata in cui, s-o invete minte.
    Cand ploua, tipam sa ma duca mama in brate, pana la gradinita, pentru ca aveam senzatia ca pastaile de soc/salcam(?) seamana cu niste rame. Aveam un landou bleu, de jucarie, cu care imi plimbam papusa pana la cresa si mama o rochie alba cu flori bleu.
    Eram foarte mica asa ca amintirile mele sunt destul de vagi, dar astea-s imagini pe care le pastrez bine in suflet.

  • Oana spune:

    Nici un copil nu avea mai mult decat celalalt, pentru simplul motiv ca nu gaseai lucruri :). Painea se vindea pe cartela, iar rosii mancam doar in timpul verii cu paine proaspata.

    • k. spune:

      Se gasea aproape orice daca stiai pe cine trebuie. Si aici insir: vecina vanzatoare la magazinul de copii facea rost de jucarii si hainute pe „sub mana”, fosta colega de liceu a mamei ne aducea carti cu plasa- nu ajungeau niciodata in rafturile librariilor, unchiul tatalui ne facea rost de salam de vara si de sibiu din care mancam cate o feliuta, cu zgarcenie, iar slabiciunea mea, Pepsi la sticla 🙂 aveam de la vecinul barman sef ….si cate si mai cate..

      • Adela spune:

        Daca stiai pe cine trebuie, si daca aveai cu ce…. Acum 28 de ani, ai mei s-au hotarat ca e mai bine sa creasca un copil cu, cat de cat, ce ii trebuie, decat mai multi, cu multe lipsuri…. Acum 28 de ani, bunicii de la tara erau baza! Vacante ca-n „Amintiri din copilarie” pentru mine, mancare pentru pentru toti si munca multa pentru ei.
        Acum 28 de ani ai mei numarau banii sa vada daca le ajung de paine pana la salariu…
        Acum 28 de ani habar nu aveam de probleme financiare… Ma interesau masinariile – leagan in care te dadeai cu o fisa de un leu parca (eram lesinata dupa foca), vaporasul Mugurel din parcul IOR (Bucuresti), sa sparg un soi de fructe facute de gardul viu, sarind pe ele, c-un pocnet, sa desenez printese si sa le copiez pe geam pe ale vara-mii… sa aflu tot ce pot de la vara-mea, in general (sa scriu, sa tricotez, ceva germana, sa merg pe patine ei cu rotile si cate si mai cate…)!
        Si ce frumos era la Gradi! Acum, aceeasi gradinita, are un sfert din curtea de odinioara (s-au construit diverse cladiri in rest), iar Dna Teo, educatoarea mea cea tanara si frumoasa, va ramane acasa sa isi creasca neoptica!! 😀

  • mixy spune:

    Jucam rațele și vânătorii, frunza, zece gardiana zece, castel – în momentele în care nu rupeam sandalele prin demolări de case, viitoarele blocuri de azi.
    Acum fata mea se plimbă (mai ales cu role), în timpul școlii n-are timp să socializeze decât pe fb, iar în vacanța de vară nu pot s-o bag în casă decât dacă e cod portocaliu !! 🙂

  • Iuli spune:

    Venea tanti din vecini cu cutiuta metalica pe care o fierbea ca sa ne faca injectii. Ne puneam puloverele in cap ca sa avem parul lung si sa zicem ca suntem cantarete de opera. Nu stiu de unde auzisem de opera. Veneau 10-20 de oameni la noi pentru ca de undeva aveam video si 2-3 casete pe care le vazusem toti de n ori dar tot era ceva minunat. Poate se faceau floricele daca cineva aducea o mana de porumb. Veneau ai nostri din turcia (cred ca asta era sigur dupa 90) cu diverse marfuri. De la haine la banane, prima oara cand am vazut cum arata o banana. Unele le mancam, altele le vindeam.

  • ionuta spune:

    imi amintesc de o inghetara polar pe care am mancat-o de la scoala pana acasa(costa 25 de bani parca), de temele facute la lumina lumanarii si mai tarziu la un bec instalat la bateria de la masina familiei. de cozile la lapte si la paine si de guma de mestecat in forma de tigareta.
    apoi imi vin in minte vacantele de neuitat la bunici, de cartile copilariei mele pe care la caram vara la tara si toamna le aduceam inapoi acasa, de craciunul cu primele portocale si bananele cu gust de sapun tinute de mama, in ziar, pe sifonier.
    am colectionat timbre, am adunat maculatura si sticle pentru ca asa faceau toti colegii mei de scoala.
    am ramas in suflet cu nostalgia zilelor de 8 martie cand aveam hainutele pline cu martisoare date de colegii de clasa.
    ma gandesc uneori cu cata grija imi aranja mama funditele, coronita, mansetele si gulerul de la uniforma si cat de suparata era tot mama cand eu sau fratele meu ne aduceam aminte dumninica seara de faptul ca luasem fetele de banca la spalat.

  • Mira spune:

    Cand eram mici ne jucam cu mormane de banda incurcata de la o fabrica de casete din apropiere, pe santierele actualelor universitati Nicolae Titulescu, Titu Maiorescu, Dimitrie Cantemir, la Timpuri Noi. Pe vremea aia hainele nu aveau brand, erau din Romania sau din strainatate. :))

  • Maya spune:

    Acum 28 de ani participam cu corul la „Cantarea Romaniei”, mancam primavara corcoduse verzi pana cand ne durea burta, ne jucam cu niste papusi „Barbie” comuniste, batzoase, dintr-un plastic tare, cu care ne mai trageam si cate una-n cap cateodata, cand ne certam. Culmea deliciului era ciocolata Bradut, invelita in staniol, iar crevetii vietnamezi se bucurau de mare succes. Stiam cum arata bananele, dar nu-mi placeau!!! Stateam la Gara de Nord si aveam in zona trei cinematografe (care azi nu mai exista) asa ca mergeam cate 10-15 copii sa vedem filme cu Margelatu, Piedone si, desigur, preferatele noastre, filmele indiene. Si acum mai stiu melodia din „Lantul amintirilor”, film pe care l-am vazut de cel putin 3 ori 😀 Cand primeam cate o moneda de 5 lei, din aluminiu, o ascundeam in manerul de la coarda, care se desuruba si apoi ma duceam cu ea la cofetaria de la Hotel Nord unde mancam ca boierii o prajitura Buturuga, preferata mea, si beam suc galbior. Ma uitam la filme si emisiuni la bulgari, stiam alfabetul chirilic si invatasem o gramada de cuvinte, care mi-au folosit de curand, cand m-am certat cu un taximetrist din Sofia 😛

  • Cineva spune:

    Frumos mod de a-i spune Cuiva La Multi Ani :).

  • Amelie spune:

    Imi amintesc de televizorul alb-negru cu lampi al bunicii pe care trebuia sa-l astept vreo 5 minute sa se incalzeasca pana se aprindea, de cozile la sana si lapte cand mergeam cu tata sa prindem rand, de compartimentele de tren neincalzite in care razuiam cu unghia gheata groasa de pe geam, de sobita cu lemne pe care tata o pusese in dormitor la bloc sobita in care mi-am ars cartea „Capra cu trei iezi” fiindca ma temea de lup :), de genunchii si coatele julite pe cimentul din spatele blocului, de citronada de la cofetarie pusa in recipiente patrate de plastic, de Mos Gerila, de costumul de soim al patriei cu palariuta albastra oribila care imi statea mereu pleostita … muuulte amintiri…

  • claudia spune:

    Acum 28 de ani…
    Eh, aveam o data pe an banane verzi invelite in ziar pe sifonier, pe care le desfaceam zilnic „sa vedem daca s-au copt” si le mancam tot crude
    -au venit niste „sezonisti” si ne-au dat un tub de guma de mestecat cu miere inauntru-a fost festin.
    -am primit un mango de la varul mamei care era navigator si ne-am minunat de samburele lui 2 luni cu ceilalti copii.
    -stateam cu cheia de gat, jucam „piciorusul, elasticul, la putere la putere, noua pietre” pana seara tarziu cand parintii incepeau sa strige de la geam
    – faceam intrecere cu bicicletele pe Andrei Muresanu :), tataie Mircea statea pe banca din fatza casei si ne privea
    – mamaie Petra faceai cei mai buni cartofi prajiti ever, pe care-i mancam in curte
    – tata ne ducea in brate pana acasa pt ca noroiul iti ajungea pana la glezne pt ca doar el avea cizme de cauciuc
    – auzeam flecurile de fier ale mamei pe alee si speram sa ne lase la joaca
    – venea masina cu comenzi la vecinele noastre si le aducea bunatatzi…zaream pe geam laditzele pline cu salam si alte chestii bune..
    – culegeam visinul de pe casa bunicilor si ne prefaceam ca suntem vanzatoare :))
    -tataie canta duminica la cromatica si noi dansam
    -ascultam europa Fm si trebuia sa vorbim in soapta
    – desenam pe rezervorul de motorina din curtea bunicilor cu creta colorata
    – aveam ore sambata fix de la 13.00 cand incepea Lumea desenelor animate si nu ma induram sa plec
    Acum 28 de ani mama a macina manual naut pt nechezol si mirosea incredibil de fain si facea ciorbitza de pui cu oua mici din interiorul gainii…
    Acum 28 de ani se dadea spaga pt a lua butelie mai repede.
    tot atunci Rica, un baiat din vecini se atarna de masina care aducea alimente si dupa c afla „ce a aduce” urla cat il tineau plamanii: „Mamica….a adus oua/pepeni etc”…si el pleca atarnat pana la alimentara si se seza la rand
    Acum 28 de ani sora mea era sa moara la rand la masline…in inghesuiala tot pe atunci mama m-a dus la film la Republica la un film indian-am stat pe scari pt ca nu mai erau locuri 🙂
    Stateam la parter intr-un cartier muncitoresc, auzeam palcurile de muncitori marsaluind dimineata la 6.00 cand plecau catre statie. Aveam geamul batut in cuie iar prietenii de joaca intrebau la geam daca avem voie afara- nu dadeau add pe facebook.

  • Printesa Urbana spune:

    Pfuu, ce ma bucur ca am crescut atitia impreuna!! Da, imi aduc aminte tot, Alice in tara minunilor pe vinil, si acum stiu toate cintecele pe de rost, povestile pe diapozitive, staniolul intins cu unghia, Cîntarea României în frig, cum cântam Trei culori în picioare în fiecare dimineață, cartelele pentru orice, alimentarele goale, borcanele de mazăre și compotul de caise, dozatoarele de cico, inghetata in pachet de unt, tara tara vrem ostasi, uniformele albastre, TOT tin minte.
    Doamne, ce ne-am mai distrat… Nu regret nicio clipa ca n-am avut lucruri, ba dimpotriva, ma bucur, pentru ca am avut joacă afară, pentru ca fara sa vrem am invatat atitea…

  • marcel spune:

    Cat timp savurez zapada asta superba, si ma lupt de zor cu hackerii de pe siteu meu, fac si eu o retrospectiva.

    Doar ca eu acum 28 , eram prea mic. Deci… amintiri vagi. Si o sa incerc sa la le pun cam pana la revolutie cand aveam 8 ani deja. So… Imi aduc aminte de vacantele de iarna la tara, cand asteptam Craciunul sa vina parintii cu ciocolata, portocale si artificii. Si cum puneam portocale pe soba ca sa miroasa in casa.
    Imi aduc aminte cum am mers cu tata la Club la uzina, la Mos Gerila. Stiu foarte bine asta.
    Imi aduc aminte de casa mica a bunicilor, de tinda in care bunicul fuma cu unchiumiu si faceau ceata groasa. De masa mica si rotunda unde se manca iarna in casa. De saniile, 3 la numar, pe care le toceam pe ulitele satului, cand am venit acasa amandoi, eu si frate-miu doar in maieuri si in pantaloni, si ne-am primit scarmaneala pe asta. Imi aduc aminte de bataile mancate de la bunica-miu care ne altoia cu niste nuiele pentru ca nu dormeam si ne hirjoneam in pat, si in fiecare zi cand el era plecat pe camp noi le rupeam si el seara aducea altele. Si imi aduc aminte ca am pus eu personal apa in televizorul sport, prin aerisiri si in radioul cu lampi, si ca au stat agatate de grinda sa se scurga apa din ele si sa se usuce, si cat de speriati au fost ai mei ca puteam sa o mierlesc. Imi aduc aminte de faptul ca asteptam parintii sa vina acasa de la fabrica. Imi aduc aminte ca parintii faceau cu schimbul cu noi, ca sa nu ramanem nesupravegheati, imi aduc aminte de cum mi-am capatat eu superba mea cicatrice in barba, in parcul din fata blocului care acum nu mai exista, si cum am ajuns la spital dus de un vecin, care ne-a vazut pe amandoi plangand si pe mine plin de sange, si de tata, care culmea atunci nu m-a batut, si cum imi rodeam copcile la masa. Nici macar o bucatica din el nu mai exista. Imi aduc aminte ca am tinut un unchi la usa, si l-am trimis in strada ca sa il vedem de pe balcon, ca nu il vedeam la vizor. Imi aduc aminte ca imi era frica de intuneric, si ca dormeam cu lumina aprinsa. Imi aduc aminte ca stateam mai toata ziua dupa scoala in strada, si ca masinile veneau abia seara, cand veneau cei de la schimbul 1. Imi aduc aminte de vecina de sub noi, care lucra la fabrica de lapte si ne aducea iaurt la borcan, care aveau capacele alea de staniol. Si imi mai aduc aminte de faptul ca tata m-a lasat pe mine la o coada, pe fratele meu la o coada, si el s-a dus la alta coada. Imi mai aduc aminte de banii primiti si de painea luata la sfert sau la jumatate.

  • Diana spune:

    turnam apa in fata scarii ca sa facem derdelus…:-)

  • Liliana spune:

    Eu sunt nascuta in 87’…citind amintirile voastre imi dau seama ca pana in 90′,95 nu era schimbat mare lucru,cel putin la noi la tara sau cel putin la noi aceea care faceam parte din clasa mai de jos,spun asta pt ca noi aveam televizor dar pt ca sa prinzi tvr 1 trebuia sa iti faci o antena extra-super-mega inteligenta,si cocotata cat mai sus :)) ,de aceea ne strangeam mai multi copii si mergeam la ”tanti Doina ” care statea intr-un varf de deal si prindea ”cinemar-ul” era pe vremea aia,unde urmaream telenovele, banane…aveam sa le descopar mult mai tarziu spre bucuria mea pt ca nu imi placeau,iar portocale pt noi insemna Craciun…ramanandu-mi aceea senzatie pana acum nu demult cand le miroseam imi aduceam aminte de Craciunul in familie,alaturi de cei 3 frati ai mei,un Craciun sarac dar cu multa dragoste din partea parintilor,aveam ”casuta” in dud impreuna cu alti vecini ai mei,iesam impreuna in vacante la pascut vacutele,de cu seara ne intelegeam cu mancarea,unul aducea slanina altul ceapa altul cartofii si altul pituta,ce ne mai placea sa mancam in camp…ne jucam si pierdeam vacutele :))… In timpul zilei de dimineata pana seara ne jucam sotron(rai),ascunselea,elastic,ratele si vanatorul,tara ,tara vrem ostasi,faceam pe prof..etc,printre noi era o fetita Mihaela care pe timpul zilei statea la bunici,mereu in timpul amiezi ,iesa bunica ei si o striga ” Mihaielaaaa hai la somn…!!! ” ce o mai uram ca imi lua partenera de joaca ,pt ca doar noi doua eram fetite pe str noastra,si trebuia sa raman numai eu cu baieti :)) eu nu stiam de somnul de amiaza,parintii mei fiind la munca eu stateam cu fratii mai mari. Dulcuri la noi nu prea existau decat pufuleti si rareori napolitanele verzi Margarete…jucariile pe care la aveam erau toate confectionate de noi,exceptie facand o tiribomba care mi-o cumparase tata de la targ,in rest era totul hamdmade :)) Ar mai fii muulte de povestit…dar ma opresc aici si va spun cu mana pe inima ; regret ca noi am fost cam ultima generatie care am avut o copilarie MINUNATA,imi e mila de copiii de acum pt ca nu stiu adevaratele bucurii ale copilariei,nu stiu ca nu faptul ca playstation am ajuns la ultimul nivel si am distrus toti adversarii este o bucurie…din asta nu ai ce povesti nepotiilor…ci faptul ca impreuna cu prietenii tai a-ti facut multe boacane si ca ai ajuns la concluzia ca ai cei mai buni prieteni din lume….

    • Squiko spune:

      Nu cred ca este nevoie sa iti fie mila de copiii de acum. Isi fac si ei amintirile si bucuriile lor, pe care le vor depana peste 28 de ani spunand ‘moaaa iti amintesti cum ne dadeam noi pe feisbuc? retro…’ Fiecare generatie are specificul si farmecul ei.

  • Aine spune:

    la mine e asa: ne jucam afara „la placi” (ceva fieratanii uitate de lume), ei bine, ne jucam Tip Top MiniTOp, cu medalii confectionate cu multa atentie si drag in casa, de catre fiecare. iar iarna ne rupeam ghenunchii la propriu pe patinoar (din ala care ingheta singur si pe care nu il curata nimeni cu lunile… totusi, cea mai buna gheata pe care am patinat eu vreodata)
    duminica seara mama ne facea clatite, iar eu si tata mancam atat de repede ca ea sarmana nu apuca sa ne faca fata. si era cel mai bun dulce din lume.
    aveam etichete pe caiete, masuram doua degete inainte sa tragem linia si scriam cu alineat.
    atat de simpla viata si atat de fara griji.

  • Eva spune:

    Primele amintiri le am de acum 27 de ani :-). Mamaie imi facea baie cu apa de ploaie intr-o copaie de lemn, sprijinita pe 2 scaune intoarse cu picioarele in sus. Inca simt mirosul apei de ploaie fierte si al sapunului de casa. Dupa baie imi pieptana parul cu un pieptene des din os si imi infasura parul intr-un „tulpan”, cum ii spunea ea – o bucata de panza alba din care imi facea un fel de turban, si ma aseza langa soba. Iarna ne facea porumb din acela uscat – boabe – fiert in oala, sau copt pe plita, sau popcorn din ciocantina adevarata, facuta in ceaun. Ne mai facea ceai din frunze de gutui – cel mai bun ceai pe care l-am baut in viata mea! Inca asociez mirosul de mamaliga cu „Cotele apelor Dunarii”, care era difuzata la ora pranzului :-). Seara mancam paine calda de casa cu lapte proaspat fiert. Cand mergeam in vacante la tara, ne cumpara de la magazin cate o cutiuta de bombonele Cip si cate un tub de mentosane si ne astepta cu ele.
    Imi amintesc si de brazii cheliosi in care puneam niste lumanarele care aveau un suport special cu clips, de Mos Gerila, de beteala stil acordeon cu care impanzeam casa de Sarbatori, de pungile cu dulciuri „de la sindicat” pe care ni le aduce tata de la serviciu, de papusile care aratau toate la fel, dar aveau parul de culoare diferita si hainute croite identic, dar din materiale diferite. Bunicul ne astepta dupa fiecare ninsoare cu un „derdelus” mare din zapada, in mijlocul curtii, pe care ne dadeam cu sanii din lemn, cu picioarele din fier, pe care le trageam dupa noi cu o franghie. Intram in casa, puneam manusile (din acelea cu funie dupa gat :-)) ude pe soba, luam altele si ieseam iar afara, la zapada! Ne trezeam la 5 dimineata sa mergem cu colindul, impreuna cu adult – paznic, si dupa ce primeam nucile/merele/covrigii, strigam in cor „Si pentru paznic”! 🙂
    Beam Brifcor, iar Pepsi gaseam doar cand mergeam la nasi :-). Imi amintesc de cozile la lapte, paine, masline :-), de painea neagra, de inghetata in pachet de unt, de bananele tinute in hartie pe sifonier, de portocalele de la Craciun, din care desfaceam cate una si o imparteam la toate familia – fiecare primea un numar egal de feliute :-). Mai era si o guma de mestecat nasoala taiata in patratele, cu aroma de lamaie, care era foarte tare si se facea praf in gura! Si „ciocolata cu malai”, cum ii spuneam noi, niste ciocolatele mici umplute cu o pasta sfarmicioasa, care parca era facuta din malai. Acum privesc cu un ochi critic alimentatia pe care am avut-o in copilarie, desi ingredientele erau poate mai „curate” ca acum, dar amintirile sunt de neuitat!

  • nostalgica spune:

    Acum 28 de ani…

    aveam 4 ani si deja imi vazusem tatal batut de securisti pana ramanea fara suflare, ascundeam in sura prieteni profesori de-ai tatalui meu care indraznisera sa critice sistemul, fugeam noaptea prin curte sa stingem sticlele cu benzina pe care le aruncau tot prietenii securisti. Aveam patru ani si mergeam pe camp la adunat de sfecla inghetata din zapada pentru ca deh! sa ne invatam minte!!

    Pe de alta parte imi aduc aminte cum noaptea ne adunam in jurul pick-up-ului si ascultam Santana sau Jimi Hendrix incet incet si tata spunandu-mi: Auzi cum plange chitara?? si apoi ne citea poezii sau ne povestea despre Basarabia si Bucovina…

  • oq spune:

    Bonjour les princesses!
    Hmm, in urma cu 28 de ani aveam cam putini ani sa tin minte, daar stiu urmatoarele: la geamul mansardei bunica uda pentuniile si hranea porumbeii; ma uitam la desenele amprentate cu rola pe peretii roz din dormitor; mansarda- avea vedere deasupra bulevardului, la baia moderna (sa zicem un fel de spa al orasului), iar bunicul lucra in camera masinilor cu aburi. In pod aveam porumbei, iepurasi si bunica prajea naut ..pentru cafea:).

  • cotos spune:

    Am avea nevoie de astfel de situatii si in ziua de azi. Poate asa ne-am invata minte. Sa apreciem cum trebuie ceea ce avem la dispoziti.

  • Andreea T spune:

    Acum 28 de ani …
    … ascultam muzica la pick-up si la Radio Romania Actualitati;
    … aveam cartela ptr paine, 1/2 de paine de persoana;
    … mergeam la mare, vara, cu parintii mei; stateam la cort si in camping la Eforie faceam cumparaturi de la polonezii care veneau acolo: biseptol, conserve de tot felul, ciocolata, dar si jucarii, lanterne.
    … ne jucam in jurul blocului, printre case demolate si santiere, pana se intuneca;
    … stiam ca nu am voie sa povestesc ce se asculta in casa (radio Europa Libera) – imi amintesc si acum vocea lui Hurezeanu (cred ca el era)
    … vedeam desene animate cu Iepurele si Lupul, pe un post rusesc … nu zait pagadi! (sigur nu e scris corect, imi cer scuze pentru lipsurile mele in ale limbii ruse).

  • Acum 28 de ani, credeam în Moș Crăciun, aveam foarte multe gume de mestecat din acelea rotunde în folie lungă, o așteptam pe Mihaela la TV chiar și pentru cele 10 minute!

  • mihaela spune:

    Ce popor de nostalgici suntem.

    • marcel spune:

      e mai mult decat o simpla nostalgie. e toata copilaria noastra, in cea mai mare retea de fb inventata vreodata. strada din cartier, sau curtea bunicilor.

      • Anna spune:

        Bunicii mei au pastrat vechea casa, am.plins am urlat sa nu o darime. Cade singura, e copilaria mea. Imi aduc aminte tot, tot ce s_a spus, cotele dunarii, primul cuvint in franceza de acolo il stiu :)). Gume, portocalele si acum, le cumpar doar de craciun, nu imi plac, dar mirosul lor ma intoarce cu anii in urma. Tata lucra la alimentara, nu am dus lipsa de nimic, primul pepsi 🙂 si acum am sticla :). Buna meo imi citea povesti la gura sobei si facea brinza in ziar bagata in carbunii de foc. Ma duceau ai mei la tara in iunie si ma luau in septembrie :)) cind ne duceam la mare in august i vedeam :). Faceam prajituri de pamint si le inveleam in.ambalaje apoi le vindeam. Am crescut pe abba si elvis, pe puceanu si ioana radu, gabi lunca..alergam cu talpile goale pe cimp, ne ardea soarele si.mincam struguri.cu piine la umbra. Mai fericita ca atunci..:)

  • Elena spune:

    Lucram si sambata si duminica, pentru a indeplini planul, care era facut sa nu poata fi indeplinit.
    Dupa schimbul de noapte stateam la coada la paine neagra cam doua ore, dar era calda si gustoasa.
    Bicicletele erau la mare cautare.
    Cand se intrerupea curentul imi lipeam copilul (avea cateva luni) de mine si il tineam strans la pieptul meu sa ma simta si stateam asa doua ore in fiecare seara pana revenea curentul.
    Foarte tanara, necasatorita, cu febra de 40 grade, in spital nu mi-au inceput tratamentul pana ce nu mi s-a facut control ginecologic, a doua zi. O noapte am stat cu antitermice. Am iesit plangand in hohote (era primul control de acest gen) si mama a inceput si ea sa planga de mila, de neputinta… Si medicii chiar erau umani, dar asa era ordinul (fata tanara->control). Si toate acestea pentru o infectie la rinichi.
    Mancarea era pe cartela si cand te deplasai in alt oras, doar pe baza buletinului puteai cumpara paine.
    Nu ne uitam la televizor decat foarte rar.
    Copii fiind ne jucam pe afara de dimineata pana seara. Eram suplii si sportivi.
    Mancare putina dar naturala.
    La telefon vorbeam cand aveam ceva de comunicat.
    La macelar coada ne speria intotdeauna, mama ne intreba si pe noi copii ce alegem cu sau fara carne si intotdeauna alegeam fara.
    Singurii copii grasi pe care i-am vazut in copilarie erau ai macelarului.
    Taiam porc in ajun de sarbatori. Ne durea sufletul cand era injunghiat, dar dupa aceia participam cu totii cu entuziasm.
    Copilarie la bloc, cu multi copii si cheia sub presul de de la intrare.
    Vedeam toate filmele de la cinema, mergeam trupa de la bloc.
    Primul luat de mana, sau sarutarile se petreceau in sala de cinema.
    Nevestele luau bataie, (stiau ele de ce) si nu se amesteca nimeni, copii erau propietatea parintilor (eu te-am facut eu te omor).
    Bradul, impreuna cu mama il alegem de pe munte, mergeam pe inoptat, era o aventura prin zapada si sa ne furisam cu el printre blocuri pana acasa.
    Cand ne impiedicam de cablul de instalatie si cadea bradul impodobit, se spargeau globurile si ne parea asa de rau.
    Vacante la bunici, cu livada cu fructe, cirese negre care pateaza, cu pere zemoase…
    Primeam rar jucarii si le pastram pana eram mari.
    Aveam 24 de ani cand s-a terminat acea perioada.
    Am cumparat primele portocale pentru copilul meu si ce fericita ma intorceam acasa…

    Bune si rele si atunci si acum.

  • claudia spune:

    am uitat de carucioarele cu rulmenti, cornete si tubermane, pocnitori cu catran de la chibrituri- puneai catran intre doua piulitze, tuburile cu carbid…

  • claudia spune:

    Era mare smecherie daca aveai margele fosforescente :))

  • Cristina spune:

    acum 28 ani avem 5 ani, mergeam cu colindul si cand ne intorceam acasa, inghetate, ne comparam „prada”, iar daca printre mere si covrigi aveam si cateva nuci uriase sau zahar cubic sau gogosi, era mare fericire. ne adunam toti copiii de pe strada, legam saniile intre ele si tata ne tragea cu calul cel alb prin toata comuna. Ma ascundeam dupa casa sa ling turturi, aruncam apa in fata casei sa facem ghetus, peste care parintii turnau cenusa, iar noi puneam din nou zapada si apa. la pranz, cand toti copiii de pe strada mergeau la somn, eu ma jucam singura asteptandu-i sa se trezeasca. ne faceam papusi din porumb verde: aveam roscate si blonde, in functie de culoarea pe care o avea matasea de porumb. in fiecare seara il asteptam pe nenea Rusu sa vina cu sareta si sa ne plimbe de unde ne jucam pana la el acasa, in capatul strazii. vara ne intindea tata cortul in curte si coloram carti de colorat groase, obtinute de tata pe sub mana, de la un prieten care lucra la o tipografie. tot tata ne aducea ciocolata chinezeasca de la un coleg de la serviciu, ciocolata care mi-a ramas si acum in minte ca fiind cea mai buna. cand am mai crescut, mergeam sa furam porumb in miez de noapte de pe campul lui tata si il coceam la foc in gradina. sunt atat de multe lucruri de care imi aduc aminte cu drag, de multe mi-am amintit citind comentariile de mai sus. foarte inspirata joaca de astazi, Ioana!

  • Eugeny spune:

    Eu am 34 de ani si imi aduc aminte ca la gradinita cei care aduceau de acasa portocale mancau portocale; restul, printre care si eu, mancau cojile de portocale.
    Colegii mei mult mai tineri nu pot crede asa ceva..dar este real, mi s-a intamplat mie!
    Cand i-am povestit mamei acasa, prima oara cand s-a intamplat, a plans…

  • Adina spune:

    Acum 28 de ani ma pregateam sa scot nasul in lume 🙂 Dar pana pe la 6-7 ani, am apucat sa stiu cum e cu portocalele doar de Craciun, carnea o data pe saptamana (asta cu carnea nu mi se pare o idee asa rea, ca nici acum nu-s mare fan si mi se pare ca usor acum s-a trecut in alta extrema: carne de 3 ori pe zi: in sanvis, ca friptura, supa, fast-food, poate ceva mai echilibrat ar fi mai bine). Asa, gume turbo cu surprize, cucosei pe bat 😀 Ati prins? Erau din zahar caramelizat, mai ales rosii si verzi, in forma de cocos, apoi au bagat cred si veverite si gaini 😀 mi-e dor de ei. Pufarini multi, eugenii, casete cu muzica cumparate din piata mica, haine din singurul centru comercial din oras sau bazar, biscuiti foarte tari cu margarina si zahar (le ziceam surcele). Strangeam bani pentru un penar nou si ma bucuram cand il luam ca de nu stiu ce. Uniforma si doua codite cu doua funde mari, albe si poza cu harta in spate. A fost greu, a fost si fain!

  • olivia spune:

    m-am nascut si am crescut la bloc

    intr-un orasel muncitoresc in constructie langa constanta.

    primii pasi i-am facut pe betoane, plima julitura la genunchi a fost provocata de o cazatura in timp ce incercam sa-mi pastrez echilibrul pe sandura pusa peste un sant … primele jocuri mi le amintesc in santierul unui bloc in constructie … ne jucam de-a nazistii cu gornete si prastii.

    mancam inchetata roz, semana cu un pachet de unt si era ambalata intr-o hartie atat de proasta care se imnuia si ajungeam sa o mancam odata cu inghetata si ne manjam ca porcii pe bot, maini si haine

    cumparam seminte de la tigani … acasa imi luam mustruluiala cuvenita: ce ti-am spus eu ca nu ai voie sa cumperi seminte ? nu stii ca le prajesc in oalele in care se spala ???

    nu-mi placeau papusile … aveam doar una, aproape cat mine de mare cu care nu m-am jucat nicioadata: era urata, avea un par rosu si o rochie albastra de catifea si palarie … cred ca mi-era tare frica de ea …

    tata ma ducea la plaja. ma ducea in carca si incerca sa ma invete cu apa … inca mi-e frica de apa si nu stiu sa inot.

    stateam singura in casa zilnic pana la ora 2 cand venea tata … o vecina venea sa-mi dea mancare, spunea ca sunt cuminte si ma port frumos

    apoi ne-am mutat in constanta … aveam 5 ani si nu stiam pe nimeni dar eram fericita ca stateam langa mamaie… si in peisaj a aparut si var-miu. un drac impielitat mai mare cu 6 luni, un mancacios si un bataius. el m-a calit pentru viata …faceam baie despuiati, mergeam cu tataie la pescuit si prindeam broaste si raci, ne balaceam in noroi si ne faceam negri, aveam sabii din lemn si ne duelam ca muschetarii … io-i povesteam despre portos si d`artagnan si el punea in practica tot.

    intr-o dimineata le-am spus alor mei ca vreau un fratior, aveam 5 ani juma. s-a nacut frate-miu, o chestie mica si umflata care zbiera tot timpul. a fost papusa mea vie si frumoasa pe care de data asta am iubit-o.

    la scoala nu mi-a placut defel. imi uram colegii si invatatoarea. niste mucosi care plangeau tot timpul dupa mami, plangeau ca luau note proste si ca nu le place scoala. nici mie nu-mi placea dar n-am plans nicioadata in public.

    la revolutie aveam 8 ani si eram pionier de cateva luni. imi amintesc niste trasoare pe cer, pe unchi-meu care a baut de fericire vro 3 zile, tancul din fata ceasului de la dacia … pe tata saracu care n-a putut pleca de la serviciu vro 3 zile si ma suna din 2 in 2 ore … pe frate-miu care spunea ca el e generalul chitac, mama care cumpara ziare si era fericita… inca am toate ziarele de atunci …

    apoi mi se rupe filmul … imi amintesc doar de clasa a 8-a si nu mai e nimic frumos … sau cel putin totul de atunci e o chestie serioasa si reala.

    • andaz spune:

      Aaaa… Uite inca pe cineva care a crescut in Constanta! Dar tu ai crescut la Dacia, eu in Km 4-5… Mi se parea asa departe cartierul Dacia, aveam niste verisori acolo si cand mergeam la ei, ne imbracam frumos si plecam cu tramvaiul, de fapt doua, ca schimbam la Gara… Iar cartierul unde am copilarit eu mi se parea cel mai frumos, pana am intrat la liceu si am vazut ca de fapt nu era asa :)) Dar pana in clasa a-Viii-a a fost foarte bine, ca erau multi copiii, putine masini (deh, cartier de muncitori), strazi doar pentru noi, ne cunosteam cam toti intre noi…
      Cine isi mai aduce aminte de „Cuci”? Jocul ala in care cineva statea in mijloc si incerca sa se fereasca de mingea pe care o aruncau alti doi, de la unul la altul… Si daca prindeai mingea, inainte sa cada pe joc, aveai o viata si daca te atingea iti dadeai viata, dar tot in mijloc stateai… Ce imi mai placea jocul asta… Tin minte ca eram destul de buna, ca intr-o zi m-au luat sa joc cu ei, unii mai mari decat mine, cu mult mai mari… Ce mandra am fost si am incercat sa nu ii dezamagesc :)))

  • andaz spune:

    Acum 28 ani aveam 11 ani… Nu stiu daca sunt de, exact, acum 28 ani, dar sa vedem… Majoritatea sunt ca ale voastre (mai putin „nostalgica”… Of, Doamne 🙁 Mai tin minte ca mergem vara, inainte de noul an scolar, la o matusa in Calarasi sa luam caiete (mici, studentesti, dictando, de matematica) si hartie igienica din aia tare si caram toata greutatea asta cu trenul, schimbam 2 trenuri, pana la Constanta, dar aveam caiete tot anul… Hartia igienica nu mai stiu cat tinea :)))
    Mai tin minte ca nu am vrut,intr-o dimineata, devreme, devreme, sa ma duc sa stau la coada la ulei si a stat varul meu, care venise in vacanta la mare… In loc sa se duca la plaja, a stat la coada…
    Mai tin minte ca eram un fel de casiera, in Sc. Generala, strangeam banii pentru reviste, la inceputul anului… Nu stiu cine ma desemnase tocmai pe mine, ca nu eram eu cea mai cea din clasa… Era destul de stresant, aveam liste cu cine a adus bani, cine nu a adus, pentru ca era obligatoriu sa iti faci abonament…
    Aveam 3 vecine, prietene si ne chemam afara cu un fel de pitigait… Numai noi aveam voie sa ne strigam asa… Intr-o zi am ingropat, in curtea din spatele blocului, o cutie, cu niste hartii scrise de noi, iar dupa an ne-am dus sa o dezgropam, culmea, am gasit-o, dar hartiile erau mucegaite :)))
    Si eu ma jucam in fata blocului, la scara noastra se adunau toti copiii din bloc, iar cand ploua ne jucam in scara blocului Baba-Oarba.
    Ahhh… Ce vremuri… Poate voi reusi sa imi invat copiii jocurile copilariei mele…
    Da, frumos joc Printesa…

  • Gabriela Ganea spune:

    Acum 28 de ani mergeam duminica la prietena mea cea mai buna sa ne uitam la televizorul color, care era de fapt un televizor alb-negru, cu un ecran de sticla colorata pus in fata. Rontaiam pastile de vitamina C si de faringosept si lingeam lipici din acela la cutie de plastic, cu lopatica. Puneam sapunuri Fa si Rexona intre haine, ca sa miroasa frumos. Ne dadeam cu saprosan pe maini si ne invarteam pe batatorul de covoare, crezandu-ne Nadia sau Dan Grecu. Iarna, era frig la scoala si trebuia sa stam cu caciula si manusi si cu toate astea invatam. Scriam compuneri care se terminau invariabil cu expresia „ce frumoasa e… (toamna, vacanta de vara, mama etc.). In pauza aruncam pungi cu apa in capul colegilor si faceam schimb de surprize de la guma Minti sau Turbo. Completam oracole in care lipeam poze din revista Cinema sau din reviste aduse „pe sub mana” (doamne, de cand n-am mai auzit expresia asta!). De Mos Gerila primeam bomboane cubaneze si discuri cu povesti. De Revelion ne uitam la TVR1, la Nae si Vasile. Toata vacanta de vara mi-o petreceam la bunicii mei, unde mancam rosii de pe vrej si fructe din copac, nespalate, ca atunci nu auzisem de pesticide si gripa porcina, aviara, etc. Nu stiam nici de trenduri eco sau bio, toate erau bune si aveau gust. Seara jucam tintar cu bunicul meu, cu boabe de fasole si de porumb si mancam floricele la ceaun si porumb fiert sau paine facuta de bunica, pe vatra. Amintiri insirate de-a valma dar atat de dragi mie. Iti multumesc ca m-ai ajutat sa-mi aduc aminte, Printesa.

  • Sofia spune:

    Eu am amintiri frumoase din cei 9 ani de regim pe care i-am prins, jur:D. Insa dupa 89, ai mei fiind profesori au dus-o foarte greu. Ii aduc aminte dupa 89 prima sticla de Pepsi, care costa mult pentru ei, dar mi-au cumparat-o pentru ca luasem locul intai la nu stiu ce olimpiada, parca matematica.
    O, si-mi aduc aminte la Revolutie, desi stateam la tara la mamaie, expediata de urgenta, tancurile care treceau si ziua si noaptea.

  • Sadie spune:

    Temele facute la lampa cu gaz…
    Eu sunt mai tinerica, aveam 3 ani la revolutie, dar s-a mai luat curentul si pe vremea cand eram eu in scoala generala si apelam la vechea lampa, care inteleg ca a fost mult abuzata cand eram eu mica.
    Ah, si-mi mai amintesc niste chilotei de plastic pe care maica-mea ii punea sora-mii peste scutec (imprivised pampers) – asta se intampla in 1991.

  • Anca spune:

    Acum 28 de ani plangeam langa patul din dormitor, unde maica’mea abia il nascuse pe frati’miu pana sa apuce salvarea sa ajunga la noi. Nu stiu sa va spun de ce plangeam, probabil pentru ca l-am auzit pe el plangand, iar eu, la 1 an jumate, asa stiam sa reactionez 🙂

  • olivia spune:

    caciula cu mot si ciucure, in dungi alb-rosii caciula tip burlan :),
    manusile lagate cu siret, cheia la gat,
    conserva de peste pescarus,
    pateul de ficat tomis,
    braga cu covrigi,
    sticlele de sana,
    bulionul facut in bucataria lu` mamaie de la etajul 1 cu rosii crescute in gradina din spatele blocului,
    coada la care stateam cu cea mai mare placere: pepsi la cofetarie
    costumul popular de la gradinita 🙂
    tataie facand mamaliga pentru moneala la peste …
    jocul cu elasticul
    guma de mestecat in forma de tigareta
    povestea preferata de pe vinil: Aventurile familiei Chit-Chit

  • MissBodescu spune:

    Acum 28 de ani ai mei se gandeau sa mai faca inca un copil, pe mine 🙂

  • Alina spune:

    Acum 28 de ani singurele bomboane pe care le cunosteam erau cele cubaneze. Foarte tarziu mi-am dat seama ca ele proveneau din Cuba, mult timp am fost convinsa ca sunt ‘cu baneze’ si nu m-am intrebat niciodata ce sunt banezele. Am cautat bomboanele copilariei intr-o calatorie in Cuba, douazeci de ani mai tarziu. Nu le-am mai gasit…

  • Sonia spune:

    Eram încă studentă și mă pregăteam să mă mărit (nuntă fără firmă de amenajări, cameraman sau fotograf). Locuiam la cămin și făceam „dublu la cantină” cu viitorul meu soț (același și acum), adică împărțeam o singură porție de mâncare, iar una din cartele o vindeam ca să avem și ceva bani de buzunar. Învățam pe brânci, dar și cutreieram munții (am făcut facultatea la Brașov). O pereche de blugi era un lux, iar un banal creion mecanic costa 100 de lei. Eram fericită când mama îmi trimitea o rolă de scotch (unul galben, din hârtie procurat de la Uzinele Dacia). Lipeam cu el planșele pe planșetă când desenam și îl foloseam cu mare economie. Eram într-un an cu 270 de studenți, unii copii de oameni mari, dar niciunul dintre colegii mei nu avea mașină. Vedeam toate filmele de la cinema (unele extrem de proaste) și îl descopeream pe Mircea Eliade despre care nu ne spusese nimeni în liceu că există. Mă opresc pentru că aș putea scrie pagini întregi. Doar un singur lucru aș mai vrea să adaug, eram tânără, îndrăgostită și fericită și asta m-a ajutat să trec prin vremurile alea mai ușor.

  • n. spune:

    nu eram acum 28 de ani. nici in plan, nici unde. dar cea mai pregnanta amintire a copilariei mele timpurii, ceva ce (nu stiu sigur, dar cred ca) nu mai avem acum: gradinita cu program saptamanal, oameni buni. si ce ne.au mai lasat ai mei :)) si pe mine si pe frati.miu. abia sositi in marele oras, locuiau la tata la camin, el fiind student. am o amintire dubioasa tare: stiam cati pasi face pana la patul meu tanti care ne supraveghea dupa.masa cand trebuia sa dorim (aaa NOT), dar tot m.a prins si m.a pedepsit punandu.ma sa dorm in patul in care se facuse pipi in noaptea anterioara..

  • Irinuca spune:

    – eram mare fan „elasticul ” ( pt. impatimiti anunt ca e pe piata intr-o versiune colorata si cu instructiuni chiar – au primit copiii mei de Craciun :))
    – spalam perdelele de la scoala intr-un lighean mare cu multa spuma si apa rece pentru ca nu purtasem bentita cu pampoane
    – eram „anchetata” de director+inspectori pentru ca din joaca daramasem tabloul lu’ Tovarasu’ de pe perete
    – ascultam non-stop discurile de vinil cu povesti ( si aici anunt ca am tot ce exista atunci in varianta mp 3- cine doreste poate cere).Aici, impreune cu sotul meu suntem ” profesori”.Vorbim si scum in citate si murim de ras cand ne apuca rememoratul.In top 5 se afla Micul Muc,Mateias gscarul,Sarea in bucate,Ivan Turbinca,Alice…
    – eram in extaz cand se intrerupea circulatia iarna si ma puteam duce singura la scoala
    – mergeam la 2 Mai si ne vizitam acolo cu toti prietenii familiei si jucam carti si mima pana tarziu
    – dadeam telefoane din tabara dupa ce stateam ore intgregi la coada
    – sunam acasa cu taxa inversa
    – ne stropeam vara cu elefanteii de plastic si ne udam pana la piele
    – strangeam bani sa-mi iau o minge de la „Materna”
    – mergeam la „Biciul fermecat” la Cinema Grivita sau Feroviarul

    • Printesa Urbana spune:

      Da, vreau eu povestile, le-am avut si le-am pierdut… Pls pls!

    • Andrea spune:

      si eu vreaau 🙂

      • Am eu TOATE discurile vinil cu toate povestile care se gaseau atunci 🙂 Doar ca nu imi permit un aparat care sa le transfere. Adica un pick-up din asta jmecher cum se gasesc acum, pe care sa il legi la un calculator. Am eu toate vinilurile cu toate povestile…m-am mutat din casa in casa, le-am dus dupa mine, teanc mare si GREU de plastic…le am! Daca are cineva posibilitate de transfer eu le pun la dispozitie cu mare drag!

    • Dana Mihail spune:

      Irinuca, si eu as fi foarte interesata de povestile copilariei in format mp3. Ascultam discurile de vinil zi si noapte, stiam povestile cuvant cu cuvant. Colectia de discuri o am si acum, chiar daca unele sunt mai uzate de atata ascultat… Tare as vrea sa le asculte si baietelul meu in viitorul foarte apropiat, acum are (tot) 10 luni. As fi tare bucuroasa sa pot face rost de varianta mp3 a povestilor. Multumiri oricum.

  • Me spune:

    – ascultam povesti la pick-up. Si acum mai tin minte Alba-ca-zapada
    – aveam o papusa care radea cand ii dadeai palme
    – mergeam cu tata sa repare televizoare (de multe ori nici banii de piese nu-i scotea)
    – stateam la cozi cu orele pentru 15 oua sau 2 kg de carne
    – caram cu sacosa vitei de la tara (mama, noi mai mult o incurcam)
    – trenurile erau arhipline, de multe ori stateam in picioare, 2 ore
    – ne bateam pe banane crude la gradina botanica
    – am primit un sfert de banana la gradinita si am ascuns-o in buzunarul de la sortulet sa-i aduc fratelui meu.

  • Ina spune:

    Pentru ca sunt si eu de acum peste 28 de ani citesc si rad, citesc si imi dau lacrimile.

  • Sinziana spune:

    -mergeam in cate 3 tabere in vacanta de vara, cu mama, care era invatatatoare. la gradinita vedeam diapozitive si coseam pe niste planse de carton cu gaurele. la scoala avem o materie numita ‘cunoasterea mediului inconjurator’ si la Istorie citeam dintr-o carte imensa numita Povesti dacice. sor-mea avea grija de mine pana cand venea mama de la scoala, imi dadea sa mananc… vacantele de vara le petreceam la bunici, unde aveam grija de puii de gaina si curca, ne jucam cu copiii si mancam clatite cu zahar si nuca. ce m-a marcat au fost magazinele, niste hale imense numite si ‘complexul mare’ si ‘complexul mic’, unde gaseai orice de la ligheane, la gulerase scrobite pentru scolarite si nasturi. si mai tin minte alimentarele imense, cu rafturi goale, cazanele cu ulei ranced din care ti se turna in bidon cu polonicul, halvaua si maslinele… si multe, multe,cine mai sta sa le numere…

  • Irinuca spune:

    Ptiii!!!Am uitat de diafilme fratilor!
    Pai am petrecut ore intregi ruland la diafilme pe usa camerei!Acum am inca aparatul dar am ramas cu doar 3 diafilme (pe restul le-a dat mama :().Daca are cineva pe acasa…..sunt dispusa sa cumpar!Am cautat si prin targuri si nica.

  • Anna S. spune:

    Acum 28 de ani eram in burta mamei 🙂 Eram on the half way cum s-ar zice 🙂

  • traveller spune:

    Acum 28 de ani era o iarna opzecista, cu zapada scirtiind sub cizmele noastre toate la fel- bot de cauciuc, mini extensie pe gamba dintr-un un fel de musama, imbratisind strins pantalonii tricotati de bunica. Si mai avea niste caciuli cagule, care sigur mi s-ar fi parut ca seamana cu un prezervativ daca as fi stiut ce ala:)

  • Gabi spune:

    Acum …30 de ani faceam ceaiuri dansante la scoala . Intr-o oala mare fierbeam apa pe un resou antic adus de cineva de-acasa , apoi puneam esenta de rom si zahar aducea fiecare cat putea…Faceam cele mai bune sandwiciuri cu carnat de casa afumat taiat felii subtiri – nu stiai ce nimeresti , era de vreo 7 feluri -, castraveciori murati , ou de casa razuit si paine de la brutaria din sat , proaspata si destul de alba . Margarina de uns cred ca aducea diriginta , ca ea statea la oras , dar salamul si untul nu prea stiam cum arata , la tara nu erau . Plecam de la scoala mai pe dupa -masa , faceam naveta pe jos , pe sub padure vreo 5 km si ajungeam cu seara acasa : pe ulite , iarna , bezna s-o tai cu cutitul , nu era curent ! de mirare ca nu ne-am rupt nimic , niciodata , da de cazut …de nenumarate ori . Nu era inca asfalt si gropile , puteai doar sa le intuiesti . Mai aveam ceva cizme de vinilin care se rupeau -se dezlipeau la a treia purtare si asta era …umblam asa toata iarna …

  • liviu-toma spune:

    Pai eu aveam 35 de ani cand a crapat comunismul,asa ca imi aduc foarte bine aminte cum era atunci.Eu vreau sa fiu sincer cu voi,asa ca am sa va spun adevarul.In acele vremuri,eu fumam Kent,beam rom cubanez”Havana Club”de trei si cinci ani,cabernet bulgaresc si mancam de 3,4 ori pe saptamana la Athene Palace,Continental,Bolta Rece.Moldova,Lido si luam un aperitiv la „Luna bar”sau imi potoleam setea cu o bere
    „DAB” la Inter.Cand terminam serviciul,pe la ora 14,ma suiam in Fiat meu 2300 si faceam turul Bucurestilor.De la nea Victoras seful de la restaurantul „Popasul Privighetorilor” cumparam salam de sibiu,muschi tiganesc,ciorba de burta,branza bulgareasca si cascaval „Dalia”.De la „Casa Alba” bauturi,votca ruseasca,rom cubanez si vin alb si rosu,pepsi cola,apa „Borsec” la sticla de kilogram.
    Nu stateam la coada la benzina pentru ca rezervorul meu era umplut de prieteni,nu aveam si nu ma interesau cartelele,copiii mei nu au spart nicio sticla de ulei pentru ca la noi eu caram si uleiul si zaharul cu portbagajul.
    De la depozitul lui „Piedone”ma aprovizionam cu ,cafea,iar de la ferma „30 Decembrie” cu pui,oua,pepsi.
    Eu am trait bine ,pot spune si pe langa mine si parintii,fratii ,prietenii si vecinii mei.
    Nu n-am fost nici ministru,nici securist si nici macar militian.
    Am fost un simplu gestionar la un depozit de piese auto din Bucuresti.
    Ce sunt acum?
    Acum ,de 22 de ani ,locuiesc in Statele Unite si tot de atunci traiesc din munca cinstita.
    Cu multa stima pentru toti deliciosii cititori ai acestui blog.

    • Mda…multumim mult pentru expunerea minunata. Ce vrei sa spui? Ca „se traia” bine atunci? Cunoastem si noi „gestionarii” de acum 28 de ani. Vezi, viata e chestie de noroc…daca ai avut norocul sa te nasti mai devreme sau mai tarziu…Sau daca ai avut norocul sa fii gestionar sau nu….

      • liviu-toma spune:

        Da ,ai pus punctul pe „I”,am avut si putin noroc.Am terminat Politehnica sectia automobile la seral si pentru ca asa cum am spus am terminat seralul si nu eram obligat sa ma duc unde ma repartizau ei,in loc sa devin inginer pe 2500 de lei pe luna ,am preferat sa ma angajez,cu ajutorul unui prieten, la IDMS pe post de gestionar pe 500 pe zi(ciubuc).
        Si sper ca nu ai sa ma condamni ca am ales sa am mai multe resurse materiale pentru a-mi creste copilul in conditii mai normale.
        Vremurile au fost grele,si numai cei care au trait acele vremuri stiu cu adevarat prin ce am trecut cu totii.

        • Da, despre asta e vorba, ca era foarte, foarte greu. Insa tu initial ai prezentat-o asa ca pe o bomboana roz si parfumata 🙂 Era cumplit de greu…noi cei care eram mici atunci si tot ne aducem aminte cat luptau parintii nostri pentru o bucata de carne 🙁

  • DANAP.RO spune:

    Banane verzi in ziar pe dulapul din sufragerie. Portocale in ajun de Craciun. Din cand in cand, niste caramele tari in care imi rupeam dintii. Bomboane cubaneze pe care le primeam prin vara, cand un vecin de bloc se intorcea de la munca in strainatate (nu stiu cu ce se ocupa, nu m-a interesat). Spalat pe cap cu apa incalzita pe aragaz, ca la robinet nu curgea decat calaie. Imbracata in doua pulovere groase iarna in casa, maini si picioare reci tot timpul… Si mai am 😀

    • olivia spune:

      apropo de apa incalzita…
      in 87 s-a nascut frate-miu, eu aveam 6 ani. cum n-aveam apa calda si nici caldura ne strangeam toti in sufrageria incalzita cu o soba construita de tata intr-un garaj al unui prieten, soba ce functiona pe butelie cu gaz. mama a incalzit apa la aragaz pt baita lui bebe si cat timp il pregatea eu ma zbenguiam pe langa oala fierbinte asezata pe covor. am nimetit cu piciorul in oala si m-am ales cu o arsura pe cinste. mai am inca cicatricea.

  • Evergreen spune:

    Mmm… imi amintesc imnul si poza lui Ceausescu de dinainte de inceperea programului, dupa-amiaza. TV-ul pe lampi. Coada la lapte, mi se parea joaca. Jumatatea de paine. Mirosul de portocale de Craciun. Ceai cu paine si cu branza de la vecina de la parter. Masinuta cu motor argintiu pe capota. Mama insarcinata purtand o rochita albastra.

    🙂

  • Cozi la paine. Cozi la lapte. Cozi la ulei pe cartela, iar uleiul era tulbure si negru. Cozi si mers la 3 NOAPTEA ca s-a bagat ceva undeva in Ploiesti. Copilaria mea, acum 28 de ani cand aveam eu 5, era o copilarie frumoasa. Ca a unui copil care nu stie ce inseamna altceva decat sa fie fericit si multumit cu ce are. Insa eu intelegeam lupta mamei. Eu aveam o mama singura (cica acu’ ii zice parinte unic) care se scula la 3 noaptea sa mearga sa stea la coada pentru 20 de oua si la 5 pleca la naveta. S-a dus intr-o noapte si a luat trei ladite de capsuni…si la noi in casa a fost sarbatoare.
    Apa calda, caldura si lumina aveam pentru ca stateam in Centru si retelele erau legate de cele ale Primariei. Nu ni se oprea cam nimic niciodata. Doar vara, 2 LUNI nu aveam apa calda pe motiv de revizie. Insa mancare nu aveam. Nu aveam o „tzara” de unde sa luam nimic de mancare. Ce era aici aia era…si anume cam nimic.

  • Xenia spune:

    Eu imi amintesc (de prin ’87-’88) ca ai mei (mama + bunicii) m-au uitat la gradinita intr-o seara pentru ca erau fiecare bunic la o coada, iar mama la munca. Si am ramas singura, dupa ce toti copiii au plecat, si m-am gandit ca m-au abandonat, ca n-o sa mai vina dupa mine niciodata, iar tantiile educatoare au ramas cu mult peste program ca sa nu ma lase singura (si nici nu stiu ce sa faca cu mine). Intr-un final, pe la 9,30-10 noaptea a aparut cineva si m-a luat (nu retin cine, cred ca bunica) si m-a dus la coada la oua unde isi lasase rand intr-un final…Iar la aceeasi gradinita, mancam in mod frecvent „mancare de rosii” adica bulion, mult bulion, cu gaturi sau gheare de gaina (pentru mine, era doar bulion cu paine, habar nu aveam cum sa curat gatul ala de mii de osisoare). Nu era mancare in magazine, nu era caldura, nu era apa, butelii cu gaz se prindeau greu si dupa nopti de stat la coada; nu aveam relatii, nu aveam pe nimeni gestionar si pe nimeni la tara (bunicii mei locuiau cu noi, in Bucuresti). Au fost vremuri grele, foarte grele, mai ales in orasele mari, si nu ar trebui sa uitam in goana dupa „amintiri din copilarie”.

  • Alina spune:

    Acum fix 28 de ani aveam sa ma nasc peste 3 zile. Pentru ca vineri este ziua mea si implinesc 28 de ani.
    Intr-o iarna cu troiene imense de zapada si ger de -20 de grade, intr-un spital in care femeile erau lasate sa se chinuie chiar si 14 ore desculte pe gresie incercand sa nasca natural. Din ce mi-a povestit mama, i s-a facut cezariana dupa muuulte ore de chin. Multi copii au murit atunci din cauza frigului groaznic din spital. Venea tata mereu acolo la geam sa vada daca mai traiesc, daca nu am inghetat de frig. M-au luat acasa intr-o plapuma cusuta de tata, infasurata acolo intr-un landou care sa ma poarte peste zapezi.
    Am acum si eu un baietel de 2 anisori si nu stiu daca o sa ma creada cand o sa-i povestesc cum eram eu in copilarie, fara calculator, tablete, telefoane mobile si Mickey Mouse. Cand inca mai credeam in lucrurile simple si strangeam tot felul de ambalaje si cutiute, doar ca sa le avem, cand inca mai aveam bunici la tara.

  • Claus spune:

    Intr-adevar, toate sau totul era putin, cu picatura sau cu taraita. Totusi, si pe vremea aceea faceam nazbatii cu prietenii mei, ca de exemplu jucam in parc carti ‘pe saturate’ vara, iar cand se lasa inunericul aveam o veioza sau lampa cu baterii adusa de matusa mea din SUA. Ce vremuri…

  • dli.ro spune:

    Cred ca e un articol de mangaiere sau de adiere palcuta pentru cei care s-au nascut cu mult inaintea mea, pentru parintii si bunicii, chiar strabunicii mei care au prins, cred, trei sisteme de guvernare in tara acesta, si ii putem nume stalpi de instorie. Eu m-am nascut abia pe la sfarsitul comunismului, deci nu pot spune mai nimic. Mama mea, stramatusa si bunicul meu imi povesteau, fiecare cu varsta pe care o avea si modul in car percepea acea perioada, cum era, cum era ca tanar, parinte, bunic, angajat, membru de partid, obligat sau nu, vecin, prieten, coleg, tanar, rebel, membru de banda de cartier etc. :)…Asa era cum ati scris in articol, eu nu pot decat sa trag concluzia ca era o perioada mai ferita de anumite probleme sociale sau comportamente total deviate, insa, cred ca, mai degraba nu erau promovate in maniera in care se face acum. Tinerii aveau o copilarie frumoasa, cu toate lipsurile, asa imi spunea mama, insa la nivel mai inalt, nu pot sa imi exprim opinia, pentru ca rezultatele de dupa nu sunt frumoase sau pozitive. Depinde si de cine a luat puterea de dupa.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *